1922 - 1 aprilie - 2021: 99 ani de la naşterea preotului cercetător istoric Iosif Gabor

Triduumul Pascal şi solemnitatea Paştelui nu mi-au permis să public articole ample sau medalioane dedicate unor preoţi comemoraţi în acele zile, de aceea vă prezint astăzi câteva date din viaţa şi activitatea ştiinţifică ale preotului cercetător istoric Iosif Gabor, născut în urmă cu 99 de ani în localitatea Tămăşeni, judeţul Neamţ.

Cercetătorii istorici din ultimele decenii, în studiile lor despre istoria Bisericii Catolice din Moldova şi Muntenia, au trebuit să facă referinţe la rodul cercetărilor acestui pasionat al culegerii şi punerii cap la cap a multor documente găsite în arhive şi culegeri de hrisoave. Vremurile în care a trăit nu i-au permis să publice manuscrisele pe care le-a redactat, de aceea s-a străduit a dactilografia la maşina de scris în câteva exemplare cele mai multe dintre scrieri şi a le distribui unor instituţii şi unor iubitori ai trecutului catolicismului din România. Dintre aceia care l-au precedat pe părintele Gabor în publicarea unor cărţi cu tematică de istorie eclezială locală amintesc doar cinci nume: pr. Carol Auner, care a scris mai multe "studii referitoare la episcopiile catolice din Moldova", publicate la Bucureşti în "Revista catolică 1912-1916"; pr. Ioan Ferenţ, care a pregătit şi a reuşit să tipărească la Blaj, în anul 1930, studiul "Cumanii şi episcopia lor"; pr. Iosif P. M. Pal, care a publicat, în anul 1941, prin Editura "Serafica" din Săbăoani celebra lucrare "Originea catolicilor din Moldova şi franciscanii păstorii lor de veacuri"; pr. Ioan Mărtinaş, care a redactat lucrările "Istoria catolicismului în Moldova" şi "Principesa Margareta Muşata", care s-a tipărit la Iaşi, în anul 1942; prof. Dumitru Mărtinaş, căruia i s-a tipărit în perioada regimului comunist, în anul 1985, la Bucureşti, lucrarea "Originea ceangăilor din Moldova".

Catedrala din Bucureşti

Două opere editate şi tipărite cu sprijinul unui bun prieten

Unul dintre beneficiarii manuscriselor părintelui cercetător Iosif Gabor a fost confratele său franciscan Iosif Simon, un preot originar din Sagna şi mai tânăr cu doi ani. Părintele Simon, după ce a terminat şase clase primare în satul natal, a intrat în Seminarul Franciscan din Hălăuceşti. Concomitent cu seminarul a urmat şi liceul teoretic de stat, luând bacalaureatul în iulie 1945. La 21 octombrie 1946, a depus profesiunea simplă la Săbăoani, iar în septembrie 1947 a mers la Oradea, în ritul oriental. Întrucât nu s-a supus legilor regimului comunist, care a desfiinţat Biserica Greco-Catolică şi a suprimat ordinele religioase, în aprilie 1949 a fost arestat şi condamnat la şapte ani de închisoare. A muncit silit la Canalul Peninsulă şi la mina din Baia-Sprie, de unde a fost eliberat în aprilie 1956. După câteva luni, în secret, a făcut profesiunea solemnă la 14 iulie 1956 şi a continuat studiile teologice la Alba-Iulia, unde a fost hirotonit preot la 28 aprilie 1957. Trei ani şi jumătate nu i s-a permis să activeze ca preot oficial şi a stat la Adjudeni şi Hălăuceşti. La 1 noiembrie 1960, a fost admis în pastoraţie şi a activat ca vicar la Butea, după care a fost numit paroh la Bârgăuani, Iaşi, Mărgineni şi Huşi. După redeschiderea Provinciei Franciscane, din 1990 până în 2000 a îndeplinit funcţia de asistent provincial şi econom al Provinciei Franciscane. În ziua de 20 noiembrie 2001, în Conventul Franciscan din Roman, a trecut la cele veşnice, fiind înmormântat după două zile în cimitirul catolic din Huşi.

Părintele Iosif Simon a avut posibilitatea de a studia şi completa opera cercetătorului Iosif Gabor, căruia i-a întocmit, în anul 1989, atât o biografie, cât şi un inventar al manuscriselor. Un prim pas important a fost făcut în anul 1995, când o parte din bogatul material despre istoria catolicilor din Moldova a fost încredinţat profesorului Gabriel Leahu, din Bacău, care a fost sintetizat şi publicat, în anul 1996, în volumul Dicţionarul comunităţilor catolice din Moldova, lucrare cu peste 300 de pagini, apărută la Editura "Conexiuni" din Bacău. Din raţiuni editoriale, nu a fost publicată integral varianta originală a părintelui Gabor, editorul renunţând la titlul iniţial (prin Bucovina autorul înţelegând numai teritoriul aflat în nordul Moldovei, parte componentă a statului român), la prezentarea integrală a documentelor istorice (care pot fi găsite de specialişti prin trimiterile făcute la colecţiile de documente) şi la prezentarea monografică a unor aşezări (Baraţi Bârlad, Botoşani, Buruieneşti, Fărcăşeni, Geoseni, Gherăieşti-Neamţ, Hălăuceşti, Horleşti, Huşi, Iosupeni, Iugani, Luizi Călugăra, Măgura, Mirceşti, Mogoşeşti, Oneşti, Oituz, Oţeleni, Pildeşti, Răchiteni, Răducăneni, Rotunda, Săbăoani, Sagna, Tămăşeni). De asemenea, acolo unde a fost posibil, editorul a actualizat datele statistice şi a făcut transcrierea lucrării după normele ortografice actuale. De asemenea, au fost verificate trimiterile bibliografice, iar notele critice au fost plasate la sfârşitul fiecărui capitol (litere), în varianta originală notele fiind infrapaginale.

Biserica din Adjudeni, 1918

În "Cuvântul înainte", redactat la 6 decembrie 1995, episcopul Petru Gherghel scria: "În acest secol deja pe sfârşite, mulţi din fiii Bisericii noastre locale au întreprins studii de cercetare pentru cunoaşterea trecutului nostru. Un loc de cinste îl ocupă şi pr. Iosif Gabor, de fericită amintire, care pe lângă alte lucrări ale sale, deocamdată însă în manuscrise, ne-a lăsat şi acest «Dicţionar istoric al comunităţilor catolice din Moldova şi Bucovina», care vede acum lumina tiparului. Îi suntem recunoscători şi avem convingerea că prin strădania sa a făcut un real serviciu Diecezei noastre". Trebuie menţionat faptul că autorul nu a avut parte de o pregătire istorico-ştiinţifică în vreun institut de învăţământ superior de profil, ca atare nici "nu a fost titrat". Însă pasiunea sa pentru istorie în general şi pentru cunoaşterea cât mai exactă a trecutului catolicilor din Moldova în special, erudiţia pe care şi-a însuşit-o prin muncă asiduă de cercetare a unei mari cantităţi de documente şi lucrări în domeniu l-au făcut capabil să lase lucrări de seamă, ca şi acest dicţionar. Iată de ce "Dieceza de Iaşi îi rămâne recunoscătoare pentru serviciile deosebite aduse".

În "Studiu introductiv" al acestui "Dicţionar...", părintele Anton Despinescu ne-a prezentat câteva detalii despre truda depusă de "preotul Iosif Gabor, de fericită amintire" la această lucrare "de proporţii": "a lucrat mai bine de două decenii, revizuind-o şi adăugând-o şi având ca dată de terminare 4 septembrie 1987". Datorită situaţiei speciale în care a scris această lucrare, părintele Gabor s-a ocupat numai de localităţile populate de catolici în Moldova şi Bucovina, aşa cum arată ele după Cel de-al Doilea Război Mondial, adică fără Basarabia şi Bucovina de Nord. În manuscris, această lucrare cuprinde trei volume, cu un total de 615 pagini, format A4, în care sunt prezentate denumirile şi descrierile a 405 localităţi în care s-au aflat, iar în cele mai multe se află şi astăzi comunităţi de catolici. Ele sunt repartizate în ordine alfabetică, astfel: volumul I: A-G, 254 pagini cu 182 localităţi; volumul II: H-P, 187 pagini cu 99 localităţi; volumul III: R-Z, 174 pagini cu 123 localităţi. La alcătuirea lucrării, autorul a folosit o bogată sursă de documentare, indicată parţial în introducere şi în cea mai mare parte a subsolurilor paginilor la locul potrivit. În ansamblul ei, lucrarea ar putea fi considerată ca o colecţie de minimonografii, măcar pentru unele dintre localităţi; în măsura surselor de documentare, autorul acordă unora doar câteva rânduri, altora câteva pagini. Sate şi oraşe vechi, importante, precum Răchiteni, Tămăşeni, Pildeşti, Luizi Călugăra şi Oneşti sunt descrise în 5-10 pagini; altele, precum Adjudeni, Bacău, Iaşi, Hălăuceşti şi Huşi în 10-20 de pagini. Săbăoani, fiind comunitatea catolică rurală cea mai numeroasă, este prezentată în 22 de pagini. În cele 405 denumiri de localităţi, 69 sunt denumiri duble, 11 triple şi 3 cvadruple ale aceleiaşi localităţi: a) în trecut: Tescani, în prezent: Floreşti; în trecut: Eisenach, în prezent: Prisaca Dornei; în trecut: Zăpodia, în prezent: Nisiporeşti; b) în trecut: Fântânele, Hemeiuşi, azi: Lilieci; în trecut: Cernat, Valea Rea, azi: Valea Mică; c) în trecut: Slănic-Cerdac, Sf. Ana, Biserica, azi: Cireşoaia; în trecut: Feleşti, Roşiori, Ciorana, azi: Corhana; în trecut: Satu-Nou, Sturza, I.C. Frimu, azi: Izvoarele. În acestea sunt indicate un număr de 34 localităţi altă dată de sine stătătoare, astăzi înglobate în altele care au devenit principale: Buda, la Cleja, Buchila, la Valea Seacă; Podei, la Comăneşti etc.

Biserica din Galaţi

În această celebră lucrare, părintele Gabor a prezentat şi unele comunităţi de catolici care astăzi nu mai există: sunt 25 de localităţi (cum ar fi Berindeşti, Amăgei, Tibeni, Poloboc, Ladoftor) care au dispărut, fiind distruse de năvăliri, lupte, incendii şi epidemii sau părăsite de locuitorii catolici care nu mai puteau suporta apăsările de tot felul. Un caz clasic este vechiul oraş Baia, fosta capitală a Moldovei şi centru episcopal catolic, cu multe familii de catolici. După 1830, statisticile nu mai înregistrează aici catolici. Oraşul de altădată a rămas o localitate relativ mică şi centru comunal, în care se pot vedea ruinele frumoasei catedrale catolice din secolul al XV-lea. În multe localităţi din Bucovina rămasă României, unde înainte de 1940 existau parohii catolice înfloritoare, de limbă germană, din cauza repatrierii etnicilor germani, au rămas doar bisericile mari, ridicate şi împodobite în trecut. Unele din aceste biserici au fost cedate ortodocşilor ori sunt folosite şi de unii şi de alţii, ca de exemplu la Fundul Moldovei şi la Dorneşti. Multe din parohiile mari de altă dată, precum Voivodeasa şi Fundul Moldovei, au rămas nişte modeste filiale. În 47 dintre localităţile prezentate de autor, numărul credincioşilor catolici este mic sau foarte mic, încât nici nu au biserică, serviciul religios oficiindu-se în case particulare care dispun de ceva spaţiu mai mare.

După anul 1987, când părintele Gabor a redactat ultima versiune a "Dicţionarului localităţilor catolice din Moldova şi Bucovina", pe teritoriul Diecezei de Iaşi au survenit multe şi ample schimbări atât în configuraţia comunităţilor catolice, cât şi în amplificarea vieţii pastorale, care a generat înfiinţarea de parohii noi şi ridicarea multor lăcaşuri de cult. Aceste noi realităţi trebuie să îmbogăţească munca de cercetare şi sistematizare a trecutului istoriei comunităţilor catolice din cadrul actualei Episcopii Romano-Catolice de Iaşi.

Preotul Iosif Simon s-a îngrijit să completeze şi să ofere spre editare şi tipărire o altă lucrare monumentală a părintelui Iosif Gabor, intitulată Necrolog. Misionari şi preoţi autohtoni: diecezani şi franciscani, clerici şi fraţi călugări care au lucrat în Moldova pe teritoriul actual al Diecezei de Iaşi. 1600 - 2000, carte apărută la Editura "Presa Bună" din Iaşi, în anul 2001. Pe lângă cei 508 de misionari pomeniţi, cu o biografie mai lungă sau mai scurtă, sunt adăugaţi încă 120 de misionari care au activat pe teritoriul Diecezei de Iaşi. Părintele Simon scrie: "Despre aceştia nu cunoaştem decât numele lor sau puţine date. Rămâne ca o cercetare ulterioară să aducă date biografice pentru a fi înşiraţi şi ei - sau o parte din ei - la ziua şi luna respectivă. Acolo unde am găsit câte o mică indicaţie, pentru o identificare mai uşoară, am notat-o. Nu i-am aşezat în ordinea alfabetică, ci în una cu aproximaţie cronologică". Prezenta lucrare ne prezintă lista acelora care, pe parcursul a 400 de ani (1600-2000), şi-au adus contribuţia la răspândirea şi menţinerea credinţei pe teritoriul actual al Diecezei de Iaşi. Înşiraţi pe zile, luni şi ani, ei vor putea fi pomeniţi - aşa după cum se obişnuieşte în multe locuri - în fiecare zi ca o recunoştinţă pentru aportul lor: datorită muncii şi jertfei lor noi trăim azi într-o dieceză prosperă.

Biserica din Huşi-Corni

Pasionatul şi neobositul cercetător al trecutului catolicilor din Moldova, Muntenia şi Bucovina, regretatul părinte Iosif Gabor, între multele sale lucrări are şi "Necrologul Episcopiei Catolice de Iaşi" pe care - după cercetări îndelungate - l-a încheiat la 10 octombrie 1981, când era vicar şi şef la Serviciul Administrativ al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti. Plecând de la înfiinţarea Vicariatului Apostolic al Moldovei, care a început să existe după anul 1818 - când a murit ultimul episcop de Bacău, Iosif Bonaventura Berardi - vicariat care a fost transformat în Episcopia Catolică de Iaşi, părintele Iosif Gabor a luat, convenţional, ca "terminus a quo" anul 1800 pentru "Necrolog", care a fost adus până la 20 septembrie 1981, cuprinzând biografiile a 158 de misionari şi preoţi care au lucrat pe teritoriul actual al Diecezei de Iaşi. Cum era şi firesc, "Necrologul" realizat de părintele Gabor era "un început care cuprindea doar o parte dintre cei ce au activat în Moldova, rămânând ca, pe măsură ce se vor mai cunoaşte şi alte date şi persoane - acest Necrolog să fie completat". Fiind preocupat de acest subiect, părintele Iosif Simon a preluat manuscrisul părintelui Gabor şi l-a completat, extinzându-i aria cu 200 de ani, adică începând cu anul 1600 şi terminând în anul 2000. Intenţia şi dorinţa autorului a fost ca "prin cercetări să descopăr misionarii şi preoţii în aşa fel ca în fiecare zi să poată fi pomenit cel puţin unul dintre ei. Deşi am întâmpinat mari greutăţi, am reuşit ca la cei 158 de misionari şi preoţi pomeniţi de pr. Iosif Gabor să adaug încă 350, numărul total fiind de 508, ceea ce a făcut ca în unele zile să fie pomeniţi doi sau trei".

Ceea ce este esenţial pentru "Necrolog" e faptul că trebuie să se cunoască ziua, luna şi anul morţii pentru ca persoana respectivă să poată fi amintită. Autorul susţine că aici a fost situaţia cea mai dificilă pentru că, deşi se cunosc unele amănunte din viaţa unor misionari sau preoţi, nu se ştie data morţii lor. Puţini misionari au murit în Moldova, dar pentru aceştia nu cunoaştem cu precizie la toţi ziua, luna şi anul morţii. Dintre cei care au plecat imediat după expirarea mandatului lor sunt foarte puţini cei cărora le cunoaştem data şi locul morţii. Nici celor care au plecat după înfiinţarea Episcopiei Catolice de Iaşi nu le ştim la toţi data decesului; nu le cunoaştem, de asemenea, nici chiar preoţilor indigeni data morţii. E de la sine înţeles că unii misionarii au avut unele lipsuri şi greşeli; au avut istoria lor. Nu a fost exclus niciunul, ci datorită faptului că au lucrat într-o parohie - o perioadă mai lungă sau mai scurtă - au fost incluşi în prezentul "Necrolog" pentru a fi pomeniţi într-o zi sau alta.

În prefaţa acestui "Necrolog", episcopul Petru Gherghel scria, la 2 februarie 2002: "Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri care v-au vestit cuvântul lui Dumnezeu şi, privind la ieşirea lor din această viaţă, urmaţi-le credinţa (Evr 13,7).

Iniţiativa de a avea o imagine a trecutului şi mai ales un catalog al celor care s-au oferit să predice cuvântul evangheliei şi să răspândească pe aceste meleaguri binecuvântate credinţa este nu numai lăudabilă, ci cu adevărat o datorie de suflet faţă de înaintaşii noştri pe umerii cărora se sprijină întreg edificiul nostru spiritual şi pe rămăşiţele cărora a crescut Biserica noastră locală. Amintindu-ne de ei, ne încurajăm în drumul nostru de credinţă şi ne rugăm ca sufletul lor să se bucure de răsplată veşnică, iar memoria lor să rămână vie în comunităţile noastre.

Biserica veche din Nisiporeşti

O recunoştinţă particulară i se cuvine primului autor al acestui Necrolog: pr. Iosif Gabor, OFMConv., şi o îmbrăţişare părintească şi fraternă continuatorului şi desăvârşitorului acestui document memorial: pr. Iosif Simon, OFMConv., precum şi celor care au contribuit la susţinerea tipăririi lui, atât din partea Ordinului Franciscan, cât şi a colectivului Editurii Presa Bună, Iaşi. În veci să fie pomenirea lor! Requiescant in pace!"

Fie ca acest "Necrolog" să fie un pios omagiu adus celor care au trudit pe acest ogor al Domnului, iar amintirea lor merită să fie păstrată cu veneraţie pentru că munca şi jertfa lor stau la baza actualei vieţi catolice din Moldova.

Dacă ar mai fi trăit pe acest pământ, probabil părintele Iosif Simon (care a murit la 20 noiembrie 2001) s-ar fi îngrijit să fie tipărite şi alte manuscrise lăsate de cercetătorul istoric Iosif Gabor, dar are meritul că a inventariat aceste lucrări şi a contabilizat 101 titluri, însumând aproape 12.000 de pagini, format A4 şi dactilografiate. Despre confratele şi prietenul său, părintele Simon ne-a lăsat mai multe date biografice, pe care le prezentăm în continuare, îmbogăţindu-le cu alte detalii culese din diferite arhive şi articole.

Viaţa şi activitatea părintelui Iosif Gabor

Iosif Gabor s-a născut la 1 aprilie 1922, într-o familie de ţărani modeşti (tatăl ceferist şi mama casnică), în Tămăşeni, actualul judeţ Neamţ, fiind primul născut din cei cinci copii (trei băieţi şi două fete: Petru şi Anton; Genoveva şi Maria). A rămas orfan de mamă înainte de a intra la Seminarul Franciscan din Hălăuceşti, la 8 septembrie 1936. Paralel cu studiile seminariale a urmat în particular, ca de altfel toţi seminariştii de atunci, liceul teoretic, pe care nu l-a putut încheia din cauza Celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost încorporat la Şcoala de Subofiţeri de Administraţie din Odobeşti. Absolvind această şcoală, specializându-se în cele administrative, a revenit la Seminar şi, la 17 octombrie 1945, împreună cu alţi 19 clerici, a îmbrăcat haina franciscană şi a început noviciatul la Săbăoani.

După un an de pregătire, a depus voturile simple (profesiunea simplă), la 29 octombrie 1946, la Săbăoani, în cadrul Ordinul Fraţilor Minori Conventuali, Provincia "Sfântul Iosif". A continuat studiile teologice la Luizi Călugăra şi Oradea, în ritul greco-catolic (un an), după care a fost arestat de Securitate pe motiv că "a uneltit împotriva ordinii democratice". A fost deferit Tribunalului Militar Galaţi, care l-a condamnat la patru ani de închisoare corecţională pentru "uneltire contra ordinii sociale". Motivul arestării era acela că Securitatea îl bănuia că ar fi luat parte în anii 1948 şi 1949 la difuzarea manifestului anticomunist redactat de organizaţia "Partizanii României Creştine" din Sagna. A fost încarcerat în penitenciarele din Bacău, Galaţi şi Poarta Albă, după care "condamnatul Iosif Gabor" a fost eliberat în anul 1952.

În clandestinitate, fratele Iosif Gabor a continuat formarea teologică şi franciscană, concretizate în zilele de 14 iunie 1954, când a făcut profesiunea solemnă (pe viaţă) şi 8 decembrie acelaşi an, când a fost hirotonit preot, la Oradea, de episcopul Istvan Fiedler.

După consacrarea sacerdotală, la 1 ianuarie 1955 şi-a început activitatea pastorală ca vicar la Catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti (1 ianuarie 1955 - 15 mai 1955). După cinci luni a fost transferat la Parohia Adjudeni, unde a activat un an şi o lună, până la 1 iulie 1956. A fost transferat apoi la Parohia Galaţi, dar doar pentru o lună, căci a primit o nouă misiune: în Parohia Huşi (1 august 1956 - 30 septembrie 1957). În anul 1957, Securitatea i-a deschis un dosar de urmărire informativă, deoarece îl suspecta de legături cu unii preoţi greco-catolici, dar şi cu preoţi romano-catolici din Roma (Italia), prin intermediul Legaţiei Italiei la Bucureşti.

La Barticeşti

La 1 octombrie 1957, a fost numit paroh la Fărcăşeni, judeţul Iaşi, misiune pe care a îndeplinit-o până la 1 iunie 1958, când a fost transferat ca paroh de Cotnari. Ruinele bisericii "Adormirea Maicii Domnului" de aici l-au inspirat pe tânărul paroh să scotocească filele de istorie scrise despre acel târg, să coroboreze datele obţinute cu cercetarea istorică pe care a întreprins-o în diferite arhive şi să scrie după 10 ani lucrarea "Biserica Catolică din Cotnari, însemnări din trecut". Manuscrisul nu a fost redactat la Cotnari, căci şi aici a lucrat puţin timp, până la 31 octombrie 1960.

După aceste activităţi pastorale de scurtă durată, la 1 noiembrie 1960, părintelui Iosif Gabor i se încredinţează misiunea de paroh la Nisiporeşti, unde va rămâne timp de zece ani şi zece luni. În această perioadă, Securitatea l-a urmărit în mai multe speţe, fiind acuzat că menţine legături cu surori franciscane şi cu grupul preoţilor din lotul de arestaţi Albert - Dămoc - Budău. De asemenea, a fost acuzat că l-a ajutat pe episcopul Ioan Ploscaru cu "literatură religioasă" şi că a redactat unele lucrări de spiritualitate destinate preoţilor şi măicuţelor, cum ar fi "Popas" şi "Tu eşti preot în veci". Supravegherea informativă permanentă şi teama de a fi arestat din nou l-au determinat pe părintele Gabor să distrugă, prin ardere, unele manuscrise, inclusiv trei albume de fotografii. Din lipsă de probe suficiente, în anul 1963, Securitatea i-a închis dosarul individual de urmărire informativă.

La 1 august 1971, a fost transferat ca paroh la Frumoasa, judeţul Bacău, unde va activa până la 1 noiembrie 1976, când a fost transferat la Parohia Izvoarele, lângă Răchiteni.

La 1 ianuarie 1978, părintelui Iosif Gabor i s-a încredinţat misiunea de a şef serviciu administrativ la Arhiepiscopia Romano-Catolică din Bucureşti şi totodată şi vicar parohial la Catedrala "Sfântul Iosif". În contextul izbucnirii scandalului legat de publicarea în Italia a unui articol în care era descrisă situaţia Bisericii Catolice din Moldova, fiind suspectat de a fi autorul articolului în cauză, în anul 1979, Securitatea i-a deschis părintelui Gabor un nou dosar de urmărire informativă. Autorităţile comuniste deţineau informaţii că acesta întocmise în perioada respectivă un dicţionar al localităţilor catolice din Moldova, dar şi numeroase monografii dedicate unor parohii catolice din Moldova şi Valahia, lucrări pe care securiştii le etichetaseră iniţial drept "scrieri cu conţinut ostil la adresa orânduirii noastre socialiste". Constatând că au mers pe o pistă greşită, iar "scrierile pr. I. Gabor au un conţinut corect şi se bazează pe realitatea istorică", acest dosar de urmărire a fost închis în anul 1985.

Ajungând în preajma pensionării, de la 1 mai 1983 până la 31 august 1984, părintele Gabor a activat ca vicar la Baraţi, lângă Bacău, iar de la 1 septembrie 1984 ca preot ajutător la Luizi Călugăra. Acolo a decedat în ziua de vineri 4 noiembrie 1988, fiind înmormântat în cimitirul parohial din Luizi Călugăra.

Opera literară şi istorică

Aşa cum a relatat părintele Iosif Simon într-un articol scris la Huşi, în ziua de 16 decembrie 1995, părintele Gabor şi-a început activitatea literară "prin traduceri şi prelucrări de broşuri pentru formarea morală a tinerilor şi tinerelor: Celor de douăzeci de ani, Popas, Pentru ca viaţa frumoasă să-ţi fie şi altele". Aşa cum am prezentat în paragrafele anterioare, aceste broşuri au constituit unul din motivele pentru care Securitatea comunistă i-a deschis un dosar de urmărire informativă.

Pătruns de dorinţa de a cunoaşte şi de a transmite posterităţii cât mai multe informaţii din istoria catolicismului din România, părintele Gabor a cumpărat sute de cărţi cu tematică istorică, a cules mii de documente din Arhivele Statului şi din cele bisericeşti, a petrecut multe zile în diferite centre parohiale..., "pentru care îşi consumă toţi banii câştigaţi, privându-se de multe, numai pentru a-şi procura izvoarele de lucru", după cum afirma confratele său. Acelaşi preot Iosif Simon scria: "Folosind tot timpul liber, culcându-se la ore târzii din noapte, renunţând la concedii (nu ştiu să fi făcut vreodată concediul anual) a cercetat şi a scris mereu, titlurile manuscriselor sale atingând numărul 100, cu aproape 12.000 de pagini".

Biserica din Frumoasa

Pe când era paroh la Nisiporeşti (1 noiembrie 1960 - 1 august 1971), părintele Iosif Gabor a început să-şi definitiveze lucrările sale de istorie, an de an până la moarte terminând zeci de lucrări gata pentru a fi tipărite. A studiat istoria ierarhiei catolice din diecezele de Bucureşti şi Iaşi, clerul din Moldova, monografii (zece parohii din Dieceza Iaşi şi zece din Arhidieceza Bucureşti), necrologul diecezelor de Iaşi şi de Bucureşti, statistici şi altele. Părintele Simon spunea că "de fiecare dată când termina o lucrare, un exemplar cu dedicaţie îmi trimitea şi mie, aşa încât posed toate lucrările sale".

Posedând opera completă a părintelui Iosif Gabor, preotul Iosif Simon a întocmit un inventar al scrierilor sale, pe care îl redăm în ordinea redactată de acesta. Este un inventar structurat cronologic, în şapte puncte, după locurile unde a activat prietenul şi confratele său franciscan, care a fost preluat în articolul "Un pasionat şi neobosit cercetător al trecutului nostru, pr. Iosif Gabor", publicat în primul număr al revistei "Buletin istoric", p. 151-158.

Din primii ani de preoţie (1955-1960), sunt consemnate şapte lucrări, unele dintre ele fiind broşuri mici: 1) "Celor de douăzeci de ani" - carte pentru tineret, prelucrarea cărţii cu acelaşi titlul de pr. Gh. Hoornaert, S.J., Adjudeni, 1955, 54 p.; 2) "Sfânta Liturghie, tăria vieţii tale", prelucrare din limba franceză, 20 p.; 3) "Examinarea conştiinţei în spiritul robiei", 1955; 4) "Mărţişorul - mănunchi de gânduri pentru fete"; 5) "Pentru ca viaţa frumoasă să-ţi fie", tradusă şi prelucrată împreună cu pr. Şt. Apostol, Tămăşeni, 1958; 6) "Popas - scurtă prezentare a vieţii de mănăstire spre folosul sufletelor alese", prelucrarea şi sistematizarea unei lucrări a prof. Elena Gavrilescu, 15 februarie 1960; 7) "Epicleza în gândirea teologică catolică şi în cea răsăriteană ortodoxă, studiu dogmatic şi liturgic", 1957, 187 pagini.

Biserica din Cotnari

Desfăşurând o activitate pastorală mai îndelungată la Nisiporeşti (1 noiembrie 1960 - 1 august 1971), părintele Gabor a întocmit şi redactat 11 lucrări cu tematică istorică, cele mai multe fiind studii monografice: 1) "Sfântul Clement Romanul. Contribuţii la studiul faptelor care dovedesc primatul de jurisdicţie al Romanului Pontif în antichitatea creştină", Nisiporeşti, 11 septembrie 1961, 61 p.; 2) "Parohia Catolică Tămăşeni", Nisiporeşti, 20 noiembrie 1964, 158 p.; 3) "Parohia Catolică Piatra Neamţ, monografie istorică", Nisiporeşti, 26 noiembrie 1965, 25 p.; 4) "Biserica Catolică Bacău, monografie istorică", Nisiporeşti, 12 ianuarie 1967, 52 p.; 5) "Biserica Catolică Focşani, însemnări istorice", Nisiporeşti, 9 martie 1967, 32 p.; 6) "Clerul indigen catolic din Moldova, contribuţii istorice", Nisiporeşti, 27 iulie 1967, 155 p.; 7) "Biserica Catolică din Cotnari, însemnări din trecut", Nisiporeşti, 1968, 98 p.; 8) "Dicţionar istoric al localităţilor catolice din Moldova (fascicola I: A-B)", Nisiporeşti, 2 octombrie 1968, 129 p.; 9) "Ierarhia catolică a Moldovei, contribuţii istorice la cunoaşterea trecutului Episcopiei Catolice de Iaşi, vol. I (Episcopia Cumanilor sau a Milcoviei, Episcopia de Siret, Episcopia de Baia - Episcopatus Moldaviensis, anexă: Petru Şchiopu şi catolicismul, repertoriu de documente)", Nisiporeşti, 16 decembrie 1968, 172 p.; 10) "Dicţionar istoric al localităţilor catolice din Moldova, (fascicola II: C-G)", Nisiporeşti, 28 august 1969, 275 p.; 11) "Ierarhia catolică a Moldovei, contribuţii istorice la cunoaşterea trecutului Episcopiei Catolice de Iaşi, vol. II (Episcopia de Bacău - Episcopatus Baccoviensis)", Nisiporeşti, 31 august 1970, 397 pagini.

Din perioadă cât a activat la Frumoasa (1 august 1971 - 1 noiembrie 1976), părintele Simon a reţinut 16 titluri, din care unele lucrări sunt broşuri mici: 1) "Dicţionarul statistic al localităţilor catolice din Moldova, 1865-1948 (fascicola I: A-B)", Frumoasa, 17 februarie 1972, 114 p.; 2) "Dicţionar statistic al localităţilor catolice din Moldova, 1865-1948, (fascicola II: C-F)", Frumoasa, 21 martie 1972, 145 p.; 3) "Dicţionar statistic al localităţilor catolice din Moldova, 1865-1948 (fascicola III: G-O)", Frumoasa, 25 mai 1972, 153 p.; 4) "Ierarhia catolică pe teritoriul actual al Arhiepiscopiei Catolice de Bucureşti, vol. I (Viaţa creştină la Dunăre în primele veacuri, Episcopatul Cumanilor sau al Milcoviei, Episcopia Catolică a Severinului, Episcopia Catolică a Argeşului)", Frumoasa, 8 noiembrie 1973, 98 p.; 5) "Dicţionar statistic al localităţilor catolice din Moldova, 1865-1948 (fascicola IV: P-Z)", Frumoasa, 11 februarie 1974, 226 p.; 6) "Ierarhia catolică a Moldovei, contribuţii istorice la cunoaşterea trecutului Episcopiei Catolice de Iaşi, vol. III (Vicariatul Apostolic al Moldovei, Episcopia Catolică de Iaşi)", Frumoasa, 9 mai 1974, 213 p.; 7) "Serbare mariană la Bucureşti - 13 mai 1855", Frumoasa, 7 octombrie 1974, 24 p.; 8) "Asociaţia Ucenicilor şi Calfelor catolice din Bucureşti (23 ianuarie 1859-1863)", Frumoasa, 27 februarie 1975, 31 p.; 9) "Răscoalele din 1907 în pagini de cronică, ţinute de parohul din Huşi-Corni, pr. Bernardin Just", Frumoasa, 26 mai 1975, 30 p.; 10) "Şcolile catolice din Bucureşti de la începutul organizării lor până în pragul primului război mondial, contribuţii istorice la cunoaşterea trecutului istoric al catolicismului pe teritoriul Arhiepiscopiei Catolice de Bucureşti", Frumoasa, 31 iulie 1975, 80 p.; 11) "Lupta de la Săbăoani, din 3-4 aprilie 1831, dintre săteni şi armata ţaristă, episod din vremea introducerii Regulamentului Organic în Moldova", Frumoasa, 11 august 1975, 20 p.; 12) "Ultimatum la Sulina - 20/1 septembrie 1854, episod din timpul războiului Crimeii", Frumoasa, 22 august 1975, 17 p.; 13) "Ierarhia catolică pe teritoriul actual al Arhiepiscopiei Catolice de Bucureşti, vol. II (Administratura Apostolică a Valahiei, Episcopia de Nicopolis ad Istrum şi Vicariatul Apostolic al Valahiei, Arhiepiscopia Catolică de Bucureşti)", Frumoasa, 13 ianuarie 1976, 146 p.; 14) "Inventarul arhivei Parohiei Catolice Iaşi, Iaşi", 31 mai 1976, 33 p.; 15) "Catolicii în Moldova", Frumoasa, 18 iunie 1976, 48 p.; 16) "Catolicismul de pe teritoriul Arhiepiscopiei Catolice de Bucureşti", Frumoasa, 22 iunie 1976, 27 pagini.

Biserica din Izvoarele

În cele 14 luni petrecute la Izvoarele (1 noiembrie 1976 - 1 ianuarie 1978), părintele Gabor a definitivat cinci studii privind comunităţi catolice din Arhidieceza de Bucureşti, dar şi trei lucrări despre evenimente din Dieceza de Iaşi: 1) "1907 - pagini de cronică", Izvoarele, 21 decembrie 1976, 21 p.; 2) "Contribuţia cultului catolic la războiul din 1877-1878 (eroi şi veterani din satele catolice ale judeţelor Bacău, Botoşani, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Vaslui şi Vrancea)", Izvoarele, 2 martie 1977, 53 p.; 3) "Bulgarii catolici de lângă Bucureşti: Popeşti Leordeni - 1828-1978", Izvoarele, 16 iunie 1977, 110 p.; 4) "Parohia Catolică Cioplea", ediţia I, Izvoarele, 16 iunie 1977, 82 p.; 5. "Bărăţia din Râmnicul-Vâlcea", Izvoarele, 28 august 1977, 61 p.; 6) "Biserica Catolică Piteşti", Izvoarele, 21 octombrie 1977, 40 p.; 7) "Arhiepiscopia Catolică Bucureşti, reacţia opiniei publice împotriva actului înfiinţării", Izvoarele, 8 decembrie 1977, 61 p.; 8) "Butea - duminică 24 octombrie 1887, sfinţirea celei dintâi statui a Madonei de Lourdes pe teritoriul Moldovei", prelucrare după Analele Maicii Domnului de la Lourdes 1887, 14 pagini.

Perioada când a lucrat la Bucureşti (1 ianuarie 1978 - 30 aprilie 1983) a facilitat părintelui Gabor cercetarea arhivelor din Arhiepiscopie şi din câteva parohii, ceea ce a dus la finalizarea a 17 studii, unele fiind adevărate cărţi de istorie: 1) "Personalul clerical activ şi pensionar din Moldova, Bucovina şi Ţara Românească existent la 1 august 1978", 195 p.; 2) "Catolicismul în Moldova şi Ţara Românească (1916-1925)", Bucureşti, 28 aprilie 1979, 152 p.; 3) "Cimitirul Catolic Belu", Bucureşti, 13 septembrie 1979, 196 p.; 4) "Cultul catolic în 1978", Bucureşti, 29 aprilie 1980, 25 p.; 5) "Ierarhia catolică de rit latin", ediţia I, Bucureşti, 21 iunie 1980, 147 p.; 6) "Localităţile catolice de rit latin din România în 1978", Bucureşti, 3 ianuarie 1981, 221 p.; 7) "Relaţia pr. Iosif Maljoni despre revoluţia lui Tudor Vladimirescu", conferinţă ţinută în şedinţa din 4 martie 1981 a Comisiei de Istoria Bisericii, Bucureşti, 4 martie 1981, 14 p.; 8) "Necrologiul Provinciei Bulgariei şi Valahiei: 1690-1867", Bucureşti, 18 aprilie 1981; 9) "Necrologiul Episcopiei Catolice Iaşi", Bucureşti, 10 octombrie 1981, 151 p.; 10) "Necrologiul Arhiepiscopiei Catolice Bucureşti", Bucureşti, 19 noiembrie 1981, 129 p.; 11) "380 ani de la moartea lui Mihai Viteazu şi 160 ani de la revoluţia lui Tudor Vladimirescu", Bucureşti, 21 octombrie 1981, 13 p.; 12) "Biserica Catolică Sinaia", Bucureşti, 30 decembrie 1981, 24 p.; 13) "Seminarul Catolic Bucureşti", Bucureşti, 31 mai 1982, 84 p.; 14) "Biserica Catolică Buzău", Bucureşti, 26 august 1982, 31 p.; 15) "Arhiepiscopia Catolică Bucureşti", Bucureşti, 16 octombrie 1982, 23 p.; 16) "Arhiepiscopia Catolică Bucureşti", text prescurtat prezentat în şedinţele Comisiei Române de Istorie Eccleziastică Comparată Bucureşti, Bucureşti 25 noiembrie 1982, 13 p.; 17) "Arhiepiscopia Catolică Bucureşti", Bucureşti, 22 ianuarie 1983, 19 pagini.

Biserica din Luizi Călugăra

Fiind vicar în Parohia Baraţi (1 mai 1983 - 1 septembrie 1984), părintele Gabor a reuşit să finalizeze lucrarea "Repertoriul cronologic al documentelor din Arhiva veche a Episcopiei Catolice de Iaşi", în anexe: documente selective, Baraţi, 9 iulie 1983, 158 p., şi să compună două mici broşuri: 1) "Thomas Victor Place (1818-1875), consul al Franţei la Iaşi (1855-1863)", conferinţă ţinută la Bucureşti, Baraţi, 21 iunie 1984, 19 p.; 2) "Addenda et corrigenda la Fericitul Ieremia Valahul", Baraţi, 25 noiembrie 1983, 11 pagini.

Simţind probabil că nu va mai trăi mult pe acest pământ, în cei patru ani pe care i-a petrecut în casa parohială din Luizi Călugăra (1 septembrie 1984 - 4 noiembrie 1988), părintele Iosif Gabor a reuşit să îmbunătăţească şi să finalizeze nu mai puţin de 39 de articole studii şi tratate, majoritatea cu tematică istorică: 1) "Anuarul clerului catolic din Moldova în anul centenar 1984", L. Călugăra, 15 martie 1984, 377 p.; 2) "Anuarul clerului catolic din Moldova şi Ţara Românească în anul centenar 1983/1984", L. Călugăra, 12 aprilie 1984, ediţia I, 108 p.; ediţia a II-a, 414 p.; 3) "Dicţionarul localităţilor din Moldova şi Bucovina", L. Călugăra, 9 septembrie 1984, 279 p.; 4) "Maica Tereza de Calcutta", prelucrare, L. Călugăra, 8 octombrie 1984, 54 p.; 5) "Fericitul Ieremia Valahul: 1556-1625", L. Călugăra, 22 octombrie 1984, 34 p.; 6) "Arhiepiscopia Catolică Bucureşti - file de cronică 1925-1943", omagiu adus episcopului dr. Ioan Robu, L. Călugăra, 24 noiembrie 1984, 116 p.; 7) "Ierarhia catolică de rit latin în România", revizuire a ediţiei de la Bucureşti din 21 iunie 1980, L. Călugăra, 21 decembrie 1984, 167 p.; 8) "Arhiepiscopia Catolică Bucureşti, 1916-1924", L. Călugăra, 8 martie 1985, 121 p.; 9) "Parohia Catolică Tămăşeni", revizuire a ediţiei de la Nisiporeşti din 20 noiembrie 1964, L. Călugăra, 31 mai 1985, 90 p. Aceasta a fost completată în ediţia a III-a, L. Călugăra, 8 iulie 1985, 105 p.; 10) "Parohia Catolică Bacău. 140 ani de la redeschidere", revizuire şi completare a monografiei istorice scrisă la Nisiporeşti, la 12 ianuarie 1967, L. Călugăra, 6 septembrie 1985, 115 p.; 11) "Seminarul Catolic Iaşi, 1886-1986", L. Călugăra, 22 decembrie 1985, 141 p.; 12) "Statistică generală a Bisericii Catolice din lumea întreagă - 1985", L. Călugăra, 1985; 13) "Prezentarea Sfintei Liturghii din fiecare zi", prelucrare, L. Călugăra, 25 aprilie 1986, 130 p.; 14) "Parohia Catolică Iaşi", L. Călugăra, 13 mai 1986, 159 p.; 15) "Parohia Catolică Gh. Gh. Dej - Oneşti", L. Călugăra, 26 iunie 1986, 41 p. Lucrarea cuprinde şi un adaos extras din lucrarea "Municipiul Gh. Gh. Dej. Schiţă monografică de Ieremia Nicolae", 30 decembrie 1977, 20 p.; 16) "Schiţă istorică a coloniilor maghiare din România", adnotări la cartea scrisă de Auner Karoly şi publicată la Timişoara în 1908, L. Călugăra, 31 iulie 1986, 152 p.; 17) "Franciscanii", L. Călugăra, 4 octombrie 1986, 137 p.; 18) "Parohia Catolică Craiova - anul 160 de la înfiinţare", L. Călugăra, 1986, 77 p.; 19) "Sectarii, memorator apologetic", L. Călugăra, 23 octombrie 1986, 150 p.; 20) "Îndreptar de corespondenţă particulară şi bisericească", L. Călugăra, 2 noiembrie 1986, 56 p.; 21) "File de calendar istoric bisericesc pentru Moldova şi Ţara Românească", L. Călugăra 1986, 40 p. Lucrarea a fost mărită şi astfel au apărut ediţia a II-a (L. Călugăra, 21 februarie 1987, 83 p.) şi ediţia a III-a (L. Călugăra, 10 martie 1987, 90 p.); 22) "Parohia Catolică Fărăoani", L. Călugăra, 17 februarie 1987, 84 p.; 23) "1877 - 1878. Contribuţia cultului catolic", comunicare ţinută la Comisia de Istorie Ecleziastică Comparată din Bucureşti şi care este o revizuire a lucrării cu acelaşi titlu scrisă la Izvoarele în 1977, L. Călugăra, 22 martie 1987, 48 p.; 24) "Dicţionar istoric al localităţilor catolice din Moldova şi Bucovina", revizuire şi completare a ediţiei anterioare (Moldova, fără Bucovina): fascicola I: A-B, Nisiporeşti, 1968; fascicola II: C-G, Nisiporeşti, 1968), vol. 1: A-G, L. Călugăra, 12 iulie 1987, 254 p.; vol. 2: H-P, L. Călugăra, 10 august 1987, 187 p.; vol. 3: R-Z, L. Călugăra, 4 septembrie 1987 = 174 p. Această ediţie a fost reeditată într-un singur volum în luna noiembrie 1987 şi însumează 642 p.; 25) "Parohia Catolică Cioplea", retranscriere a ediţiei de la Izvoarele din 1977, L. Călugăra, 3 martie 1988, 82 p.; 26) "Parohia Catolică Cleja: 350 ani 1638-1988", L. Călugăra, 13 august 1988, 50 p. Cartea cuprinde o notă asupra cercetărilor arheologice efectuate la Cleja în 1842 şi însemnări făcute de parohul din Cleja, în 1860, pr. Inocenţiu Petraş; 27) "Prizoneri români la San Stefano în 1918", comunicare la şedinţa din toamnă a Comisiei Naţionale de Istorie Ecleziastică Comparată din Bucureşti, L. Călugăra, 22 august 1988, 16 p.; 28) "Parohia Catolică Constanţa", L. Călugăra, 7 septembrie 1988, 41 p.; 29) "1907 în pagini de cronică", comunicare ţinută cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la acest eveniment şi care rezumă ediţiile de la Frumoasa (26 mai 1975, 30 p.) şi Izvoarele (21 decembrie 1976, 21 p.), L. Călugăra, 1988, 12 p.; 30) "Norme de comportare în societate", L. Călugăra, 1988, 15 p.; 31) "Aşezările catolice din Moldova şi Bucovina. Dicţionar", o prescurtare a "Dicţionarului Istoric", neterminat la moartea autorului. Cartea a fost terminată de pr. Iosif Simon în 1988 şi are 267 p.; 32) "Pietate mariană. Dicţionar", terminat numai până la litera M, L. Călugăra, 1988, 198 p.; 33) "Catehism integral de învăţătură creştină", prelucrarea după catehismul lui Gaum, L. Călugăra, 1988, 131 p.; 34) "Album. Bisericile catolice din Moldova în anii primului război mondial: 1916-1920", L. Călugăra, 1988, 38 p.; 35) "Vedomostia din Moldova în 1772, 1773 şi 1774", prelucrare a recensământului fiscal operat de armata rusească de ocupaţie în Moldova în perioada 1772-1774 din lucrarea cu litere chirilice "Moldova în epoca feudalismului", vol. VII, partea a II-a, Chişinău 1975, L. Călugăra, 1988, 71 p.; 36) "Biserica Catolică Târgovişte", L. Călugăra, 1988, 149 p.; 37) "Cronologie papală", L. Călugăra, 1988, 39 p.; 38) "Umorul sfântului Ioan Bosco", traducerea cărţii "Don Bosco che ride" de Al. Chevariano, L. Călugăra, 21 martie 1986, 160 p.; 39) "Sfântul Francisc din Assisi", L. Călugăra, 20 mai 1988, 52 pagini.

Mormântul părintelui Iosif Gabor

Doar citind titlurile acestor conferinţe, studii, monografii şi lucrări ştiinţifice ne dăm seama de opera deosebită a părintelui Iosif Gabor. Cele aproximativ 12.000 de file reprezintă rodul cercetării temeinice, a disciplinei de a lucra cu fişele întocmite în urma traducerii sau adunării documentelor, precum şi capacitatea de a sintetiza datele culese. Deşi în majoritatea lucrărilor întâlnim o înşiruire cronologică a datelor şi evenimentelor istorice, fără a face multe comparaţii şi critici documentare, "biblioteca" scrisă de cercetătorul tămăşenean a fost şi rămâne un izvor de informaţii la care apelează mulţi istorici.

Recuperarea operei istorice

Mulţi dintre cei care au cunoscut pasiunea părintelui Iosif Gabor pentru studierea şi scrierea istoriei catolicismului din Moldova şi Ţara Românească s-au întrebat de ce nu a fost posibilă tipărirea unor studii istorice, atât timp cât nu relatau aspecte din istoria persecutării Bisericii de către comunişti şi nici nu propagau curente ostile ideologiei marxiste. Un răspuns clar l-am găsit într-un medalion făcut de cercetătorul Dănuţ Doboş care, studiind dosarele de urmărire informativă a preotului Gabor, a găsit un document din care a concluzionat: "Privitor la faptul că în timpul vieţii sale pr. I. Gabor nu şi-a publicat lucrările istorice, se pare că acest lucru a fost cauzat de propria sa decizie de a fi precaut, aşa cum rezultă dintr-un document din anul 1979, în care un ofiţer relata următoarele: «Nu doreşte să publice lucrările. Scrierile sale sunt pentru posteritate!». Aceeaşi atitudine de precauţie l-a determinat să refuze întocmirea unei lucrări dedicate preoţilor catolici care au suferit prigoana închisorilor comuniste".

Detaliu de pe crucea de la mormântul părintelui Iosif Gabor

Aşa cum am scris în prima parte a acestui studiu, prin grija părintelui Iosif Simon a început recuperarea editorială a acestei opere istoriografice, fiind tipărite două lucrări de referinţă: "Dicţionarul comunităţilor catolice din Moldova" (1996) şi "Necrolog" (2001). După înfiinţarea Departamentului de Cercetare Istorică din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi (1999) şi a Centrului "Biserica şi Istoria" de pe lângă Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti (2000), în revistele lor de istorie bisericească "Buletin istoric" şi "Pro memoria", s-au găsit spaţii în care să se publice fragmente din colosala operă lăsată de părintele Iosif Gabor, constituindu-se rubrica "Restituiri istoriografice".

În cele 19 numere tipărite ale publicaţiei "Buletin istoric", autorii articolelor au făcut numeroase trimiteri la scrierile părintelui Iosif Gabor, dar au fost publicate doar două fragmente din studiile sale monografice: în nr. 5/2004, p. 171-184: " Parohia Catolică Piatra Neamţ - monografie istorică" şi în nr. 6/2005, p. 59-82: " Biserica Catolică Focşani. Însemnări istorice".

Coordonatorii revistei de istorie ecleziastică "Pro memoria" au alocat un spaţiu mult mai larg recuperării studiilor părintelui Iosif Gabor, publicate sub următoarele titluri: "Înfiinţarea Arhiepiscopiei Catolice de Bucureşti în opinia publică românească" (nr. 2/2003, p. 19-24); "Comunităţile catolice din Ţara Românească" (nr. 3/2004, p. 25-41); "Parohia Cioplea" (nr. 4/2005, p. 35-76); "Biserica romano-catolic Piteşti" (nr. 5/2006, p. 79-108); "Parohia Popeşti-Leordeni" (nr. 5/2006, p. 127-156); "Istoria Seminarului Catolic din Bucureşti" (nr. 6/2007, p. 187-238); "Biserica romano-catolică din Sinaia" (nr. 7/2008, p. 89-99); "Şcolile romano-catolice din Bucureşti" (nr. 7/2008, p. 185-270); "Asociaţia ucenicilor şi calfelor catolice din Bucureşti" (nr. 8/2009, p. 131-150); "Din istoria Arhidiecezei de Bucureşti (fragmente)" (nn. 10-11/2011-2012, p. 99-117).

"Dicţionarul comunităţilor catolice din Moldova"

La aceste concretizări de recuperare a operei părintelui Iosif Gabor trebuie să menţionăm şi câteva articolele apărute în revistele diecezane de la Iaşi şi Bucureşti. În "Lumina creştinului" au fost preluate unele texte din "Dicţionarul localităţilor catolice din Moldova" şi publicate la rubrica "Monografii". În luna mai 2006, în cadrul rubricii "Figuri ilustre", dr. Dănuţ Doboş a prezentat o scurtă biografie a părintelui Iosif Gabor, evidenţiind faptul că "a desfăşurat ample cercetări în arhivele româneşti, elaborând numeroase studii şi articole, majoritatea rămase în manuscris. (...) Cele mai multe dintre lucrările lui I. Gabor sunt realizate sub forma unor monografii dedicate unor sate, comunităţi şi biserici catolice din Dieceza de Iaşi şi Arhidieceza de Bucureşti. Numeroase alte lucrări sunt dedicate unor personalităţi catolice româneşti, vieţi de sfinţi, instituţii de cultură şi şcolare, momente sociale din viaţa catolicilor români ş.a.". Concluziile prezentate în acest articol sunt relevante pentru întreaga sa activitate de cercetare istorică: "De altfel, pr. I. Gabor s-a remarcat printr-o bună îmbinare a surselor arhivistice inedite cu bibliografiile de specialitate, româneşti şi străine, rezultatul fiind lucrări ştiinţifice de amplu interes pentru cultura noastră catolică. Pr. I. Gabor face parte din galeria marilor personalităţi culturale ale Bisericii locale, şi în cele mai multe domenii ale cercetării istorice el rămâne un pionier şi un deschizător de drumuri". Acelaşi autor ne prezintă, în numărul din martie 2011, câteva aspecte neştiute din viaţa "preotului franciscan Iosif Gabor..., care în anul 1949 a fost arestat de Securitate şi deferit Tribunalului Militar Galaţi care l-a condamnat la patru ani de închisoare corecţională".

În numărul din luna ianuarie 2013 a revistei "Actualitatea creştină", în cadrul rubricii "File de istorie", dr. Dănuţ Doboş a prezentat un medalion dedicat "Pr. Iosif Gabor OFM Conv.".

"Necrolog"

Prima monografie tipărită după anul 2000 în care au fost inserate file din studiile monografice realizate de preotul cercetător Iosif Gabor a fost cea dedicată comunităţii din Sagna. În iunie 1972, la solicitarea parohului de atunci, Gheorghe Lenghen, părintele Gabor îi trimitea celui dintâi un scurt manuscris, conţinând o serie de documente, majoritatea extrase din colecţiile "Documenta Romaniae Historica", "Documente privind Istoria Românilor" şi "Catalogul Documentelor Moldoveneşti", referitoare la satul Sagna. Ulterior, părintele Gabor a trimis la Sagna şi un scurt istoric al comunităţii şi al bisericii catolice, ca introducere la o listă de inventar înaintată, în anul 1974, de Parohia Sagna către Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti. Paragrafe din această monografie au fost inserate în lucrarea coordonată de domnul Dănuţ Doboş, "Sagna. File de monografie istorică", carte apărută la Editura "Sapientia" din Iaşi, în anul 2003.

Ultima lucrare prezentată în inventarul părintelui Iosif Simon "Sfântul Francisc din Assisi", Luizi Călugăra, 20 mai 1988, 52 pagini, avea să fie pregătită pentru tipar şi să fie multiplicată la Editura "Serafica" din Roman, în anul 2006, sub titlul "Sfântul Francisc" de (+) Iosif Gabor, în colecţia "Rugăciunea creştinului", având tema "Religie şi spiritualitate". Cartea are 112 pagini, în format 10 x 14 cm. Textul cărţii din anul 1988 a fost îmbogăţit cu un extras (primele 40 de pagini) din manuscrisul aceluiaşi autor "Franciscanii", Luizi Călugăra, 4 octombrie 1986, 137 pagini.

O altă monografie în care au fost inserate file din opera părintelui Iosif Gabor a fost "Cioplea: Două veacuri de istorie", având ca autori pe Dănuţ Doboş, Iosif Gabor, Ieronim Iacob, Daniela Butnaru, Ilie-Cătălin Grigore şi Alina Dorojan. Cartea a apărut în anul 2007, la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti.

În acelaşi an şi la aceeaşi editură din Bucureşti a apărut şi monografia "Catolicii din Popeşti-Leordeni. Istorie şi credinţă", printre autori fiind şi preotul Iosif Gabor, alături de Dănuţ Doboş, Ieronim Iacob, Tereza Sinigalia, Ilie-Cătălin Grigore şi Alina Dorojan.

"Sfântul Francisc"

În anul 2008, pentru a omagia şase veacuri de prezenţă catolică în oraşul Bacău şi în mod particular pentru a marca cei 400 de ani de la fondarea Episcopiei Catolice de Bacău, Departamentul de Cercetare Istorică din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi a pregătit cartea "Catolicii din Bacău", în care au fost editate şi tipărite mai multe file din studiul părintelui Iosif Gabor: "Parohia Catolică Bacău. 140 ani de la redeschidere", revizuire şi completare a monografiei istorice scrisă la Nisiporeşti, la 12 ianuarie 1967, L. Călugăra, 6 septembrie 1985, 115 p. Volumul a fost onorat de Preasfinţitul Petru Gherghel, care a semnat "Prefaţa", precum şi de părintele Isidor Dâscă, coautor şi semnatarul unui cuvânt înainte intitulat "Bacăul în sărbătoare". La realizarea acestei lucrări ştiinţifice au mai contribuit preoţii Anton Despinescu şi Antonel-Aurel Ilieş, precum şi cercetătorul Dănuţ Doboş, coordonatorul volumului.

În anul 2010, la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureşti apare o nouă monografie, "Catolicii din Buzău. Istorie şi credinţă", care îi are printre autori şi pe părintele Iosif Gabor, alături de Dănuţ Doboş, Tereza Sinigalia, Pavel Butnaru, Luigi Vitorio Blasutti şi Sebastian Doboş.

O restituire importantă din cercetările întreprinse de părintele Iosif Gabor despre şcolile catolice din Bucureşti a fost realizată în anul 2020, când s-a editat şi tipărit lucrarea "Biserica şi şcoala. Din istoria învăţământului catolic în România", având trei autori: Petru Ciobanu, Dănuţ Doboş şi (+) Iosif Gabor. Cartea a apărut la Editura "Sapientia" din Iaşi, în colecţia "Istoria Bisericii", are 461 de pagini, în format 14 x 20 cm. Despre învăţământul catolic din Moldova în secolul al XIX-lea, domnul Dănuţ Doboş a publicat deja volumul "Biserica şi şcoala", la Editura "Presa Bună" din Iaşi, în anul 2002. Aceste informaţii au fost întregite cu alte studii, dedicate şcolilor catolice din Valahia, de pe teritoriul Arhidiecezei de Bucureşti, în secolul al XIX-lea, precum şi cu un capitol dedicat şcolilor din Basarabia în perioada interbelică, realizat de preotul Petru Ciobanu. Volumul conţine şi studiile dedicate Seminarului "Sfântul Duh" şi şcolilor catolice din Bucureşti, elaborate de preotul cercetător Iosif Gabor.

Concluzie

Voi încheia această evocare a personalităţii şi operei părintelui Iosif Gabor apelând din nou la zicerile prietenului şi confratelui său franciscan Iosif Simon. Acesta îşi amintea că, la 29 iunie 1938, cu ocazia sfinţirii pietrei de temelie a Gimnaziului Franciscan din Hălăuceşti, marele preot şi cărturar Iosif Pal s-a adresat celor prezenţi: "Noi, preoţii franciscani, am cerşit şi vom cerşi ca să vă dăm un focar de lumină, o şcoală în care credinţa e baza educaţiei, o catedră a educaţiei creştineşti. Aici fiii voştri vor învăţa a iubi cum se cuvine pe Dumnezeu şi patria şi cum să se jertfească pentru cinstea lui Dumnezeu şi apărarea hotarelor României noastre". Deschiderea acestui izvor de cultură a atras zeci de tineri din statele catolice moldoveneşti, mulţi dintre ei ajungând preoţi, profesori, ingineri şi medici. Dintre tinerii formaţi aici s-au ridicat unii care au studiat şi au scos în evidenţă originea catolicilor şi contribuţia lor la civilizaţia materială şi spirituală a societăţii româneşti.

Jubileul de 25 de ani de preoţie

Părintele Iosif Simon sublinia că "din pleiada tinerilor formaţi la acest focar de cultură se numără şi pr. Iosif Gabor. Făcând parte dintr-o familie cu înclinări «cărturăreşti» - era nepotul Msgr. Anton Gabor, sufletul «Presei Bune» de la Iaşi - pr. Iosif a fost un neobosit cercetător al trecutului nostru. Deşi din sate diferite, dar din aceeaşi parohie, îl vizitam deseori, el fiind cu un an înaintea mea, iar fratele său Petru în acelaşi an cu mine, şi admiram cum îşi organiza timpul liber (din timpul vacanţei), transcriind din diferite publicaţii - articole de istorie, lucru ce m-a determinat şi pe mine să fac la fel, dar cu subiecte din alt domeniu decât cele de istorie". Totuşi, aşa cum am specificat în primele paragrafe, părintele Simon are meritul că a adunat şi inventariat toate manuscrisele elaborate de preotul cercetător Iosif Gabor şi a pregătit spre tipărire două din cele mai importante lucrări ale acestui cărturar tămăşenean.

Dumnezeu să-l fericească cu sfinţii şi aleşii săi!

Pr. Alois Moraru

lecturi: 1312.