A trecut la Domnul cardinalul Cassidy, preşedinte emerit al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor

Cardinalul australian Edward Idris Cassidy, preşedinte emerit al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, a murit la ora 13.00 (ora locală) a zilei de sâmbătă, 10 aprilie 2021, la Newcastle la vârsta de 96 de ani. Născut la Sydney la 6 iulie 1924, a fost hirotonit preot la 23 iulie 1949. Ales la sediul titular de Amanzia cu titlul personal de arhiepiscop la 27 octombrie 1970 şi în acelaşi timp numit substitut al Secretariatului de Stat pentru Probleme Generale, funcţie ocupată până la 12 decembrie 1989 când a fost numit preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. La 3 martie 2001 a devenit preşedinte emerit. Sfântul Ioan Paul al II-lea, în consistoriul din 28 iunie 1991, l-a creat şi publicat cardinal încredinţându-i diaconia "Santa Maria in Via Lata", ridicată după aceea "pro hac vice" la titlu prezbiteral la 26 februarie 2002.

Născut din părinţi necatolici - Harold George Cassidy şi Dorothy May Phillips -, a cunoscut dezbinarea familiei sale când avea doar doi ani. Mama l-a luat cu ea pe fratele cel mai mic, Douglas, recăsătorindu-se şi având alţi patru copii. În timp ce Edward a fost încredinţat bunicilor săi după tată, Edward şi Mary Jane "Nana".

Botezat în Biserica din Anglia, bunica sa l-a făcut însă să fie "primit" în Biserica Catolică romană şi, aşa cum era obiceiul pe atunci, a fost botezat din nou în Biserica "Sfântul Ioan Botezătorul" la Gulgong.

După primele studii, din 1931, la Saint Patrick's convent school din Bondi, bunicii l-au dus la Pubchbowl înscriindu-l la şcoala publică. După ce a primit prima Împărtăşanie, în 1936 a completat educaţia primară la Bakkstown central public school. Însă a părăsit studiile în 1939 pentru a lucra şi a se întreţine economic după moartea bunicului, intrând în administraţia statală din New South Wales. Timp de circa trei luni a prestat serviciu la Ministerul Transporturilor şi al Viabilităţii.

Descurajat să devină preot, cu toate că a manifestat cu entuziasm vocaţia sa încă de foarte tânăr, din cauza situaţiei familiale complexe, a găsit după aceea în arhiepiscopul de Sydney, Monseniorul Norman Thomas Gilroy, un punct de referinţă spirituală.

Aşadar, în februarie 1943 a început să frecventeze seminarul "Santa Colomba" din Springwood, în timp ce începând de anul următor a intrat în comunitatea colegiului "Sfântul Patriciu", la Manly, completând studiile.

Hirotonit preot în 1949 în Catedrala "Saint Mary" la Sydney, chiar de arhiepiscopul Gilroy devenit între timp cardinal, împreună cu el a primit hirotonirea şi viitorul cardinal Edward Bede Clancy, mort în 2014.

Cassidy a celebrat după aceea prima Liturghie în biserica din Cogee unde a fost înmormântată bunica ce l-a crescut. Tocmai prin hirotonirea sa sacerdotală s-a apropiat şi de părinţii care deveniseră catolici.

Din 1950 până în 1952 a prestat slujire ca asistent în parohia din Yenda, în Dieceza de Wagga Wagga.

La 1 septembrie 1952 a întreprins - la cererea episcopului de Wagga Wagga, Monseniorul Francis Henschke - studiile de drept canonic la Universitatea Pontificală Lateran obţinând, în 1955, doctoratul cu maximul de note, cu un studiu istoric şi juridic despre figura ecleziastică a delegatului apostolic. Din 1953 a început să frecventeze şi Academia Pontificală Ecleziastică şi, la încheierea cursului, a obţinut diploma, intrând astfel în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun.

Prima sa funcţie a fost la inter-nunţiatura apostolică din India (1955-1962). După aceea a petrecut cinci ani, din 1962 până în 1967, în nunţiatura apostolică din Dublin, în Irlanda; doi ani la El Salvador (1967-1969) şi unul în Argentina, începând de la Crăciunul din 1969.

Numit în 1970 pro-nunţiu apostolic în Republica din China (Taiwan), a primit hirotonirea episcopală de la cardinalul secretar de stat Jean-Marie Villot în capela Universităţii Pontificale Urbaniana. Co-consacratori au fost arhiepiscopul Giovanni Benelli, substitut al Secretariatului de Stat, şi monseniorul Matthew Beovich, arhiepiscop de Adelaide. Fortitudo mea Dominus este motoul său episcopal.

La 31 ianuarie 1973 i-a fost conferită funcţia de prim pro-nunţiu apostolic în Bangladesh, ţară care de puţin timp obţinuse independenţa, şi de delegat apostolic în Birmania, Myanmarul de astăzi. La 25 martie 1979 a fost numit delegat apostolic în Africa de Sud şi pro-nunţiu în Lesotho. Funcţii desfăşurate până la 6 noiembrie 1984, când, tot în calitate de pro-nunţiu apostolic, a fost transferat în Olanda.

În 1988 a fost numit substitut al Secretariatului de Stat pentru Probleme Generale, funcţie ocupată până la sfârşitul anului 1989, când a fost chemat să prezideze Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. A desfăşurat această slujire ecumenică până în martie 2001 şi, în acest rol, la 31 octombrie 1999, a semnat la Aquisgrana în Republica Federală Germania, Declaraţia Comună despre Doctrina Justificării împreună cu Christian Krause, preşedinte al Federaţiei Luterane Mondiale.

În 1990 a participat la a opta Adunare Ordinară a Sinodului Episcopilor despre formarea preoţilor.

Creat cardinal diacon în 1991, în acelaşi an a luat parte la Adunarea Specială pentru Europa a Sinodului Episcopilor. Datorită rolului său, a participat după aceea şi la Adunarea Specială pentru Africa şi la a noua Adunare Ordinară (dedicată vieţii consacrate) în 1994, la Adunarea Specială pentru Liban în 1995, la Adunarea Specială pentru America în 1997, la Adunarea Specială pentru Asia în 1998. În acelaşi an a fost preşedinte delegat la Adunarea Specială pentru Oceania. După aceea în 1999 a participat şi la a doua Adunare Specială pentru Europa a Sinodului Episcopilor. Desfăşurând apoi un rol de prim plan în celebrările ecumenice în cadrul Jubileului anului 2000.

În afară de asta, în 1996 a fost trimis special al papei în Ucraina la celebrările pentru al patrulea centenar al Unirii de la Brest şi cei 350 de ani ai Unirii de la Uzhorod. Şi în 2000 l-a reprezentat pe pontif la celebrările care au amintit cei o mie de ani ai creştinismului din Islanda.

În 2001 s-a întors în Australia. Şi cu bucurie deosebită a fost trimis special al papei la celebrarea pentru redeschiderea Catedralei "Saint Patrick" la Parramatta la 29 noiembrie 2003.

În 2005 a publicat cartea Rediscovering Vatican II - Ecumenism and interreligious dialogue, la 40 de ani de la declaraţia conciliară Nostra aetate.

În timpul călătoriei în Australia, pentru Ziua Mondială a Tineretului, Benedict al XVI-lea a invitat la rugăciune pentru cardinalul Cassidy, internat la Sydney's Saint Vincent private hospital. Iar în 2009 a apărut volumul său My years in Vatican service.

În Curia Romană a fost membru al Congregaţiilor pentru Bisericile Orientale, pentru Doctrina Credinţei, pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, pentru Episcopi, pentru Evanghelizarea Popoarelor; al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios; al Consiliului Special pentru Liban de la Secretariatul General al Sinodului Episcopilor.

(După L'Osservatore Romano, 10 aprilie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 715.