Oficiul pentru Cateheză: "Lectio Divina" - tema a XXIV-a din Timpul de peste An (a 41-a din Anul A): "Isus este Învăţătorul vostru"
Duminica a XXXI-a de peste an

Lectio Divina: "Isus este Învăţătorul vostru" este a douăzeci şi patra temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste An (Anul A). Textul biblic prezintă recomandări prin care Isus învaţă despre un stil de viaţă compatibil cu credinţa în Dumnezeu (Mt 23,1-12).

Cu respectarea normelor date de autorităţile civile privind măsuri de prevenire şi de răspândire a COVID-19, întâlnirea Lectio Divina se va desfăşura marţi, 27 octombrie 2020, ora 20:00, în "Casa Surorilor Dominicane" din Siret (SV).

"Isus între scribi şi farisei" (1844) Achille Mazzotti Sursa: www.avvenire.it

Referirea la învăţătura cărturarilor "aşezaţi pe catedra lui Moise" era reală în sinagogi, dar găsim în acelaşi timp şi o trăsătură simbolică, deoarece un astfel de comportament a devenit semn de putere; astfel, Isus învăţa aşezându-se pe jos (Mt 5,1).

Raportul lui Isus cu Legea este clarificat în discursul de pe munte; el nu a venit să o desfiinţeze, ci să o împlinească (Mt 5,17-19), astfel că poruncile autentice trebuie în continuare puse în practică: "împliniţi tot ce vă spun ei".

În discursul anterior însă, Isus spunea: "Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor" (Mt 5,20). Urma interpretarea autentică a Legii: "Aţi auzit că s-a spus... însă eu vă spun..." Isus merge dincolo de respectarea formală a Legii (Mc 7,15), pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor (Mt 4,17) şi, odată cu sosirea acesteia, Iubirea este mai presus decât Legea. Nu mai este suficientă referirea la Lege pentru a justifica validitatea dispoziţiilor cultuale (sabatul, spălarea mâinilor), nici pentru "a lega poveri apăsătoare"; acum referinţa este iubirea faţă de Dumnezeu, singura care poate conferi acţiunii omului semnificaţia sa ultimă.

Pentru discipolul lui Cristos sunt valide motivaţiile interioare, intenţiile autentice (Mt 6,22-23). Vestind apropierea împărăţiei lui Dumnezeu, Isus oferă un nou criteriu de acţiune care nu desfiinţează Legea, ci revelează sensul ei autentic. Porunca iubirii este unitatea de măsură în abordarea Legii: "Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi... Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoară» (Mt 11,28-30).

"Poverile apăsătoare" sunt condiţiile stabilite în tradiţia orală. Acestea pot facilita respectarea cărţii Torei, dar la fel o pot şi omite şi înlocui cu obiceiuri omeneşti. Iată, astfel, că acestea se referă mai mult la ceilalţi decât la conducători: "iar ei nu vor să le mişte nici cu un deget".

Religiozitatea poate fi chiar motiv de exhibiţionism (vv. 5-7), contrar celor transmise în discursul de pe munte. "Aveţi grijă să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor" (Mt 6,1): pomana (Mt 6,3), rugăciunea (Mt 6,5), postul (Mt 6,16), care erau faptele bune cele mai întâlnite la iudei, trebuie să fie săvârşite "în taină" de către discipolul lui Cristos, deoarece au ca unică motivaţie adorarea lui Dumnezeu.

Comunitatea discipolilor îşi are idealul în "slujirea" (Mt 20,28) Fiului Omului - modelul Bisericii. Autoritatea conducătorului îşi pierde atractivitatea, nu mai reprezintă un ideal: "Cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru" (cf. Mc 10,41-44; In 13). Nu se mai vorbeşte de model ierarhic, ci despre slujire şi smerenie: «oricine se va înălţa va fi umilit şi oricine se va umili va fi înălţat».

Cuvintele lui Isus sunt mai mult decât o simplă polemică cu fariseii şi cărturarii, nu reprezintă numai un apel la a fi coerenţi, ci o reconştientizare a propriei identităţi a discipolilor săi, a noutăţii pe care aceştia sunt chemaţi să o mărturisească.

Versiunile text şi pdf ale acestei cateheze pot fi descărcate de pe site-ul Oficiului pentru Cateheză: www.cateheze.ro.

Pr. Mihai Roca

lecturi: 381.