Moment liric: "Pe Tabor"

Pe Tabor se urcă desculţ
Când trupu-ţi este un denunţ,
Cuvinte, fapte, multe gânduri
Îngenunchează printre rânduri.
 
Pe Tabor se urcă îmbrăcat
Când, ce-ai avut, jos ai lăsat,
Păstrând doar vălul inocent
Ce defineşte-un timp prezent.
 
Pe Tabor se urcă în tăcere.
Strivindu-ţi paşii cu durere,
Scăpa-vei de lutul morbid
Închizând uşi ce se deschid.
 
Pe Tabor se urcă sperând
C-avem în lume rost şi rând
Dar libertatea de a fi
O ai de urci zi după zi.
 
Pe Tabor lumina lucrează
Şi niciodată nu-nserează.
Legea, Profeţii ne-o arată
Cum să trăim o viaţă dată.
 
Pe Tabor toate se-mplinesc
Prin grija Tatălui ceresc
Ce cheamă omul să revină,
La pacea din prima grădină.
 
Pe Tabor Domnul ne-arată
Cum străluceşte tot deodată
Iar omul soarbe-n bucurie
Slăvind divina-mpărăţie.
 
Pe Tabor Domnul se-ntreţine
Cu el, cu ea, cu noi, cu tine,
Cu paşii dornici de-ntâlnire
Cu Cel ce este-n veci Iubire.

Emil Bejan

lecturi: 603.