Condoleanţele papei pentru moartea cardinalului Schwery

Aflând ştirea despre moartea cardinalului Schwery, papa a trimis astăzi, vineri, 8 ianuarie 2021, episcopului de Sion, Monseniorul Jean-Marie Lovey, telegrama de condoleanţe pe care o publicăm în continuare într-o traducere a noastră din franceză.

Aflând cu tristeţe despre moartea cardinalului Henri Schwery, episcop emerit de Sion, adresez profundele mele condoleanţe dumneavoastră, precum şi familiei sale, episcopului emerit, Monseniorul Norbert Brunner, şi credincioşilor din Dieceza de Sion. Cer Tatălui a toată milostivirea să primească în pacea sa şi în lumina sa pe acest om de ştiinţă şi pe acest păstor profund dedicat conducerii diecezei sale. Atent la nevoile pastorale ale credincioşilor s-a dedicat vocaţiilor sacerdotale şi formării preoţilor. S-a angajat şi în căutarea unităţii Bisericii în diferite ocazii. Ca garanţie de consolare, vă împart binecuvântarea apostolică, pe care o extind la episcopul emerit, Monseniorul Norbert Brunner, la preoţi, la persoanele consacrate, la familia cardinalului răposat şi la cei dragi ai săi, la toţi enoriaşii din Sion şi la toate persoanele care vor lua parte la celebrarea înmormântării.

Franciscus

*

Era episcop emerit de Sion. Moartea cardinalului Henri Schwery

Cardinalul elveţian Henri Schwery, episcop emerit de Sion, a murit în dimineaţa zilei de joi, 7 ianuarie 2021, în casa de odihnă Le Carillon a Sain-Léonard, în teritoriul aceleiaşi Dieceze de Sion, unde s-a născut la 14 iunie 1932. Hirotonit preot la 7 iulie 1957, a fost numit episcop de Sion la 22 iulie 1977 şi a primit hirotonirea episcopală la 17 septembrie în acelaşi an. Preşedinte al Conferinţei Episcopale Elveţiene din 1983 până în 1988, în consistoriul din 28 iunie 1991 a fost creat şi publicat cardinal al titlului "Santi Protomartiri a Via Aurelia Antica". La 1 aprilie 1995 a renunţat la conducerea pastorală a diecezei. Înmormântarea va fi celebrată luni, 11 ianuarie, la ora 10.30, în catedrala din Sion.

Om de ştiinţă, profesor de fizică şi matematică, este amintit cardinalul Schwery mai ales ca păstor pasionat în dieceza sa de Sion, unde s-a născut şi a fost preot şi episcop. A dat viaţă la o serie de iniţiative care continuă să marcheze şi astăzi viaţa eclezială. În mod deosebit, a fondat serviciul pastoraţiei familiei şi a vieţii, la sfârşitul lui "Triennat al familiei" în 1992. În afară de asta s-a ocupat de consolidarea parohiilor în zone pastorale, de introducerea diaconatului permanent şi de construirea lui Foyer des creusets şi a seminarului diecezan la Givisiez. Tocmai dinamismul care a ritmat aceste diferite realizări dă mărturie despre relevanţa viziunii sale şi despre pasiunea angajării sale apostolice.

Născut în 1932 la Saint-Léonard, mic centru agricol care se află în valea Rodano, în cantonul Vallese, la câţiva kilometri de oraşul Sion, era ultimul din cei unsprezece copii ai lui Camille-Louis Schwery şi Marguerite Terroux. Şi chiar în familie s-a format vocaţia la preoţie.

A frecventat, din 1939 până în 1945, şcolile primare la Saint-Léonard. Apoi, ca student intern al seminarului mic diecezan, a urmat şase ani de studii umaniste şi doi ani de filozofie în liceul-colegiul din Sion.

În 1953 a obţinut bacalaureatul clasic de tip A, care cuprinde şi limba latină şi limba greacă. Imediat după aceea a început studiile de teologie în seminarul mare din Sion, pentru a le continua la Roma în seminarul francez "Sfânta Clara" şi în Universitatea Pontificală Gregoriana, unde a apărat o teză despre "Maternitatea divină conform teologilor moderni".

În 1957, întors în Elveţia pentru a completa formarea, a fost hirotonit preot în biserica parohială din Saint-Léonard. Episcopul de Sion, Monseniorul Nestor François Adam, l-a trimis după aceea la Fribourg pentru studii de ştiinţe, graţie cărora a fost abilitat predării în liceul-colegiul din Sion, acelaşi unde a fost elev când era tânăr. La sfârşitul cursurilor a obţinut diploma universitară în matematică şi în fizică teoretică.

În 1961 a început munca de profesor la Sion şi în acelaşi timp a fost chemat să desfăşoare activităţi cu caracter pastoral. Pe elevii săi i-a învăţat fizică, matematică şi istorie a ştiinţelor, precum şi religie. În acelaşi timp a fost timp de opt ani, începând din 1958, asistent ecleziastic al tineretului studenţesc din Acţiunea Catolică diecezană. Din 1958 până în 1977, a fost şi capelan militar.

Numit vicar al Parohiei de Leytron, tot în Dieceza de Sion, timp de doi ani a ţinut cursurile de catehism claselor primare, desfăşurând şi timp de cinci ani serviciul religios duminical la Ovronnaz-Leytron. Tot din 1958 a fost capelan al schola pueri cantores ai Stăpânei noastre de Sion şi consilier ecleziastic al comitetului elveţian al pueri cantores. Printre alte funcţii, desfăşurate tot în acelaşi timp cu învăţământul, sunt cele de capelan a două grupuri de Foyers Notre-Dame la Sion. În afară de asta în comunităţile parohiale şi în reculegerile spirituale pentru tineri şi adulţi.

Din 1968 până în 1972 a fost director al seminarului mic din Sion şi din 1972 până în 1977 rector al liceului-colegiu din aceeaşi dieceză, al cărei episcop a devenit în 1977, din voinţa lui Paul al VI-lea. A fost hirotonit de predecesorul său, Monseniorul Adam. "Spiritus Domini Gaudium et Spes" este motoul său episcopal.

După hirotonirea episcopală a devenit membru al Congregaţiei pentru Educaţia Catolică, funcţie pe care a deţinut-o din 1978 până în 1983. Apoi, a participat la reuniuni ale episcopilor despre problemele vocaţiilor şi evanghelizării din Europa şi la a doua adunare generală extraordinară a Sinodului Episcopilor convocată în 1985 la douăzeci de ani de la încheierea Conciliului al II-lea din Vatican. A fost şi canonic de onoare al abaţiei teritoriale de Saint-Maurice d'Agaunne.

Pentru mai multe perioade a avut funcţii de responsabilitate în cadrul Conferinţei Episcopale Elveţiene, în comisiile pentru şcoli, seminarii şi facultăţi universitare, capelanii militare, pastoraţia sănătăţii, relaţiile cu diecezele din afara Elveţiei, şi Conferinţele Episcopilor Europeni. A fost preşedinte al Conferinţei Episcopale Elveţiene, în două perioade succesive, între 1983 şi 1988. În timpul anilor preşedinţiei sale a fost printre organizatorii călătoriei apostolice a lui Ioan Paul al II-lea în Elveţia de la 12 la 17 iunie 1984, în timpul căreia Papa Wojtyła a vizitat şi Dieceza de Sion. Apoi a fost creat cardinal în 1991 de acelaşi pontif. În acelaşi an a participat la prima adunare specială a Sinodului Episcopilor pentru Europa cu tema: "Suntem martori ai lui Cristos care ne-a eliberat". Şi la 2 decembrie 1993 a fost numit membru al Consiliului Cardinalilor pentru studiul problemelor organizatorice şi economice ale Sfântului Scaun.

În Curia Romană a fost în afară de asta membru al Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor, pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor şi pentru Cler, precum şi al Consiliului Pontifical pentru Comunicaţiile Sociale.

În 1995 a renunţat la conducerea pastorală a Diecezei de Sion, continuând să desfăşoare slujirea pastorală în parohii. Cei optsprezece ani de slujire ai săi au fost marcaţi îndeosebi de tentativa de a reface unitatea cu seminarul de Ecône - administrat de fraternitatea sacerdotală "Sfântul Pius al X-lea" fondată de Monseniorul Marcel Lefebvre - care se află în teritoriul diecezei sale.

Şi în 1995 a fost trimis special al papei în Franţa la celebrările pentru al nouălea centenar al catedralei din Valenced şi la acelea ale celei de-a 750-a aniversări a Conciliului din Lyon. În 1996 a primit aceeaşi funcţie pentru cea de-a 150-a aniversare a apariţiilor lui Notre Dame de la Salette, tot în Franţa.

Mare prior al locotenenţei elveţiene şi cavaler în mare cruce al Ordinului ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim, cardinalul Schwery a participat la conclavul care la 18 aprilie 2005 l-a ales pe Benedict al XVI-lea.

(După L'Osservatore Romano, 8 ianuarie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 1031.