Papa în Irak. Patton (custode): "O călătorie curajoasă şi profetică". "Bucuria perfectă" a irakienilor

de Daniele Rocchi

"O călătorie curajoasă şi profetică. L-am urmărit şi însoţit pe papa cu rugăciunea, încă din prima zi, oferind liturghii şi posturi. Cuvintele şi gesturile pontifului au ajuns şi la noi care nu eram în Irak": la sfârşitul călătoriei istorice a Papei Francisc, prima a unui pontif în ţara lui Abraham, vorbeşte de la Ierusalim părintele Francesco Patton, custode al Ţării Sfinte. Conventurile şi fraţii din custodie sunt răspândiţi în toate ţările din Orientul Mijlociu, dar nu în Irak, deşi există călugări de origine irakiană. Este cazul părintelui Haitham şi al părintelui Nor, ambii născuţi la Qaraqosh, pe care acelaşi custode a voit să-i trimită în oraşul lor natal pentru a-l saluta pe Papa Francisc. Un pic de custodie în Irak cu speranţa de a deschide - eventual într-un "viitor mediu" - un convent şi în ţara lui Abraham.

Curajul credinţei. "Personal m-a impresionat mult «curajul credinţei» pe care Papa Francisc l-a manifestat în timpul întregii sale călătorii - afirmă custodele -. Şi de la Ierusalim am văzut şi am atins cu mâna o credinţă care merge dincolo de orice încredere umană, o «spes contra spem», o speranţă care merge împotriva oricărei speranţe pentru a o spune cu Sfântul Paul". Pentru părintele Patton credinţa pontifului "este credinţa celui care nu se teme să intre în joc şi să pună în joc propria viaţă într-un moment în care lumea pare închisă de frică. Papa nu se lasă înfricoşat nici de pandemie, nici de războaie, nici de dificultăţi logistice. Această credinţă a sa susţine şi dăruieşte întărire întregului Irak şi Orient Mijlociu. Mesajul - subliniază el - este acela de a nu fi vestitori în costum de casă, nu putem fi martori în costum de casă".

"Bucuria perfectă" a irakienilor. "Papa Francisc a mers într-o ţară care a plătit un preţ foarte mare de sânge şi de distrugere - aminteşte părintele Patton -. În prima zi a mers să viziteze catedrala siro-catolică din Bagdad, unde au fost martirizaţi 48 de creştini. M-a impresionat mult sărbătoarea pe care a primit-o papa de la foarte mulţi creştini care aveau o mare dorinţă de a-l vedea şi a-l primi. A fost un mod şi acesta pentru a exprima o speranţă puternică într-un context aşa de dificil". Bucuria irakienilor este ca "bucuria perfectă franciscană care nu este bucuria persoanei care trăieşte într-o condiţie în care totul merge bine, ci bucuria celui care se simte unit cu Cristos şi în situaţiile mai disperate".

Gesturi simple. "Călătoria s-a hrănit cu gesturi simple, făuritoare de dialog încă din primul moment, adevărate provocări pentru noi toţi care trăim în Ţara Sfântă şi în Orientul Mijlociu, dar şi în Occident". Unul din acestea a fost vizita de curtoazie la marele ayatollah Al-Sistani: "N-au fost semnări de documente însă un simplu gest de întâlnire între doi lideri religioşi bătrâni capabili să dea o orientare lumii invocând dialog şi înţelegere între credinţe şi subliniind importanţa prieteniei dintre comunităţile religioase".

Mama din Qaraqoash. Alte momente semnificative ale vizitei au fost cele la Ur a caldeenilor, la Mosul şi la Qaraqosh, unde au răsunat mărturiile celor care au trăit pe propria piele cruzimea Statului Islamic. Gândul custodelui merge la mama din Qaraqosh, Doha Sabah Abdallah, care şi-a pierdut propriul copil datorită unei bombe. "Femeia i-a relatat papei istoria sa de durere şi de rezilienţă oferind o lectură de credinţă a ceea ce i s-a întâmplat: a ierta pe cel care l-a ucis pe copil şi a provocat alte victime, pentru că, a spus ea, «Învăţătorul nostru Isus i-a iertat pe călăii săi. Imitându-l în suferinţele noastre, mărturisim că iubirea este mai puternică decât orice». A asculta aceste cuvinte de la o mamă care şi-a pierdut propriul copil - spune părintele Patton - are forţa năvalnică a evangheliei întrupate şi trăite".

Slăbiciunea puternică a crucii. "Violenţa nu poate să fie niciodată exercitată în numele lui Dumnezeu" şi în călătoria în Irak aceasta a fost o temă amintită în fiecare zi de papa. Şi în timpul Liturghiei la Erbil, duminică 7 martie. "Papa a actualizat cuvântul lui Dumnezeu făcându-l să vibreze în contextul persoanelor care ascultă. Pe stadion a vorbit despre slăbiciunea crucii ca putere şi înţelepciune a lui Dumnezeu avertizând să nu se cadă în ispita de a construi imagini false ale lui Dumnezeu pentru că acestea sunt cele care duc la instrumentalizarea numelui său provocând violenţă". Papa Francisc, subliniază custodele Ţării Sfinte, "lasă un mare mesaj de speranţă unei comunităţi creştine decimate din cauza războaielor, a instabilităţii politice şi a nesiguranţei. Un mesaj pentru tot Orientul Mijlociu creştin. Înainte de războaiele izbucnite începând din anii '90, în Irak creştinii erau 1,5 milioane şi acum estimările vorbesc despre circa 300.000, însă evident încă sunt plămadă şi lumină care străluceşte şi sare care dăruieşte gust".

Siria şi Irak, două mozaicuri de recompus. "Fiind custodie a Ţării Sfinte ne rugăm şi sperăm ca aceste cuvinte ale Papei Francisc să poată ajunge şi atinge la fraţii noştri care trăiesc în Siria şi în celelalte ţări unde sunt tensiuni şi violenţe, ca adresate şi lor". Siria, aminteşte părintele Patton, "împărtăşeşte cu Irakul o situaţie în anumite privinţe analogă. Şi în Siria, ajunsă de acum la al zecelea an de război, trăia o comunitate creştină înfloritoare, peste 2 milioane, şi astăzi redusă numai la jumătate de milion. O ţară lovită de devastări, ucideri şi violenţe provocate cu pretextul numelui lui Dumnezeu". Rugăciunea custodelui este ca "toţi creştinii din Siria să fi atins, ca femeia suferindă din evanghelie, marginea mantiei lui Cristos care în Irak s-a făcut prezent prin Papa Francisc şi ca, astfel, să se poată simţi întăriţi şi susţinuţi în speranţă şi în caritate care este iubirea gratuită care reconciliază şi iartă. Sper ca papa să poată duce acest spirit de mângâiere şi creştinilor din Siria. Siria şi Irak, două realităţi în oglindă, două mozaicuri de recompus".

(După agenţia SIR, 9 martie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 472.