Intrarea lui Cristos în Ierusalim Frans Franck cel Tânăr, sec. al XVII-lea Foto: Wikimedia

Moment liric: "Osana!"

Azi toate drumurile-s pline
De o mulţime curioasă,
Mulţi se întreabă, cine vine?
Dar întrebarea nu-i apasă.
 
Cetatea, neînţelegând misterul
Din sinagogă, jos în stradă,
Se-agită unii privind cerul,
Alţii privesc fără să vadă.
 
Şi totuşi valul creşte, duce
Spre poarta mare de intrare
Ochii flămânzi vor să apuce
Eveniment? sau Sărbătoare?
 
Nimenea nu-i pe dinafară,
Cu toţii au ieşit din case,
Un răsărit la ei coboară,
Razele toate vrea să-şi lase.
 
Betania-i de-acum pe drum
După-nvierea-nfăptuită,
Lăsatu-şi-au toate-n cătun
Eliberând pacea-ngrădită.
 
Isus, c-o mare de mulţime,
Coboară-ncet printre măslini
Muntele ştie, de-acum, cine
Îi calcă drumul prin grădini.
 
Ierusalimu-ntreg se-aşterne
Paşilor ce-nţeleg să intre
În inimi cu trăiri eterne
Pentru ca lacrimi să le zvânte.
 
Entuziasmul îi împinge
La strigăte de bucurie
Lumina, azi, se poate-atinge
Cuvintele pe-alei învie!
 
- Osana, Fiul lui David!
Se-aude până-n depărtări
Străpunge porţi şi rece zid
Îndeamnă paşii pe cărări.
 
O zi din viaţă am crezut
Că pot să fiu, Doamne, cu tine
Dar hotărârea mea s-a rupt
Şi am fugit mereu de mine.
 
Un călăreţ pe-un măgăruş
Îmi intră astăzi în grădină :
- O clipă, Doamne, vin acuş,
Să-ncing ştergarul plin de vină.
 
Căci doar slujind pot să trăiesc,
Doar în genunchi viaţa se-nalţă
Când paşi pe-alee se-nmulţesc
Spre fraţi ce cată o speranţă.
 
-Osana-ţi strig şi eu, Isuse,
Grădina vrea să-ţi fie dar
Păcate-ntregi fă-le apuse
Sub crucea ta, sus, pe Calvar.

Emil Bejan

lecturi: 483.