Papa Francisc: Regina Caeli (16 mai 2021)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi, în Italia şi în alte ţări, se celebrează solemnitatea Înălţării Domnului. Pagina evanghelică (Mc 16,15-20) - concluzia Evangheliei lui Marcu - ne prezintă ultima întâlnire a Celui Înviat cu discipolii înainte de a urca la dreapta Tatălui. De obicei, ştim asta, scenele de adio sunt triste, provoacă pentru cel care rămâne un sentiment de rătăcire, de abandonare; în schimb toate acestea nu li se întâmplă discipolilor. În pofida despărţirii de Domnul, ei nu se arată nemângâiaţi, dimpotrivă, sunt bucuroşi şi gata să plece misionari în lume.

De ce nu sunt trişti discipolii? De ce trebuie să ne bucurăm şi noi văzându-l pe Isus care se înalţă la cer?

Înălţarea completează misiunea lui Isus în mijlocul nostru. De fapt, dacă Isus a coborât din cer pentru noi, tot pentru noi se înalţă la cer. După ce a coborât în umanitatea noastră şi a răscumpărat-o - Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, coboară şi se face om ia umanitatea noastră şi o răscumpără - acum se înalţă la cer ducând cu el trupul nostru. Este primul om care intră în cer, pentru că Isus este om, om adevărat, este Dumnezeu, Dumnezeu adevărat; trupul nostru este în cer şi asta ne dă bucurie. La dreapta Tatălui şade de acum un trup uman, pentru prima dată, trupul lui Isus, şi în acest mister fiecare dintre noi contemplă propria destinaţie viitoare. Nu este vorba deloc de o abandonare, Isus rămâne pentru totdeauna cu discipolii, cu noi. Rămâne în rugăciune, pentru că el, ca om, îl roagă pe Tatăl, şi ca Dumnezeu, om şi Dumnezeu, îi arată rănile, rănile cu care ne-a răscumpărat. Rugăciunea lui Isus este acolo, cu trupul nostru: este unul dintre noi, Dumnezeu om, şi se roagă pentru noi. Şi asta trebuie să ne dea o siguranţă, ba chiar o bucurie, o mare bucurie! Şi al doilea motiv de bucurie este promisiunea lui Isus. El ne-a spus: "Vi-l voi trimite pe Duhul Sfânt". Şi acolo, cu Duhul Sfânt, se face acea poruncă pe care el o dă chiar la despărţire: "Mergeţi în lume, vestiţi evanghelia". Şi forţa Duhului Sfânt ne duce acolo în lume, să ducem evanghelia. Duhul Sfânt din acea zi, pe care Isus l-a promis, şi apoi după nouă zile va veni în sărbătoarea Rusaliilor. Tocmai Duhul Sfânt a făcut posibil ca noi toţi să fim astăzi astfel. A plecat cu rănile, care au fost preţul mântuirii noastre, şi se roagă pentru noi. Şi după aceea ni-l trimite pe Duhul Sfânt, ni-l promite pe Duhul Sfânt, pentru a merge să evanghelizăm. Pentru aceasta bucuria de astăzi, pentru aceasta bucuria din această zi a Înălţării.

Fraţi şi surori, în această sărbătoare a Înălţării, în timp ce noi contemplăm cerul, unde Cristos s-a înălţat şi şade la dreapta Tatălui, să-i cerem Mariei, Regina cerului, să ne ajute să fim în lume martori curajoşi ai Celui Înviat în situaţiile concrete ale vieţii.

_______________

După Regina Caeli

Iubiţi fraţi şi surori!

Urmăresc cu preocupare foarte mare ceea ce se întâmplă în Ţara Sfântă. În aceste zile, ciocniri armate violente între Fâşia Gaza şi Israel s-au accentuat şi riscă să degenereze într-o spirală de moarte şi distrugere. Numeroase persoane au fost rănite şi mulţi nevinovaţi au murit. Între ei sunt şi copii şi acest lucru este teribil şi inacceptabil. Moartea lor este semn că nu se vrea construirea viitorului, ci se vrea distrugerea lui.

În afară de asta, creşterea urii şi a violenţei care implică diferite oraşe din Israel este o rană gravă făcută fraternităţii şi convieţuirii paşnice între cetăţeni, care va fi greu de vindecat dacă nu se deschid imediat la dialog. Mă întreb: ura şi răzbunarea unde vor duce? Cu adevărat credem că noi construim pacea distrugându-l pe celălalt? "În numele lui Dumnezeu care a creat toate fiinţele umane egale în drepturi, în obligaţii şi în demnitate, şi le-a chemat să convieţuiască între ei ca fraţi" (cf. Documentul Fraternităţii Umane), fac apel la calm şi, celor care au responsabilitate, să facă să înceteze zgomotul armelor şi să se parcurgă căile păcii, şi cu ajutorul comunităţii internaţionale.

Să ne rugăm neîncetat pentru ca israelienii şi palestinienii să poată găsi calea dialogului şi a iertării, pentru a fi constructori răbdători de pace şi de dreptate, deschizându-se, pas după pas, la o speranţă comună, la o convieţuire între fraţi.

Să ne rugăm pentru victime, îndeosebi pentru copii; să o rugăm pentru pace pe Regina păcii. Bucură-te, Marie...

Astăzi începe "Săptămâna Laudato si'", pentru a ne educa tot mai mult să ascultăm strigătul Pământului şi strigătul săracilor. Mulţumesc Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale, Mişcării Catolice Mondiale pentru Climă, Caritas Internationalis şi numeroaselor organizaţii aderente şi îi invit pe toţi să participe.

Salut pelerinii din diferite naţiuni care ieri, aici la Roma în "Sfântul Ioan din Lateran", au participat la beatificarea preotului Francesco Maria al Crucii, fondator al călugărilor salvatorieni şi al călugăriţelor salvatoriene. El a fost vestitor neobosit al evangheliei, folosind orice mijloc pe care îl inspira caritatea lui Cristos. Zelul său apostolic să fie exemplu şi călăuză pentru cei care în Biserică sunt chemaţi să poarte cuvântul şi iubirea lui Isus în toate locurile. Aplauze pentru noul fericit! Este icoana aici în faţă...

Vă salut cordial pe voi toţi, care provin din Roma, din Italia şi din alte ţări, îndeosebi Grupul AGESCI-Lupetti din Parohia "Sfântul Grigore cel Mare" din Roma; şi Seminarul Redemptoris Mater din Dieceza de Firenze.

Urez tuturor o duminică frumoasă, şi tinerilor Neprihănitei, care sunt buni. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 305.