Paolo Ruffini: "Papa ne invită să mergem împotriva curentului, ne revine nouă să alegem de care parte să stăm"

de M. Michela Nicolais

"Informaţia vaticană n-ar trebui să fie niciodată informaţie de bloc". Este convins de asta Paolo Rufini, prefect al Dicasterului pentru Comunicare al Sfântului Scaun, care comentează pentru agenţia SIR Mesajul papei pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale, programată anul acesta la 16 mai despre tema: "«Vino şi vezi» (In 1,46). A comunica întâlnind persoanele unde şi cum sunt". Riscul de ziare fotocopie" şi al unei "informaţii de bloc" se evită prin capacitatea de "a merge împotriva curentului": "Există atâta jurnalism bun în lume. Ne revine nouă să alegem de care parte să stăm", şi pe web. "Un contagiat dintr-o ţară bogată nu valorează mai mult decât un bolnav dintr-o ţară săracă", comentariul la cuvintele Papei Francisc despre vaccin.

"Veniţi şi vedeţi" este metoda "oricărei comunicări umane autentice", scrie papa. Care este lecţia pentru noi jurnaliştii?

Cred că papa ne spune asta: că pentru a înţelege lucrurile trebuie să le vedem. Şi că pentru a le vedea trebuie mers înlăuntrul realităţii. A lua timp (care nu este niciodată pierdut) pentru a întâlni persoanele acolo unde trăiesc, acolo unde sunt. Trebuie văzut cu ochii celor curaţi cu inima; şi să fim şi văzuţi: ca martori ai adevărului. Liberi pentru asta. Fără prejudecăţi. Papa ne invită - cred eu - să mergem acolo unde credem că nu este nicio nevoie de a merge. Acolo unde credem că nu este nimic bun, interesant, de văzut. Ne invită să răsturnăm perspectiva. Să recitim istoria dintr-un alt punct de vedere. Aşa cum spunea un mare jurnalist, Ryszard Kapuœciński, problema televiziunilor, şi în general a tuturor mass-media, este că au creat o lume în întregime a lor. O lume care are puţin de-a face cu realitatea (cf. Cinicul nu este potrivit pentru această meserie). El spunea asta atunci când încă nu erau social. Se gândea la marile network. Însă este valabil şi astăzi. Este valabil pentru fiecare dintre noi: "nu există jurnalism posibil în afara relaţiei cu celelalte fiinţe umane. Relaţia cu ceilalţi este elementul indispensabil al muncii noastre. Pentru a scrie despre cineva ar trebui să fi împărtăşit măcar un pic viaţa sa" (cf. dialogul lui Maria Nadotti cu Ryszard Kapuœciński la a VI-a întâlnire Redactor Social).

Papa Francisc avertizează cu privire la riscul "ziarelor fotocopie", al unei "informaţii de bloc", autoreferenţială precum şi un pic îngâmfată pentru că nu iese din acel "deja ştiut". Este un decalog exigent, şi probabil mai puţin aplicat...

Autoreferenţialitatea este un risc care a existat mereu şi va exista mereu. Vedem asta în informaţie: şi nu numai în ziare. Vedem asta şi în social, când ne închidem în bula care ne învăluie, construită după stereotipul prieten-duşman. Vedeam asta şi în politică, în economie. Uneori se naşte din prezumţie. Uneori din frică, din nesiguranţă, dintr-o aparentă convenienţă. Nu este uşor de a merge împotriva curentului. Însă ceea ce ar trebui să ne conducă este mereu căutarea răbdătoare a adevărului care la sfârşit iese mereu la iveală. Există atâta jurnalism bun în lume. Există atâţia jurnalişti care cu umilinţă şi perseverenţă nu fac o informaţie de bloc. În fiecare moment al vieţii noastre şi a muncii noastre suntem chemaţi să alegem dacă ne mulţumim cu o jumătate de adevăr sau căutăm adevărul întreg. Aşa cum spunea cardinalul Martini (cf. Scrisoarea pastorală Marginea mantiei), "acesta este caracterul ambivalent al oricărei realităţi umane, chiar şi al aceleia care se exprimă în formele comunicării în masă".

Jurnalism ca "relatare a realităţii", capacitate de "a merge acolo unde nu merge nimeni". Este o provocare preluată de lumea catolică şi îndeosebi de informaţia vaticană?

Nicio provocare nu este preluată vreodată, în sensul de învinsă. Jurnalismul este un drum care merge în acelaşi pas cu realitatea. Jurnaliştii catolici (oriunde ar munci ei) au cu siguranţă această misiune de a vedea, de a mărturisi, de a uni ceea ce este dezbinat mergând acolo unde nu merge nimeni. Trebuie să facem asta cu umilinţă, fără glorie deşartă. Cu simplitate. Cu răbdarea celui care seamănă. Construind ocazii de dialog. Din acest crez vom fi recunoscuţi. Acest lucru este valabil şi pentru informaţia vaticană, care n-ar trebui să fie niciodată o informaţie de bloc. Efortul nostru este acela de a construi o reţea de împărtăşire, o reţea care uneşte, o reţea liberă de prejudecăţi.

În timpul acestei pandemii s-a creat termenul "infodemia". Cum se poate evita să se relateze acest timp fără a cădea în capcana "contabilităţii duble" evidenţiate de papa?

Secretul este acelaşi. A merge şi a vedea. A verifica personal. A avea o viziune universală mergând în lumea locală. Adevărul este unul. Este simplu. Însă recuprinde totul. Ideea că poate să existe un adevăr dublu, o contabilitate dublă, o morală dublă este pur şi simplu greşită. Nu ne duce nicăieri. Jurnalismul nu se poate mulţumi cu o naraţiune prin stereotipuri, strabică. Acest drum este un labirint fără ieşire. Viaţa umană, fiecare viaţă umană, are aceeaşi valoare, pretutindeni. Valoarea sa este infinită. Un contagiat dintr-o ţară bogată nu valorează mai mult decât un bolnav dintr-o ţară săracă. Drumul corect este un drum drept. Dificil uneori şi de văzut şi de parcurs. Este un drum în urcuş. Alungă excesul de sloganuri care, aşa cum spune papa, "în loc să pună în mişcare gândirea, o anulează; alege calea lungă a înţelegerii, în loc de cea scurtă care descrie fiecare persoană ca şi cum ar fi în măsură să rezolve toate problemele, sau dimpotrivă ca ţapi ispăşitori, asupra cărora să se descarce orice responsabilitate. A alerga imediat la soluţie, fără a-şi acorda truda de a reprezenta complexitatea vieţii reale, este o eroare frecventă în cadrul unei comunicări tot mai rapide şi mai puţin reflexive" (cf. Discurs adresat angajaţilor de la Tv2000, 15 decembrie 2014).

În mesaj Papa Francisc revine asupra unei teme foarte îndrăgite de el: ambivalenţa web-ului, "instrument formidabil" dar expus şi riscului unei informaţii fără verificări. Care este starea de sănătate a jurnalismului digital, văzut din observatorul Dicasterului pentru Comunicare, care a investit mult şi asupra acestui versant?

Tema nu este web-ul. Nu sunt social. Ne revine nouă să utilizăm bine tehnologia. Ne revine nouă să construim un viitor mai bun. Răspund amintind din nou cuvintele cardinalului Martini în scrisoarea sa Marginea mantiei. Duhul Sfânt suflă unde vrea şi se poate folosi de toate pentru a împlini lucrarea sa. Fiecare mijloc de comunicare poate fi folosit pentru a ajunge la inima omului. Nu trebuie să fim nici pesimişti nici optimişti. Tot ceea ce este sub soare poate să fie falsificat de modul în care este folosit de libertatea omului, marcată de limita sa şi în ultimă instanţă de păcat. Este caracterul ambivalent al fiecărei realităţi umane. Ne revine nouă să alegem de care parte să fim.

(După agenţia SIR, 23 ianuarie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 404.