Congregaţia pentru Doctrina Credinţei

Notă cu privire la moralitatea folosirii unor vaccinuri anti-Covid-19

Problema folosirii vaccinurilor, în general, este adesea în centrul dezbaterilor insistente în opinia publică. În aceste ultime luni, au ajuns la această congregaţie diferite cereri a unei păreri cu privire la folosirea unor vaccinuri împotriva virusului SARS-CoV-2 care cauzează Covid-19, dezvoltate recurgându-se, în procesul de cercetare şi producţie, la linii celulare care provin din ţesuturi obţinute din două avorturi petrecute în secolul trecut. În acelaşi timp, au existat pronunţări diferite în mass media ale episcopilor, asociaţiilor catolice şi experţilor, diversificate între ele şi uneori contradictorii, care au ridicat şi îndoieli cu privire la moralitatea folosirii acestor vaccinuri.

Cu privire la această temă există deja o pronunţare importantă a Academiei Pontificale pentru Viaţă, cu titlul „Reflecţii morale cu privire la vaccinurile pregătite pornind de la celule care provin din fetuşi umani avortaţi” (5 iunie 2005). Apoi, în materie s-a exprimat aceasta congregaţie cu instrucţiunea Dignitas personae (8 septembrie 2008) (cf. nr. 34 şi 35). În 2017, Academia Pontificală pentru Viaţă a revenit asupra temei cu o notă. Aceste documente oferă deja câteva criterii generale care anulează.

Deoarece sunt deja la dispoziţie, pentru distribuirea în diferite ţări şi respectiva administrare, primele vaccinuri împotriva lui Covid-19, această congregaţie vrea să ofere unele indicaţii pentru o clarificare în materie. Nu se doreşte evaluarea siguranţei şi eficacităţii acestor vaccinuri, deşi sunt din punct de vedere relevante şi necesare, a căror evaluare este de competenţa cercetătorilor biomedicali şi a agenţiilor pentru medicamente, ci numai să se reflecteze asupra aspectului moral al folosirii acelor vaccinuri împotriva lui Covid-19 care au fost dezvoltate cu linii celulare care provin din ţesuturi obţinute din doi fetuşi avortaţi nu în mod spontan.

1. Aşa cum afirmă instrucţiunea Dignitas personae, în cazurile de utilizare de celule care provin din fetuşi avortaţi pentru a crea linii celulare de folosit în cercetarea ştiinţifică „există responsabilităţi diferenţiate”[1] de cooperare la rău. De exemplu, „în firmele, care utilizează linii celulare de origine ilegitimă, nu este identică responsabilitatea celor care decid orientarea producţiei faţă de cei care nu au nicio putere de decizie”[2].

2. În acest sens, când nu sunt disponibile vaccinuri împotriva lui Covid-19 incontestabile din punct de vedere etic (de exemplu în ţări unde nu sunt puse la dispoziţia medicilor şi pacienţilor vaccinuri fără probleme etice, sau în care distribuirea lor este mai dificilă din cauza condiţiilor speciale de conservare şi transport, sau când se distribuie diferite tipuri de vaccin în aceeaşi ţară, însă, din partea autorităţilor sanitare, nu li se permite cetăţenilor alegerea vaccinului pe care vor să-l facă) este acceptabil din punct de vedere moral să se utilizeze vaccinurile anti-Covid-19 care au folosit linii celulare care provin din fetuşi avortaţi în procesul lor de cercetare şi de producţie.

3. Motivaţia fundamentală pentru a considera permisă din punct de vedere moral folosirea acestor vaccinuri este că tipul de cooperare la rău (cooperare materială pasivă) a avortului procurat din care provin aceleaşi linii celulare, din partea celui care utilizează vaccinurile care rezultă, este îndepărtată. Obligaţia morală de a evita această cooperare materială pasivă nu este obligatorie dacă există un pericol grav, cum este răspândirea, altminteri de neoprit, a unui agent patogen grav[3]: în acest caz, răspândirea pandemică a virusului SARS-CoV-2 care cauzează Covid-19. De aceea trebuie considerat că în acest caz se pot folosi toate vaccinările recunoscute drept clinic sigure şi eficace cu conştiinţă sigură că recurgerea la aceste vaccinuri nu înseamnă o cooperare formală la avort din care derivă celulele cu care vaccinurile au fost produse. Totuşi trebuie subliniat că folosirea permisă din punct de vedere moral a acestor tipuri de vaccinuri, pentru condiţiile deosebite care o fac astfel, nu poate constitui în sine o legitimare, chiar şi indirectă, a practicii avortului, şi presupune contrarietatea faţă de această practică din partea celor care recurg la ea.

4. De fapt, folosirea legitimă a acestor vaccinuri nu comportă şi nu trebuie să comporte în niciun mod o aprobare morală a folosirii de linii celulare care provin din fetuşi avortaţi[4]. Deci se cere, atât firmelor farmaceutice cât şi agenţiilor sanitare guvernamentale să producă, să aprobe, să distribuie şi să ofere vaccinuri etic acceptabile care să nu creeze probleme de conştiinţă, nici lucrătorilor sanitari, nici celor care urmează să fie vaccinaţi.

5. În acelaşi timp, apare evident pentru raţiunea practică faptul că vaccinarea nu este, prin lege, o obligaţie morală şi că, de aceea, trebuie să fie voluntară. În orice caz, din punctul de vedere etic, moralitatea vaccinării depinde nu numai de obligaţia protejării propriei sănătăţi, ci şi de aceea a urmăririi binelui comun. Bine care, lipsind alte mijloace pentru a opri sau chiar şi numai pentru a preveni epidemia, poate recomanda vaccinarea, în special pentru protejarea celor mai slabi şi expuşi. Oricum, cei care, din motive de conştiinţă, refuză vaccinurile produse cu linii celulare care provin din fetuşi avortaţi, trebuie să se străduiască pentru a evita, cu alte mijloace profilactice şi comportamente corespunzătoare, să devină vehicule de transmitere a agentului infectiv. În mod deosebit, ei trebuie să evite orice risc pentru sănătatea celor care nu pot să fie vaccinaţi din motive clinice, sau de altă natură, şi care sunt persoanele mai vulnerabile.

6. În sfârşit, există şi un imperativ moral, pentru industria farmaceutică, pentru guverne şi organizaţii internaţionale, să garanteze ca vaccinurile, eficace şi sigure din punct de vedere sanitar, precum şi etic acceptabile, să fie accesibile şi pentru ţările mai sărace şi în mod neoneros pentru ele. Altminteri, lipsa de acces la vaccinuri ar deveni un alt motiv de discriminare şi de nedreptate care condamnă ţările sărace să continue să trăiască în lipsuri sanitare, economice şi sociale[5].

Suveranul Pontif, în audienţa acordată la data de 17 decembrie 2020 subsemnatului prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, a examinat această Notă şi a aprobat publicarea ei.

Dată la Roma, din sediul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, la 21 decembrie 2020, comemorarea liturgică a Sfântului Petru Canisiu.

Cardinal Luis F. Ladaria, S.I.
prefect

✠ Giacomo Morandi
arhiepiscop titular de Cerveteri
secretar

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note:

[1] Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, Instrucţiunea Dignitas Personae (8 decembrie 2008), nr. 35; AAS (100), 884.

[2] Ibid., 885.

[3] Cf. Academia Pontificală pentru Viaţă, Reflecţii morale cu privire la vaccinurile pregătite pornind de la celule care provin din fetuşi umani avortaţi, 5 iunie 2005.

[4] Cf. Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, Instrucţiunea Dignitas personae, nr. 35: „Când ilegitimul este protejat de legile care reglementează sistemul sanitar şi ştiinţific, trebuie să se stea departe de aspectele rele ale acestui sistem, pentru a nu da impresia unei anumite tolerări sau acceptări tacite a unor acţiune care sunt în mod grav nedrepte. De fapt, asta ar contribui să mărească indiferenţa, dacă nu favoarea cu care sunt văzute aceste acţiuni în unele ambiente medicale şi politice”.

[5] Cf. Francisc, Discurs adresat voluntarilor şi prietenilor de la Banca Farmaceutică, 19 septembrie 2020.

lecturi: 4686.