Purpure şi cifre

Recorduri şi curiozităţi ale "senatului" Bisericii

de Alessandro De Carolis

Cu consistoriul din 28 noiembrie cardinalii devin 229

Timp ce câteva secole au fost 30. După aceea Sixt al V-lea în 1586 i-a dus la 70, însă nu are nimic de-a face cu mărimea pe care o cunoaştem astăzi, un grup de persoane care reprezintă şi geografic evanghelicele "margini ale pământului". Colegiul cardinalilor în dimensiunea şi compunerea actuale este o alegere care se formează pe grade în secolul al XX-lea. Ioan al XXIII-lea "a încălcat" cel dintâi limita istorică a lui Sixt al V-lea, aşa încât purpurele care la sfârşitul ultimelor pontificate între secolele al XIX-lea şi al XX-lea au oscilată pe o medie de 60 efectivi, la moartea Papei Roncalli sunt 82 şi între ei se observă trăsături somatice inedite, cu primii cardinali, filipinez, japonez, african.

Colegiu "global"

Trec puţini ani şi Paul al VI-lea completează opera. Creează 143 de cardinali, mărind ulterior "latitudinea" provenienţelor (primul neozeelandez, primul malgaş, primul senegalez, etc.), determină locul patriarhilor orientali în Colegiu şi mai ales stabileşte pragul încă valid al celor 80 de ani pentru ieşirea din adunarea electorilor. La moartea Papei Montini cardinalii sunt 129, un număr care este preludiul schimbării ulterioare făcute de Ioan Paul al II-lea. Cu Papa Wojtyła, Colegiul cardinalilor devine în întregime expresie a mondialităţii şi din cei 231 de cardinali din circa şaptezeci de ţări creaţi de el în nouă consistorii (chiar 42 de cardinali din consistoriul din 2001, record pentru Biserică), încă sunt 16 de cardinali electori din cei 65 prezenţi în grup, dintre care cel mai bătrând este Josef Tomko, în vârstă de 96 de ani, creat cardinal în 1985.

Mai bătrân, mai tânăr

Şi în timpul pontificatului lui Benedict al XVI-lea au intrat în Colegiu 90 de cardinali în cinci consistorii. Între cei care au obţinut bereta de la papa emerit sunt actualmente 39 electori şi 30 non-electori, inclusiv cel mai bătrân din întregul grup, francezul Albert Vanhoye, în vârstă de nouăzeci şi şase de ani, devenit cardinal în 2006. În schimb Papei Francisc îi aparţine crearea celui mai tânăr cardinal în viaţă, Dieudonné Nzapalainga - în vârstă de doar patruzeci şi nouă de ani în 2016 în momentul publicării - care în funcţia de mitropolit de Bangui este şi primul cardinal născut în Republica Centrafricană.

Francisc, purpure şi periferii

Cu acela din 28 noiembrie, Francisc va prezida al şaptelea consistoriu al său şi va fi creat în total 101 de cardinali, dintre care 73 sunt actualmente între cei cu drept de vot în conclav. Pentru papa "periferiilor" şi convocarea de mâine arată începuturi şi întoarceri. La primul caz aparţine Brunei şi Rwanda - ţări care îşi fac intrarea lor istorică în Colegiu - la al doilea caz aparţine Malta, care pentru o scurtă perioadă de timp n-a mai fost reprezentată, adică de la moartea cardinalului Prosper Grech petrecută în 2019. La pontificatul lui Francisc aparţin şi alte recorduri. Între alţii, cel al sediilor cardinale în ţări care nu l-au găzduit niciodată (în afară de citata Republica Centrafricană, Brunei şi Rwanda, şi Haiti, Dominicană, Birmania, Panama, Capul Verde, Tonga, Bangladesh, Papua Noua Guinee, Malaiezia, Lesotho, Mali, Suedia, Laos, El Salvador, Luxemburg), primul cardinal afroamerican (mitropolitul de Washington, Wilton Gregory), primul născut după Conciliu (Nzapalainga), primul convertit la catolicism din timpurile lui Jean-Marie Lustiger (episcopul de Stockholm, Anders Arborelius, luteran din naştere).

Curiozităţi

De unele nume sunt legate câteva curiozităţi statistice. De exemplu, thailandezul în vârstă de nouăzeci şi unu de ani, Michael Michai Kitbunchu, emerit de Bangkok, este cel care face parte din Colegiul cardinalilor de cel mai mult timp (37 de ani). Un record de durată împărtăşit cu neozeelandezul în vârstă de nouăzeci de ani, Thomas Stafford Williams, ordinariu militar din ţara sa. Ambii au primit bereta de la Papa Wojtyła în 1983.

O altă dată se referă la prezenţa familiilor călugăreşti în actualul Colegiu: sunt 26 dintr-un total de 51 de cardinali (29 electori) care îmbracă haina Institutului lor sub purpură. Cei mai reprezentaţi sunt salezienii (9), urmaţi de iezuiţi (7). De notat că o dată cu părintele Mauro Gambetti, custode al Sfântului Convent din Assisi, intră în grupul purpurelor şi Ordinul Franciscanilor Conventuali, în mod asemănător cu Misionarii Sfântului Carol incluşi pentru prima dată graţie scalabrinianului Silvano Maria Tomasi.

Şi geografia, aşa cum s-a spus, în special prin voinţa Papei Francisc, continuă să redeseneze, dilatând-o, harta Colegiului, care acum ajunge la 90 de ţări reprezentate, din Albania în Vietnam, cu grupul cardinalilor italieni (47) pe larg mai numeros, urmat de Statele Unite (15) şi Spania (14). Din punctul de vedere al continentelor, Europa are, între electori şi non-electori, 106 cardinali, Africa 30, Asia 27. America de Nord are 26, cea de Sud 25, cea centrală 9, în timp ce sunt 6 cei din Oceania. Trebuie precizat că numele din această ultimă numărare nu se referă la naţionalitatea de origine a apartenenţilor Colegiului, ci locul unde locuiesc şi desfăşoară, sau au desfăşurat, slujirea lor pastorală.

(După L'Osservatore Romano, 28 noiembrie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 629.