"Drumul spre Emaus" Robert Zünd, 1877 Foto: Wikipedia

Moment liric: "În drum spre Emaus"

Cei doi ucenici au spus,
Când mergeau spre Emaus,
Că speranţa lor s-a dus,
Când văzură pe Isus
Răstignit ca un tâlhar
Sus, pe muntele Calvar.
"Nu spunea el că-i Mesia?
Iar Pilat a pus tăblia
Spre batjocorirea sa,
În trei limbi a se vedea,
Că e Rege, un ratat,
Cel cu spini încununat.
Cum să fie aşa Rege,
Mort cu cei fărădelege,
Cu tâlharii răstignit?
Ce speranţă? S-a sfârşit.
Şi-am pierdut cu el trei ani
Ascultându-l sub platani
Sau pe munte, pe câmpie,
Tot vorbind de-mpărăţie.
Ce-a rămas din tot ce-a spus?
Rezultate n-a adus.
Am rămas tot stăpâniţi
De romani, la noi veniţi.
Dăm tribut Cezarului
Şi suntem sub mâna lui.
Taxe, vin şi colectează,
Nimeni nu mai ripostează.
Îşi bat joc de noi mereu.
Ne-a uitat şi Dumnezeu.
N-a strigat cel răstignit:
"Pentru ce m-ai părăsit?
Câinii răi m-au încolţit,
Cei vicleni s-au repezit,
Mi-au străpuns şi mâinile,
La fel şi picioarele.
Oasele le-au numărat
Şi la mine s-au uitat.
Hainele mi le-au luat,
Pe cămaşă sorţi au dat".
"Noi degeaba am sperat.
Ţi-aminteşti cum am strigat,
Când călare pe un mânz,
La amiază, pe la prânz,
El măreţ mergea pe cale
Spre Ierusalim în vale?
Tu eşti fiul lui David
Porţile ţi se deschid
Tu eşti binecuvântat,
Fii al nostru împărat!".
Ce era în mintea lui
Când punea duşmanului
O ureche iar la loc,
Când lovi Petru cu foc,
Cu puţină-ndemânare
Pentru a lui apărare.
Sabia nu-i de-ajutor
Să salvezi al tău popor?
Sigur, noi ne-am înşelat
Şi degeaba am sperat.
Ca David n-a fost nicicum.
E departe de-al său drum.
S-a lăsat uşor legat,
Totul s-a cam terminat.
S-a-ntâmplat ca-n urma lor
Să apar-un călător
Ce părea nedumerit
De discursul întocmit.
I-a luat încetişor,
Din scrisul profeţilor
Şi le-a spus în cinci cuvinte:
"Voi sunteţi greoi la minte,
Nu vedeţi că este scris
Despre cel ce-a fost promis,
Că străpuns avea să fie
Pentru-a lui împărăţie
Şi cu slavă va-nvia
Obţinând victoria?
Voi aveaţi altă speranţă,
Dar nu e în concordanţă
Cu Scriptura ce-a trasat
Drumul pentru-a fi salvat.
N-aţi citit: "Prin suferinţă
V-a aduce biruinţă,
Servitorul Domnului
Pentru tot poporul lui?
Noi credeam că-i pedepsit,
Însă toate le-a primit,
Le-a luat asupra sa
Pentru a ne vindeca.
Gura el nu şi-a deschis;
Isaia a prezis.
Ca un miel nevinovat
Din Egipt el ne-a salvat.
Din sclavie am ieşit
Numai el ne-a mântuit".
"Ai dreptate, multe ştii!
Vrem la masă ca să vii,
Să-mpărţim ceva bucate
La o cină, pe-nserate.
Şi-a rămas, cu ei a stat,
Până ce s-a revelat.
L-au văzut şi s-au convins:
Răstignitul a învins,
A ieşit biruitor
Din mormântul morţilor.
Asta e de povestit.
Mergem de unde-am venit,
La Ierusalim îndată,
Ca să ştie lumea toată.
Nu putem să nu vorbim,
Tuturor să povestim,
Că la masă am cinat
Cu Isus cel înviat.
Viaţa noastră s-a schimbat
De când el ne-a luminat.
Gândul nostru din trecut
Ca un fum a dispărut.
O speranţă-nşelătoare
Ne-adusese întristare.
Acum ne înveselim
Altă viaţă noi trăim,
Facem un apostolat
Pentru Domnul înviat.

Pr. Eugen Budău

lecturi: 488.