Papa Francisc, un an marcat de pandemie

de M. Michela Nicolais

Papa care înalţă implorarea sa singur, într-o Piaţă "Sfântul Petru" goală şi biciuită de ploaie. 27 martie 2020 va rămâne cu siguranţă o dată şi o imagine simbol a pontificatului papei Francisc, al cărui al optulea an a fost caracterizat în întregime de pandemie şi s-a încheiat cu un alt eveniment încredinţat deja istoriei: prima călătorie a unui pontif în Irak, voită cu tenacitate în pofida riscurilor datorită lui Covid şi a siguranţei chiar şi numai pentru a sta alături de un popor martir, desfigurat de violenţa terorismului, dar însetat de un viitor de pace şi de fraternitate. Din 9 martie 2020, concomitent cu lockdown-ul din Italia, n-a existat omilie, Angelus, Regina Coeli sau mesaj al Sfântului Părinte care să nu aibă o referinţă la Covid-19 sau la consecinţele sale. Angelus şi audienţele de miercuri, cu excepţia unei pauze scurte în perioada în care infectările păreau să scadă, au fost transmise în transmisie directă streaming. În fiecare dimineaţă, Liturghia de la "Sfânta Marta" - urmărită în direct de milioane de persoane cu ascultări record - începea cu o intenţie de rugăciune pentru cei care în prima linie au luptat împotriva Coronavirusului. Precum medicii, asistenţii medicali, preoţii care şi-au dat viaţa stând alături de cei care s-au îmbolnăvit. Bergoglio s-a rugat şi pentru autorităţile chemate să ia decizii importante, pentru puşcăriaşi, pentru mamele în aşteptare, pentru cei fără locuinţă stabilă şi pentru voluntarii care se îngrijesc de ei. A avut cuvinte de încurajare pentru familiile constrânse, în încercare, să reinventeze normalitatea, studenţilor care se confruntă cu didactica la distanţă, celor care şi-au pierdut locul de muncă şi celor care, datorită pandemiei, au căzut în plasa cămătarilor sau sufereau de foame. A cerut o încetare a armelor globală şi imediată în toate colţurile lumii. Şi Angelus şi audienţele generale sunt transmise în direct streaming.

La 27 martie încredinţarea către Maria: "Ne-am dat seama că ne aflăm în aceeaşi barcă, toţi fragili şi dezorientaţi, dar în acelaşi timp importanţi şi necesari, toţi chemaţi să vâslim împreună, toţi nevoiaşi să ne întărim reciproc. În aceeaşi barcă... suntem cu toţi". Papa Francisc rosteşte aceste cuvinte sub privirea tăcută, îndurerară şi vigilentă a Răstignitului din lemn de la "San Marcello al Corso" - în faţa căruia a mers cu câteva zile înainte singur, pe jos, în biserica din centrul Romei pentru a se ruga - ducând cu el toată povara lumii, pusă la grea încercare de o pandemie care încă nu încetează să circule. În lunile de măsuri restrictive impuse de Coronavirus, magisteriul papei a fost un adevărat magisteriu de însoţire şi de împărtăşire a destinelor poporului lui Dumnezeu, urmând un cuvânt - speranţă - indicat drept unică direcţie de drum posibilă pentru viitor. Şi Paştele de anul trecut a fost unul pe care cu siguranţă nu-l vom uita, în timp ce ne pregătim să trăim un altul caracterizat de noi măsuri restrictive devenite necesare pentru a încerca să se oprească revenirea virusului, care numai în Italia a provocat peste 100.000 de morţi. Papa a condus Via Crucis, pentru prima dată în şapte ani de pontificat, nu de la Colosseum, ci de la Bazilica "Sfântul Petru", şi riturile pascale s-au desfăşurat în bazilică şi în piaţă pentru prima dată fără participarea poporului, până la Rusalii. "Mai rea decât această criză este numai drama de a o irosi", avertismentul din 31 mai, la prima Liturghie cu participarea poporului - circa 50 de credincioşi - celebrată în Bazilica "Sfântul Petru".

Hrănit cu prime dăţi şi timpul de Crăciun: tot din cauza rămânerii pandemiei, liturghia din noaptea de 24 decembrie s-a desfăşurat în Bazilica "Sfântul Petru" cu un număr restrâns de credincioşi. De fapt, pentru prima dată în opt ani de pontificat, din cauza unei sciatici, Papa Francisc n-a prezidat Te Deum din 31 decembrie şi liturghia din ziua următoare: în locul său, cardinalul Parolin, care a citit textele pregătite de Sfântul Părinte pentru cele două ceremonii de sfârşit şi început de an. "Va fi un an bun dacă ne vom îngriji de ceilalţi", a scris Papa Francisc pentru prima omilie din 2021: "Pentru că, în afară de vaccinul pentru trup, este nevoie de vaccinul pentru inimă: şi acest vaccin este îngrijirea".

În solitar şi exerciţiile spirituale din acest Post Mare, în care pentru prima dată cardinalii şi Sfântul Părinte nu şi-au dat întâlnire la Ariccia, ci au desfăşurat această practică tradiţională ca pregătire pentru Paşte singular, fiecare în modalităţile pe care le-a considerat mai oportune. În afară de călătoria în Irak, care a marcat reluarea călătoriilor internaţionale după circa un an şi jumătate, papa a ales singura derogare în prezenţă să o facă pentru oraşul al cărui episcop este: de fapt, la 20 octombrie, din Piaţa Campidoglio - "inimă a oraşului", cum a definit-o papa "venit de la capătul lumii" - Francisc s-a rugat cu liderii religioşi mondiali, începând de la "fratele" său, patriarhul Bartolomeu, şi a lansat cu ei un apel de pace. La 18.30, asupra pieţei lui Michelangelo a coborât tăcerea timp de un minut, în amintirea victimelor pandemiei şi ale tuturor războaielor.

Al optulea an de pontificat, marcat de Covid, va rămâne memorabil prin publicarea celei de-a treia enciclice a lui, Fratelli tutti, în care Francisc propune terapia fraternităţii unei lumi bolnave. Şi nu numai de Covid. "Fraternitatea este provocarea pentru întreaga lume", a reafirmat papa la audienţa din 10 martie, sintetizând însemnătatea călătoriei sale memorabile în Irak.

(După agenţia SIR, 13 martie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 900.