Cardinalul Sako: "Irakul îl aşteaptă pe papa, mesaje de pace şi pentru Siria şi Liban"

De Salvatore Cernuzio

"Papa Francisc va veni în Irak, precauţiile pentru Covid nu înseamnă că şi-a schimbat hotărârea. Oamenii, inclusiv musulmanii, au nevoie de un cuvânt al său". Este aproape un apel, adresat papei şi lui Dumnezeu, cel al cardinalului Luis Raphaël Sako, patriarh caldeean de Bagdad, pentru ca să nu se amâne călătoria pontifului anunţată pentru 5-8 martie 2021. Călătorie devenită nesigură de evoluţia urgenţei sanitare şi eventuale probleme de siguranţă. "Vom face totul pentru a-l primi pe Sfântul Părinte în cel mai bun dintre moduri", spune la Vatican Insider - La Stampa patriarhul care a difuzat o "Rugăciune pentru vizita papei" care să se recite în fiecare duminică în timpul lunii.

Eminenţă, ultima declaraţie a Papei Francisc a fost: "Nu ştiu dacă apropiata călătorie în Irak se va face". Va veni papa în ţara dumneavoastră, da sau nu?

Da, va veni. Sperăm în martie, aşa cum s-a anunţat, însă desigur totul depinde de situaţia sanitară. Dacă a spus asta, Sfântul Părinte o va face. În Irak va veni cu siguranţă. El cunoaşte situaţia pandemiei şi nu vrea să creeze daună cuiva, însă atenţia nu înseamnă că şi-a schimbat hotărârea, intenţia există. După aceea, în zilele trecut a venit la Bagdad delegaţia vaticană pentru controalele de siguranţă. Au mers la Erbil, Mosul, Qaraqosh".

Se poate spune că papa va veni îndeosebi pentru creştinii persecutaţi? Este o cheie de lectură sau o forţare?

Este o interpretare sectară care ne şi face rău. Papa Francisc vine pentru toţi oamenii din Irak, nu va face discursuri numai pentru creştini. Este natural că ei vor avea un loc special de-a lungul întregii călătorii: au suferit din cauza intervenţiilor militare, au fost constrânşi să fugă... Însă toţi irakienii au suferit! Deci, e adevărat, papa îi va încuraja pe creştini să persevereze şi să reconstruiască încrederea în viitor, dar în acelaşi timp va vorbi cu musulmanii despre dialog, despre respectarea religiilor, despre pace. Suntem "cu toţii fraţi" şi nu numai la nivel religios ci şi politic, deci papa se va adresa fiecăruia dintre noi. Şi cu discursurile sale va vorbi şi ţărilor vecine precum Siria, Liban, Yemen care trăiesc aceleaşi condiţii ale noastre.

Dumneavoastră aţi denunţat în multe ocazii riscul sectarismului din partea comunităţilor creştine. De ce?

Pentru creştini este un adevărat pericol să se reducă la nişte secte. Manifestările atroce de violenţă şi persecuţie din trecut au creat o atmosferă de frică ce îi împiedică să crească şi să se dezvolte. Este ca şi cum ar fi o minoritate super-protejată şi asta îi face aproape un corp străin în ţesutul social. Asta nu se poate întâmpla pentru creştinii care au insuflat în misiunea lor deschiderea pentru a ajuta şi a crea reţele de solidaritate.

Credeţi că şi ajutoarele economice din străinătate sau multe campanii în favoarea creştinilor persecutaţi sunt, în acest sens, contraproductive?

Din păcate, exodul a creat o mentalitate de a cere ajutor mereu din afară şi formele de susţinere nu dau desigur un stimulent de a munci, de a se dezvolta pe ei înşişi, de a face ceva. Spunem că mentalitatea de consum nu ajută, trebuie ieşit din ea pentru că acum revine creştinilor să-i ajute pe ceilalţi. Şi deja au făcut aşa! Când lansăm vreun proiect, multe familii sunt în prima linie pentru a ajuta cu puţinul pe care-l au. Mă gândesc la cutremurul din Cuba, în urmă cu nişte ani, sau la recenta pandemie pentru care au alocat 10 mii de dolari. Este o cifră simbolică, însă este totuşi un gest. Creştinii din Irak astăzi trebuie să se deschidă şi să colaboreze cu guvernul pentru a construi un stat democratic, nu sectar. Aşadar, trebuie ieşit şi a nu aştepta ca totul să vină de la alţii, ci dimpotrivă a avea un rol activ în viaţa socială şi politică a ţării.

De la tineri există un stimulent la schimbare? Mobilizarea paşnică din Bagdad din octombrie a părut un semn al dorinţei de participare a multor cetăţeni înfrăţiţi între ei.

Observ o conştientizare din partea noilor generaţii irakiene, îndeosebi femeile care ocupă roluri de conducere. Şi responsabilii din guvern doresc o schimbare concretă. Nu este un drum uşor, există obstacole, înainte de toate miliţiile şi apoi unele partide sectare cu ideologiile lor fundamentaliste. Insist: creştinii pot să contribuie la schimbare, în loc să le fie frică şi să se închidă în casă.

Aţi vorbit despre o posibilă vizită a papei la Najaf, oraş sfânt al şiiţilor, pentru semnarea documentului despre fraternitatea umană de la Abu Dhabi cu ayatollahul Ali al-Sistani. Aveţi confirmări ale acestui eveniment sau rămâne o ipoteză?

Împărtăşim această dorinţă cu şiiţii şi am vorbit cu Sfântul Scaun cât de important ar fi o asemenea vizită. Conducătorii şiiţi au un rol important în zonă şi papa este un om al dialogului, are carisma de a vorbi cu musulmanii. A semna un document despre fraternitatea umană ar fi un gest enorm, cu un impact pozitiv şi pentru prezenţa creştină. Însă, deocamdată, nu avem răspunsuri.

Programul oficial încă n-a fost publicat, însă se ştie că Papa Francisc va vizita Bagdad, Ur, Mosul, Qaraqosh, Erbil. În acest întâlniri vor fi prezenţi şi reprezentanţi ebraici?

Da, am sugerat ca un conducător al puţinelor familii ebraice din Bagdad să poată participa la celebrarea interreligioasă din Ur. Este vorba despre o rugăciune comună la care vor fi prezenţi creştini şi musulmani, şiiţi şi sunniţi, dar şi yazidi, mandei şi aşa mai departe. Este foarte important ca prezenţa iudeilor să fie favorizată şi promovată, şi pentru a evita riscul de politizare şi ghetoizare.

Creştini, evrei, musulmani, toţi împreună cu papa. Se poate realiza astfel acel vis al părintelui Paolo Dall'Oglio (pe care dumneavoastră îl cunoaşteţi bine) al unui drum al celor trei religii monoteiste de la Ur pe etapele lui Abraham?

Mai mult decât un vis cred că este unica soluţie. Fără dialog, fără unitate, nu vom avea viitor. Noi suntem fraţi, în credinţă credem într-un singur Dumnezeu. Vă asigur că mulţi, mai ales musulmani, aşteaptă un cuvânt de acest gen. În ultimii ani în Irak am auzit numai zgomotul armelor, zgomotul morţii şi al distrugerii. Ajunge! Vrem pacea. Musulmanilor le este sete de asta: conducătorii, ca şi poporul.

Şi pentru că există o pandemie care, aşa cum a spus papa mereu, îi pune pe toţi în aceeaşi barcă...

Media infectărilor în Irak este de 3%. Coronavirusul s-a abătut în mod uşor asupra ţării faţă de altele, probabil şi pentru că deja am suferit mult. Însă urgenţa i-a unit pe oameni, am văzut o mare solidaritate între persoane. Vorbesc despre ajutoare date familiilor cărora le lipsea mâncarea, despre iniţiative ale tinerilor pentru cei nevoiaşi şi pentru copii. De exemplu, la Crăciun unii tineri musulmani s-au travestit în Moş Crăciun şi au împărţit cadouri, fără distincţie de religie. Urgenţa a provocat o trezire morală, mulţi musulmani au făcut lucruri pe care înainte le făceau numai creştinii între ei. Chiar unii şiiţi şi sunniţi au sugerat o conferinţă interreligioasă în prezenţa papei la Bagdad, unde să fie invitaţi şeici, conducători religioşi, conducători de triburi, partide politice. Toţi uniţi ca semn de reconciliere. Însă pentru a organiza un lucru de acest gen este nevoie de timp, însă anunţarea călătoriei ne-a luat pe nepregătite.

În afară de Covid, există riscuri de siguranţă?

Pentru moment nu există niciun pericol. Însă nu ştiu dacă mâine va izbucni un conflict între Iran şi SUA care va complica totul. Îmi doresc să nu fie asta... Guvernul va lua orice măsură posibilă pentru a-l proteja pe Sfântul Părinte. Toţi îl aşteaptă, toţi îl iubesc, şi din Siria şi Liban. Venind în Irak este ca şi cum ar vizita şi acele ţinuturi. De aceea îl încurajăm: Sanctitate, vă aşteptăm!

(După Vatican Insider, 15 ianuarie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 326.