Editura "Sapientia": Patru noi cărţi

La Editura "Sapientia" au apărut două cărţi semnate de pr. dr. Lucian Păuleţ: Vocaţia profetică, sacerdotală şi regală a familiei creştine, şi Yves Congar: o incursiune în universul gândirii sale, şi două cărţi semnate de pr. dr. Gabriel-Iulian Robu: Denominare Dio alla luce dell'analisi teologica di Es 3,14 nell'incontro tra Jean-Luc Marion e Tommaso d'Aquino: un contributo per un pensiero iconico şi Ipsam Dei substantiam incommunicabilem nel contesto della Summa Theologiae di Tommaso d'Aquino.

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea: Vocaţia profetică, sacerdotală şi regală a familiei creştine, scrisă de pr. dr. Lucian Păuleţ. Cartea apare în colecţia "Tratate de teologie", în formatul 14×20, are 82 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 10 lei.

Societatea modernă se află într-un proces de profunde schimbări sociale, economice, culturale, politice şi chiar religioase. Iar aceste "transformări ample, rapide şi profunde ale societăţii şi culturii au afectat familia în zilele noastre mai mult decât alte instituţii". Pe de altă parte, este adevărat că şi transformările din interiorul familiei au repercusiuni asupra "marii familii umane", societatea: "Binele persoanei şi al societăţi umane şi creştine este strâns legat de bunul mers al comunităţii conjugale şi familiale". De aceea, societatea nu poate să nu manifeste un interes viu faţă de problemele actuale ale familiei.

La rândul său, Biserica este conştientă că sacramentul căsătoriei şi familia constituie una dintre valorile cele mai mari ale omenirii şi de aceea doreşte să-şi ofere slujirea sa, să-şi ofere serviciile acelora care se străduiesc să-şi trăiască cu demnitate vocaţia familială, în ciuda tuturor dificultăţilor; de asemenea, Biserica doreşte să ofere lumină şi sprijin celor care trăiesc în ignoranţă şi nesiguranţă cu privire la valoarea căsătoriei şi a familiei. Aceste dorinţe se concretizează în doctrina Magisteriului Bisericii şi, mai ales, în activitatea pastorală desfăşurată de Biserică. Slujirea familiilor constituie, astfel, una dintre dimensiunile esenţiale şi unul dintre obiectivele prioritare ale activităţii pastorale a Bisericii.

Orientarea spre această temă - "Vocaţia profetică, sacerdotală şi regală a familiei" - îşi are justificarea în dorinţa de a alege o temă cât mai practică şi care să-mi ofere motivaţii şi elemente importante pentru activitatea pastorală ulterioară. Sper ca acest material să fie la fel de folositor şi altora interesaţi de această temă. Pe lângă acest obiectiv general, de a fi cât mai practic, m-am decis asupra acestei teme deoarece, între tematicile despre familie, aceasta mi s-a părut a avea implicaţiile practice cele mai profunde.

În cadrul acestei lucrări am intenţionat să arăt care este vocaţia familiei în cadrul Bisericii. Însă pentru a înţelege această chemare şi care sunt formele concrete prin care familia participă la misiunea eclezială, este necesar să înţelegem mai întâi identitatea familiei şi situaţia în care se află în societatea zilelor noastre. Aceasta este şi metoda de expunere a doctrinei despre familie utilizată de Papa Ioan Paul al II-lea în Exortaţia apostolică despre obligaţiile familiei creştine în lumea de astăzi, Familiaris consortio. Faptul că Suveranul Pontif urmăreşte această schemă de prezentare se observă dintr-o simplă enumerare a părţilor acestui document: I - Lumini şi umbre în familia zilelor noastre; II - Planul lui Dumnezeu despre căsătorie şi familie; III - Obligaţiile familiei creştine.

Aceeaşi schemă de lucru o are şi lucrarea de faţă. În primul capitol se urmăreşte o informare asupra problemelor cu care se confruntă familia modernă. Deşi se tratează pe scurt despre ele, se încearcă totuşi crearea unei priviri de ansamblu cât mai complete, prin aceea că se abordează majoritatea planurilor vieţii din societate: social, economic, cultural, funcţional şi religios.

În continuare, se arată identitatea familiei: familia este "Biserica familială" (LG 11). Fiind stabilită existenţa acestei legături atât de strânse între familie şi Biserică, se conchide, logic, că îndatoririle familiei vor fi asemănătoare cu ale Bisericii. Însă misiunea Bisericii nu este alta decât aceea a lui Cristos, pe care-l reprezintă în lume şi a cărui operă o continuă. Se ajunge astfel la concluzia că misiunea familiei se identifică cu misiunea Bisericii şi a lui Cristos, oficiul soţilor fiind acelaşi cu al lui Cristos. Acelaşi principiu teologic îl susţine şi Papa: "În iubirea conjugală şi familială, trăită în extraordinarele ei bogăţii de valori şi exigenţe de totalitate, unicitate, fidelitate şi fecunditate, se exprimă participarea familiei creştine la misiunea profetică, sacerdotală şi regală a lui Cristos Isus şi a Bisericii". De aceea, acest principiu, dedus din economia mântuirii, este urmărit cu stricteţe în următoarele trei capitole şi determină menţinerea aceleiaşi scheme în fiecare dintre ele: Cristos - Biserica - Biserica familială, familia.

"Aceasta fiind baza participării familiei creştine la misiunea eclezială, trebuie să urmărim acum conţinutul acestei participări sub aspectul triplu şi unitar al lui Cristos ca Profet, Preot şi Împărat", prezentând familia creştină cu vocaţia ei profetică, sacerdotală şi regală. Fiecărui aspect îi va fi dedicat câte un capitol. Astfel, lucrarea se armonizează în patru capitole, în care, după o privire de ansamblu asupra situaţiei actuale a familiei, arăt cum "familia creştină este chemată să ia parte vie şi responsabilă la misiunea Bisericii în mod propriu şi original".

Pr. dr. Lucian Păuleţ

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea: Yves Congar: o incursiune în universul gândirii sale, scrisă sub coordonarea de pr. dr. Lucian Păuleţ. Cartea apare în colecţia "Tratate de teologie", în formatul 14×20, are 246 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

Volumul coordonat de pr. dr. Lucian Păuleţ, profesor de teologie dogmatică la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Iaşi, adună roadele studiilor sale doctorale de la Universitatea Catolică a Americii din Washington D.C (SUA) şi pe care a voit să le împărtăşească cu studenţii teologi din Iaşi în cadrul unui seminar dedicat operei marelui teolog catolic Yves Congar. Disertaţia sa doctorală a fost publicată recent la Editura Sapientia, cu titlul: The Holy Spirit as the Principle of Ecclesial Unity, Catholicity, Apostolicity and Holiness in the Thought of Yves Congar (2019).

Astfel, dintr-un anumit punct de vedere, cartea Yves Congar: o incursiune în universul gândirii sale, constituie o noutate în spaţiul cultural românesc şi o considerăm ca un omagiu de recunoştinţă pe care i-l aducem pr. Yves Congar pentru tot ce a făcut pentru Biserica şi teologia catolică, dar nu numai, în secolul al XX-lea. Sperăm ca, după această scurtă incursiune a unor temerari în viaţa şi opera lui Congar, să trezim dorinţa altora de a studia "universul gândirii sale" şi, de ce nu, să îmbogăţească literatura teologică românească cu traducerea lucrărilor sale mai importante .

Pentru o vedere de ansamblu, prezentăm în continuare autorii şi temele tratate:

Pr. dr. Lucian PĂULEŢ: Introducere. O schiţă a vieţii lui Congar şi a proiectelor sale teologice

Ştefan LENGHEN: Misterul Bisericii: Trup mistic, popor al lui Dumnezeu, comuniune

Eduard-Paul AMARIEI: Teologia laicatului în perspectiva lui Yves Congar

Silviu ŞARAN: Care Biserică? Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică. Cele patru note în gândirea timpurie a lui Yves Congar

Pr. dr. Lucian PĂULEŢ: Prezenţa divină şi Misterul Templului de-a lungul istoriei biblice

Bogdan ENĂŞOAE: Tradiţia şi tradiţiile în opera lui Yves Congar

Iulian Robert GHERGHEL: Relaţia dintre Cuvânt şi Duh în pneumatologia lui Yves Congar

"Congar a influenţat nu doar conţinutul documentelor conciliului, ci poate fi observată o mare asemănare între metoda lui Congar şi cea folosită de conciliul ecumenic: revenirea la izvoare (Biblia şi Sfinţii Părinţi), deschiderea ecumenică, atenţia acordată aspiraţiilor lumii moderne şi vocii laicilor. Toate acestea sunt mijloace de cercetare teologică pentru care a pledat Congar. Vocea sa profetică, ce fusese redusă la tăcere, a fost acum ascultată şi treptat respectată de către episcopii cărora Congar le ţinea conferinţe şi le scria discursuri, fiind totodată atent să nu dea impresia că în cadrul conciliului ar putea exista o autoritate a teologilor paralelă cu cea a episcopilor. El a considerat conciliul ca fiind o strădanie comună a episcopilor şi a experţilor, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Această contribuţie pe care el a avut-o la conciliu a fost apreciată în aşa măsură de unii teologi, încât au ajuns să-i spună «Conciliul lui Congar». El a lucrat pentru a face cunoscute documentele conciliului, pentru a promova răspândirea sa şi pentru a oferi ceea ce considera a fi o corectă interpretare a spiritului şi învăţăturii conciliare. În ciuda stării precare de sănătate care se înrăutăţea din ce în ce mai mult (scleroza i se agrava), a continuat să lucreze, oferindu-şi contribuţia şi viaţa Bisericii. Ultima sa lucrare importantă este Je crois en l'Ésprit Saint. În noiembrie 1994, cu doar câteva luni înainte să moară, pe 22 iunie 1995, a fost creat cardinal de către papa Ioan Paul al II-lea, ca recunoaştere a lucrării şi vieţii sale de adevărat slujitor al Bisericii, fiind, aşa cum el însuşi şi-a dorit, o adevărată harpă eoliană în care Dumnezeu a suflat, făcând-o să vibreze şi să cânte" (Lucian Păuleţ).

Pr. dr. Ştefan Lupu

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea: Denominare Dio alla luce dell'analisi teologica di Es 3,14 nell'incontro tra Jean-Luc Marion e Tommaso d'Aquino : un contributo per un pensiero iconico, scrisă de pr. dr. Gabriel-Iulian Robu. Cartea apare în colecţia "Disertaţii doctorale", în formatul 17×24, are 416 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 40 lei.

Cartea apărută recent la Editura Sapientia cu titlul Denumirea lui Dumnezeu în lumina analizei teologice a textului din Ex 3,14 la întâlnirea dintre Jean-Luc Marion şi Toma de Aquino: o contribuţie pentru o gândire iconică este disertaţia doctorală pe care pr. dr. Gabriel-Iulian Robu, profesor şi formator la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, a susţinut-o la Facultatea de Teologie a Universităţii "Sfântul Ioan din Lateran" (Roma, Italia), în anul 2020.

Redăm mai jos câteva fragmente din prefaţa semnată de prof. Giuseppe Lorizio, care a coordonat elaborarea disertaţiei doctorale a pr. Gabriel-Iulian Robu.

Poporul aflat în robia egipteană şi care striga de durere nu rostea numele lui Dumnezeu, nerevelat încă, şi poate că pentru aceasta a şi fost ascultat, până acolo că a împins Eternul să se manifeste cu numele inefabil al Tetragramei. Decât să ne întrebăm ce revelează acel nume, mai degrabă ar trebui să ne întrebăm ce se ascunde în el, abandonând prezumţia de a voi cu orice preţ să-i ştim semnificaţia şi adresându-ne mai ales sensului său inaccesibil. Dacă putem să ne interogăm cumva şi să reflectăm asupra numelui, nu putem să tratăm cu neglijenţă conştiinţa faptului că nu suntem noi cei care denumim Eternul, ci noi suntem cei denumiţi de către El (numele pe care îl avem ne-a fost dat împreună cu existenţa) şi, în acelaşi timp, El este cel care se denumeşte, adică se revelează [...].

Un dublu câştig la nivel teoretic îmi revine să semnalez plecând de la importanta lucrare a lui Iulian Robu şi pe care şi în alte ocazii am avut ocazia să o aprofundez. În primul rând, atenţia faţă de nume, mereu urmând linia sfântului Toma, ne pune în faţa raportului între limbaj şi realitate şi a relaţiei/distincţiei între nume şi verb, aşa cum sunt prezentate în mod genial în comentariul la opera aristotelică despre interpretare. Este vorba oricum despre limbaj şi despre valenţa sa veritativă, o temă care de această dată este citită şi interpretată în lumina gândirii aristotelice şi în relaţie cu Expositio in libros Perihermeneias (1268-72). În reflecţia Stagiritului şi în comentariul sfântului Toma, ne este dată ocazia de a releva anumite subiecte fundamentale şi pentru tema abordată în acest volum. Exordiul din De interpretatione, mi se pare foarte sugestiv: "[...] sunetele vocii mele sunt simboluri ale afecţiunii care îşi au locul în suflet (paqhmata yuch) iar literele scrise sunt simboluri ale sunetelor vocii" (1,5).

Un ulterior câştig aristotelic fundamental rezultă a fi cel relativ la distincţia dintre nume şi verb. Scrie Stagiritul: "numele este deci sunetul vocii, semnificativ prin convenţie, indiferent de timp şi în care nicio parte nu e semnificativă, dacă este considerată separat (2,20), pe când, în schimb "verbul este numele, care exprimă şi o determinare temporală" (3,7). Timpul aşadar semnalează diferenţa (distincţia) între cei doi termeni.

Legătura limbaj/res rezultă fundamentală la acest punct, iar referinţa aristotelică la convenţionalitatea numelor semnalează o distanţă abisală între modalitatea de a înţelege/interpreta raportul şi perspectiva - după părerea noastră, foarte profundă - care are gust de metafizică revelativă, deschizând tema gândirii revelative, din care se inspiră teologia noastră. O astfel de tematică se încrucişează cu contextul mediatic contemporan ce tinde să considere limbajul în cheie pur comunicativă şi funcţională, atribuindu-i un caracter pe deplin convenţional. Adesea, cu privire la acest aspect, îmi place să evoc, împreună cu figura lui Ferdinand Ebner, şi lecţia lui Walter Benjamin, care sugerează recuperarea dimensiunii revelative a cuvântului, fapt din care nu lipseşte nici referinţa la alegorie şi la metaforă: "limbajul nu este deloc în slujba comunicării mundane, ci este în slujba revelaţiei Fiinţei. Limbajul deci, dacă este înţeles în mod just, este un eveniment revelativ, şi nu un eveniment comunicativ [...]. Această revelaţie nu este deci ceva pe care subiectul avid de cunoaştere ar putea să îl producă de la sine".

Giuseppe Lorizio

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea: Ipsam Dei substantiam incommunicabilem nel contesto della Summa Theologiae di Tommaso d'Aquino, scrisă de pr. dr. Gabriel-Iulian Robu. Cartea apare în colecţia "Tratate de teologie", în formatul 14×20, are 198 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

După cel de-al Doilea Conciliu din Vatican, mulţi teologi se lamentau din cauza tăcerii stranii ce plana asupra operelor lui Toma de Aquino. Astăzi însă situaţia s-a mai schimbat, constatându-se o abundenţă de studii literare şi istorice despre Doctorul Angelic. Amintind de expresia lui T.-D. Humbrecht, putem afirma că purgatoriul tomiştilor s-a încheiat. Unul dintre factorii care a determinat această rodnică redescoperire a teologiei tomiste a fost enciclica din 1998 a sfântului papă Ioan Paul al II-lea Fides et ratio, în care se sublinia importanţa şi actualitatea studierii sfântului Toma. În această enciclică, de fapt, Doctorul Angelic este citat de mai mult de douăzeci de ori.

În scrierile din primul deceniu al secolului al XXI-lea, nu se pot distinge în mod clar lecturile filozofice ale Sumei teologice de cele teologice: cele două dimensiuni rezultând încorporate şi complementare. Se observă totuşi că autorii diferitelor introduceri la Summa vor prefera una dintre cele două abordări, în funcţie de destinatarii pe care îi vizează.

În lucrarea de faţă nu ne vom opri foarte mult asupra biografiei sfântului Toma, asupra copilăriei, tinereţii şi vârstei mature. Nici nu ne propunem să abordăm dezbaterea despre interpretarea filozofică sau teologică a operei sale. Însă, urmând linia lui Chenu şi Torrell, reţinem că este important să îl studiem pe Toma în contextul istoric şi teologic, încadrând teologia sa în interiorul spiritualităţii sale.

În al doilea rând, dincolo de comentariile care sunt citate aici, dorim să examinăm însăşi textele lui Toma de Aquino, pentru a auzi a sa autentică vox. Textul fundamental pe care îl analizăm este STh, I, q. 13, a. 11, ad 1: ipsam Dei substantiam incommnicabilem. Ideea exprimată de acest text este de fapt ceea ce Riccardo Ferri defineşte ca o constantă în opera Aquinatului: premisa incomprehensibilităţii esenţei divine.

Pentru a contextualiza discursul despre limitele acestei lucrări, trebuie să menţionăm că există o bibliografie imensă despre Aquinat. Nu putem să aprofundăm aici în mod exhaustiv gândirea din Summa, însă ne vom opri asupra temei numelui lui Dumnezeu şi a (in)comunicabilităţii sale. Apoi, dincolo de interpretările şi autorii aleşi şi citaţi, există numeroase alte posibilităţi de abordare, în funcţie de premisa de la care se porneşte, cea filozofică sau cea teologică. În această scurtă lucrare "Ipsam Dei substantiam incommunicabilem nel contesto della Summa Theologiae di Tommaso d'Aquino" (Însăşi substanţa incomunicabilă a lui Dumnezeu, în contextul Sumei Teologice a lui Toma de Aquino), vom face analiza a Quaestio 13 din Summa theologiae Ia pars şi tema analogiei în cadrul aceleaşi opere.

În anumite pasaje din această lucrare vom trata despre aspectul întâlnirii teologice dintre Jean-Luc Marion şi Toma de Aquino. Atitudinea cu care Marion, la începutul parcursului său fenomenologic, se apropie de textele tomiste, poartă în mod manifest amprenta criticii lui Heidegger adresată ontoteologiei, dar, pe de altă parte, şi a ostilităţii filozofului francez faţă de ateismul regional şi idolatria conceptuală. Critica lui Marion se situează în etapa a treia a opoziţiei adresate ontoteologiei, şi dacă, în primele sale lucrări, Marion obiectează diferite alegeri ermeneutice ale lui Toma, mai apoi filozoful francez elaborează o specie de retractare, pentru a ajunge la o convergenţă cu gândirea Doctorului Angelic. La final, Marion va arăta consonanţa dintre intuiţia din cartea sa Dieu sans l'?tre şi gândirea Doctorului Angelic. Textul din STh, I, q. 13, a. 11 este citat în retractarea lui Marion şi reprezintă unul dintre aspectele centrale ale întâlnirii teologice dintre cei doi autori.

Cu privire la distincţia dintre cele două interpretări, teologică şi filozofică, a operei sfântului Toma, Marion însuşi va arăta originalitatea specifică a Aquinatului în raport cu autorii posteriori. Distincţia pe care sfântul Toma o face la începutul Summei va fi esenţială pentru a înţelege argumentarea sa. Teologia este de două feluri (duplex): cea filozofică şi cea teologică. Teologia ca sacra doctrina tratează despre lucrurile divine în sine, după modul şi măsura în care sunt revelate. Această ştiinţă este transmisă în Sfintele Scripturi, rămânând în acelaşi timp cu adevărat o scientia. Cealaltă teologie, care este inclusă în metafizică, tratează despre lucrurile divine însă sub aspectul efectelor lor în creaţie (cf. STh, I, q. 1, 1, ad 2). Teologia filozofică studiază efectele cauzalităţii în ens ca ens.

Pr. dr. Gabriel-Iulian Robu

* * *

Vocaţia profetică, sacerdotală şi regală a familiei creştine
Lucian Păuleţ, Ed. "Sapientia", 2020, ISBN 978-606-578-423-9, 14×20 cm, 82 p., 10 lei

Yves Congar: o incursiune în universul gândirii sale
Lucian Păuleţ, coord., Ed. "Sapientia", 2020, ISBN 978-606-578-424-6, 14×20 cm, 246 p., 20 lei

Denominare Dio alla luce dell'analisi teologica di Es 3,14 nell'incontro tra Jean-Luc Marion e Tommaso d'Aquino : un contributo per un pensiero iconico
Gabriel-Iulian Robu, Ed. "Sapientia", 2020, ISBN 978-606-578-425-3, 17×24 cm, 416 p., 40 lei

Ipsam Dei substantiam incommunicabilem nel contesto della Summa Theologiae di Tommaso d'Aquino
Gabriel-Iulian Robu, Ed. "Sapientia", 2020, ISBN 978-606-578-426-0, 14×20 cm, 198 p., 20 lei

lecturi: 2716.