Mesaj video al Sfântului Părinte Francisc înainte de călătoria apostolică în Irak (5-8 martie 2021)

Iubiţi fraţi şi surori din Irak, assalam lakum! [pace vouă!]

Peste câteva zile în sfârşit voi fi printre voi! Doresc mult să vă întâlnesc, să văd feţele voastre, să vizitez ţara voastră, antic şi extraordinar leagăn de civilizaţie. Vin ca pelerin, ca pelerin penitent pentru a implora de la Domnul iertare şi reconciliere după ani de război şi de terorism, pentru a-i cere lui Dumnezeu mângâierea inimilor şi vindecarea rănilor. Şi vin între voi ca pelerin de pace, pentru a repeta: "Voi toţi sunteţi fraţi" (Mt 23,8). Da, vin ca pelerin de pace în căutare de fraternitate, însufleţit de dorinţa de a ne ruga împreună şi de a merge împreună, şi cu fraţii şi surorile din alte tradiţii religioase, în semnul părintelui Abraham, care reuneşte într-o unică familie musulmani, evrei şi creştini.

Iubiţi fraţi şi surori creştini, care aţi mărturisit credinţa în Isus în mijlocul încercărilor foarte dure, aştept cu trepidaţie să vă văd. Sunt onorat să întâlnesc o Biserică martiră: mulţumesc pentru mărturia voastră! Mulţii, prea mulţii martiri pe care i-aţi cunoscut să ne ajute să perseverăm în forţa umilă a iubirii. Încă aveţi în ochi imaginile caselor distruse şi ale bisericilor profanate, iar în inimă rănile afectelor părăsite şi ale locuinţelor abandonate. Aş vrea să vă duc mângâierea afectuoasă a întregii Biserici, care este aproape de voi şi de martirizatul Orient Mijlociu şi vă încurajează să mergeţi înainte. Să nu permitem să prevaleze suferinţele teribile pe care le-aţi simţit şi care atât de mult mă îndurerează. Să nu capitulăm în faţa răspândirii răului: vechile izvoare de înţelepciune din ţinuturile voastre ne orientează în altă parte, să facem ca Abraham care, deşi părăsind totul, n-a pierdut niciodată speranţa (cf. Rom 4,18); şi, încrezându-se în Dumnezeu, a dat viaţă unei descendenţe numeroase ca stelele cerului. Iubiţi fraţi şi surori, să privim stelele. Acolo este promisiunea noastră.

Iubiţi fraţi şi surori, m-am gândit mult la voi în aceşti ani, la voi care aţi suferit mult, însă nu v-aţi lăsat bătuţi. La voi, creştini, musulmani; la voi, popoare, ca poporul yazida, yazidii, care au suferit atât de mult, atât de mult; cu toţii fraţi, cu toţii. Acum vin în ţara voastră binecuvântată şi rănită ca pelerin de speranţă. La voi, la Ninive, a răsunat profeţia lui Iona, care a împiedicat distrugerea şi a adus o speranţă nouă, speranţa lui Dumnezeu. Să ne lăsăm contagiaţi de această speranţă, care încurajează să reconstruim şi să reîncepem. Şi, în aceste timpuri dure de pandemie, să ne ajutăm să întărim fraternitatea, pentru a edifica împreună un viitor de pace. Împreună, fraţi şi surori din orice tradiţie religioasă. La voi, în urmă cu multe milenii, Abraham a început drumul său. Astăzi ne revine nouă să-l continuăm, cu acelaşi spirit, parcurgând împreună căile păcii! Pentru aceasta asupra voastră a tuturor invoca pacea şi binecuvântarea Celui Preaînalt. Şi vouă tuturor vă cer să faceţi la fel ca Abraham: să mergeţi în speranţă şi să nu încetaţi niciodată să priviţi stelele. Şi cer tuturor cu rugăminte să mă însoţiţi cu rugăciunea. Shukran! [Mulţumesc!]

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 552.