Mesaj final al episcopilor reuniţi la adunarea plenară a Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE)

Adunarea plenară a CCEE (25-26 septembrie 2020), anul acesta în modul online, s-a încheiat cu aprobarea Mesajului final către Europa. Episcopii europeni încurajează popoarele şi naţiunile să nu se închidă, să privească spre mâine cu o încredere redescoperită în timp ce umblă împreună în lumina lui Cristos înviat şi se angajează la o solidaritate reînnoită, ştiind că sunt apropiaţi unul de altul.

Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa

ADUNARE PLENARĂ

Mesaj final al episcopilor

La sfârşitul Adunării Plenare, episcopii din Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE) adresează un cuvânt Bisericii Catolice care trăieşte în continent, creştinilor din diferitele confesiuni, credincioşilor de orice religie, tuturor cetăţenilor europeni.

Facem asta cu umilinţă, ştiind că nu avem o înţelepciune a noastră de adus, ci Cuvântul pe care Dumnezeu l-a spus lumii în Isus Cristos, mort şi înviat pentru ca omenirea să aibă viaţa veşnică.

Facem asta din simţ de responsabilitate ca păstori ai comunităţilor, ştiind că preoţii şi credincioşii noştri se unesc cu noi, şi conştienţi că Biserica trebuie să fie, prin indicaţia Domnului, sare şi drojdie în istorie.

Asupra acestui timp Adunarea noastră s-a rugat, a reflectat nu numai pentru a înregistra ceea ce se întâmplă cu pandemia şi asupra repercusiunilor sale în viaţa fiecăruia, în locul de muncă, în societate, în familii, în raporturile dintre state şi continente, în viaţa eclezială, dar şi asupra viitorului.

Nu avem, în această privinţă, soluţii practice care revin celor care au responsabilităţi publice, dar face parte din datoria noastră pastorală să amintim conştiinţei personale şi colective câteva atitudini de ordin spiritual şi etic. De fapt, edificiul civilizaţiei moderne trebuie să se sprijine pe principii spirituale, capabile nu numai să-l susţină, ci şi să-l ilumineze şi să-l însufleţească.

Înainte de toate o încredere redescoperită. Fără acest mod de a fi nu este posibil să se privească la ziua de mâine. Motivul încrederii noastre de credincioşi este Cristos care a purtat condiţia umană şi, prin moarte, a răscumpărat viaţa. În fiecare zi Cristos este prezent în mijlocul nostru în Euharistie, izvor al încrederii şi al preocupării apostolice şi misionare care ne invită să ieşim, să mergem în afară către toţi. Lipsa Euharistiei în timpul trecut este o chemare la întoarcerea la comuniunea deplină în adunarea liturgică de astăzi. Pentru toţi, motivul încrederii se află în inimă: în adânc trăieşte o dorinţă de bază, ştie că nu se poate trăi în suspiciune şi în neîncredere, ci în încrederea în ceilalţi şi în viaţă.

În al doilea rând o solidaritate reînnoită între persoane, popoare şi naţiuni chiar şi în criza ocupaţională. Domnul Isus este solidaritatea lui Dumnezeu. Experienţa universală demonstrează că fiecare fiinţă umană are nevoie de ceilalţi, că nimeni nu este autosuficient: e suficient un virus invizibil pentru a înfrânge iluzia de a fi "invincibili". Recunoştinţa noastră se îndreaptă spre medici, lucrători sanitari, forţe de ordine, voluntari care, după exemplul lui Cristos, au susţinut populaţiile în dificultate, în special pe cei mai slabi. Dacă relaţia face parte din natura noastră, atunci orice închidere faţă de ceilalţi pentru a ne apăra pe noi înşine, orice interes individual, până la a profita de nenorociri, este împotriva demnităţii personale, împotriva colectivităţii: este împotriva drepturilor umane. Nimeni nu trebuie să fie exclus, şi în distribuirea vaccinului. În faţa dramei atâtor persoane refugiate şi migrante, este necesar să lucrăm împreună şi să continuăm să dialogăm cu guvernanţii pentru a apăra viaţa şi demnitatea fiecărei persoane. Facem acest apel în ajunul Zilei Mondiale pentru Migranţi şi Refugiaţi.

Căutarea de căi solidare pentru înfruntarea dificultăţilor, ca şi pentru ţinerea şi reluarea normalităţii vieţii, exprimă conştiinţa de a fi unii alături de alţii în acelaşi destin, şi cere forme concrete de exprimare, şi faţă de creaţie, faţă de care suntem chemaţi să avem o grijă reînnoită, pentru că este lucrarea lui Dumnezeu dată nouă drept casă comună.

Ştim că Europa parcurge acest drum, iar noi episcopii încurajăm orice efort pentru a fi la înălţimea misiunii, amintind responsabilitatea sa în faţa lumii care provine din umanismul creştin la originea istoriei sale. Biserica este prezentă şi a pus pe teren orice formă de apropiere şi de intervenţie. Ea va fi mereu prezentă, fidelă mandatului Domnului. În acest orizont dorim o soluţionare paşnică în Bielorusia pe calea dialogului şi a reconcilierii. De asemenea, suntem aproape de populaţia din Liban, profund rănită de evenimentele recente.

Vrem să exprimăm comunităţilor noastre admiraţia noastră şi afectul pentru răspunsul prompt în această situaţie de criză şi le îndemnăm să aibă încredere: adesea au lucrat împreună cu celelalte confesiuni creştine şi cu celelalte religii. Şi reluarea vieţii credincioşilor va cere răbdare şi perseverenţă. Domnul Isus lucrează în inimi, risipeşte temerile şi atrage cu iubirea sa. Dacă vor fi noi situaţii de înfruntat, probabil dificultăţi neaşteptate, nu trebuie să ne temem. Nouă ne revine să fim discipoli fideli ai Domnului.

Spre voi, şi spre iubita Europă a popoarelor, se îndreaptă salutul nostru bogat în simpatie, afect şi rugăciune.

26 septembrie 2020

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 606.