A murit cardinalul Marian Jaworski

Arhiepiscopul emerit de Lvov al latinilor avea 94 de ani

Cardinalul Marian Jaworski, arhiepiscop emerit de Lvov al latinilor, în Ucraina, a decedat sâmbătă, 5 septembrie 2020, la Cracovia, în Polonia, unde locuia şi unde de două săptămâni era internat în spital. Regretatul cardinal s-a născut la 21 august 1926 la Lvov şi la 25 iunie 1950 a fost hirotonit preot. Ales la Biserica titulară de Lambesi la 21 mai 1984 şi numit administrator apostolic de Lvov al latinilor, a primit hirotonirea episcopală la 23 iunie 1984. La 16 ianuarie 1991 a fost promovat arhiepiscop de Lvov al latinilor. În consistoriul din 21 februarie 1998 Sfântul Ioan Paul al II-lea l-a creat cardinal şi l-a rezervat "in pectore", publicându-l în consistoriul din 21 februarie 2001 şi încredinţându-i titlul prezbiteral de "San Sisto". La 21 octombrie 2008 a renunţat la conducerea pastorală a arhidiecezei. Regretatul cardinal va fi amintit în Polonia cu o serie de celebrări care vor începe marţi, 8 septembrie, la Lubaczóow. Vineri, 11 septembrie, va fi celebrată Liturghia cu ritul funebru în sanctuarul îndrăgit de el, "Kalwaria Zebrzydowska", unde ascultând de voinţa sa, rămăşiţele pământeşti vor fi înmormântate în capela imaginii miraculoase a Sfintei Fecioare Maria.

Prieten fratern şi confident spiritual al lui Karol Wojtyła încă din anii '50 din secolul trecut - când la Cracovia (unde locuiau amândoi pe strada Kanonicza, la poalele Castelului lui Wawel) împărtăşeau iubirea faţă de studiu şi pasiunea faţă de pastoraţia tineretului -, Marian Jaworski a fost alături de Sfântul Ioan Paul al II-lea până la sfârşit. În seara zilei de 2 aprilie 2005, după ce a concelebrat Liturghia alături de patul pontifului muribund, el a fost cel care i-a administrat sacramentul Ungerii bolnavilor. Cel care relatează asta la "L'Osservatore Romano" este cardinalul Stanisław Dziwisz, actual arhiepiscop emerit de Cracovia, în acea vreme secretar personal al Papei Wojtyła. "Aceşti doi mari oameni - a comentat el - au fost uniţi până la moartea lor de credinţa şi de iubirea profundă faţă de Biserică, de curajul şi de disponibilitatea la slujirea eclezială şi în timpuri dificile". Şi cardinalul Jaworski a fost marcat de suferinţă. În 1967 în timpul unei călătorii la Olsztyn, şi-a pierdut braţul stâng într-un accident feroviar. Şi această experienţă - explică tot cardinalul Dziwisz - "l-a apropiat şi mai mult de cardinalul Wojtyła, care percepea suferinţa prietenului ca o jertfă pentru el".

Născut din Wincenty Jaworski şi Stanisława Łastowiecka, a frecventat şcolile elementare la Lvov. După examenul de bacalaureat, a intrat, în 1954, în seminarul mare din oraş care, ca urmare a ocupaţiei din partea trupelor bolşevice, a fost transferat la Kalwaria Zebrzydowska, în Polonia, aproape de Cracovia. Aici, la fraţii minori, a continuat studiile de filozofie şi teologie. Şi chiar în sanctuarul condus de franciscani a fost hirotonit preot la 25 iunie 1950 de arhiepiscopul Eugeniusz Baziak. În acelaşi an a obţinut titlul de magister în teologie la Universitatea Jagellonica din Cracovia.

După un an de slujire ca vicar parohial la Basznia Dolna, lângă Lubaczów, a continuat studiile la Facultatea teologică din Cracovia. În 1952 a apărat teza de doctorat în teologie cu titlul "Dezvoltarea gândirii după principiul cauzalităţii în opera lui Józef Geyser". Timp de un alt an a desfăşurat activitatea pastorală în parohia din Poronin, aproape de Zakopane, continuând după aceea studiile la Facultatea de filozofie de la Universitatea Catolică din Lublin, unde în 1954 a obţinut al doilea doctorat, în filozofie, cu teza "Teoria aristotelică şi tomistă a principiului creator pe fundalul conceptului despre fiinţă".

În 1965 a obţinut abilitarea în filozofia religiei la Academia teologică catolică din Varşovia (astăzi universitatea poartă numele cardinalului Stefan Wyszyński), prezentând teza "Cunoaşterea religioasă a lui Dumnezeu după Romano Guardini. Studiu analitico-critic". Timp de mai mulţi ani a fost profesor la aceeaşi Academie şi la Facultatea teologică din Cracovia, unde în 1967 a obţinut titlul de profesor extraordinar. În 1976 a devenit profesor ordinar al Facultăţii Teologice Pontificale din Cracovia, obţinând după aceea în 1985 titlul de doctor honoris causa al Universităţii din Bochum, în Germania. A fost şi profesor de metafizică şi de filozofie a religiei la Institutul filozofico-teologic al Părinţilor Bernardini la Kalwaria Zebrzydowska, la Facultatea teologică de la seminarul mare din Cracovia, la Facultatea filozofică a iezuiţilor la Cracovia, la Colegiul filozofico-teologic al Părinţilor Dominicani la Cracovia şi la seminarul mare din Częstochowa, cu sediu la Cracovia.

A menţinut mereu un strâns raport de încredere cu arhiepiscopul Baziak, care l-a încurajat în studiile specialiste şi numit după aceea capelan şi secretar personal al său. În anii 1970-1980 a ocupat funcţia de secretar al Consiliului ştiinţific al episcopatului polonez. Timp de cinci ani, din 1976 până în 1981, a fost decan al Facultăţii Teologice Pontificale din Cracovia şi, din 1981 până în 1987, primul rector al Academiei Teologice Pontificale din acelaşi oraş.

În 1984, Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop titular de Lambesi şi administrator apostolic de Lvov al latinilor. A primit hirotonirea episcopală la Wawel, catedrala din Cracovia, la 23 iunie 1984, din mâinile cardinalului Franciszek Macharski. A ales ca moto episcopal "Mihi vivere Christus est" (Fil 1,21). "Era - aminteşte cardinalul Dziwisz - secretul vieţii sale, al iubirii sale şi al slujirii sale".

După şase ani de activitate pastorală desfăşuraţi la Lubaczów, în 1991 a venit numirea ca arhiepiscop mitropolit de Lvov al latinilor. Astfel s-a întors în oraşul său natal, pe care a trebuit să-l părăsească înainte cu mulţi ani din cauza ocupaţiei sovietice. Acolo s-a străduit pentru reorganizarea activităţii pastorale printr-o muncă răbdătoare de reîntemeiere de parohii, şi prin cererea restituirii bisericilor, adesea transformate şi folosite pentru scopuri profane (săli de concerte, cinematografe, teatre, săli sportive). În schimb acolo unde locurile de cult au fost distruse, s-a angajat într-o lucrare de reconstruire materială şi eclezială, dând atenţie deosebită activităţii seminarului mare, înfiinţat în 1997, conştient că pregătirea clerului local constituia cea mai bună garanţie a solidităţii şi normalizării vieţii ecleziale. El însuşi a desfăşurat misiunea de rector al seminarului, pentru a urma îndeaproape dezvoltarea instituţiei, susţinând în orice mod renaşterea vieţii religioase dar străduindu-se şi pentru pregătirea unui laicat matur şi responsabil. "Putem să-l numim pe bună dreptate restauratorul vieţii Bisericii la Lvov, care se mândreşte cu o istorie minunată şi o mare moştenire spirituală", mai comentează cardinalul Dziwisz.

Din 1992 a ocupat funcţia de preşedinte al Conferinţei Episcopale Ucrainene. Din 1996 până în 1998 a fost şi administrator apostolic al diecezei de Lutsk. A lucrat cu diferite dicastere din Curia Romană, între care Congregaţia pentru Cler, Congregaţia pentru Educaţia Catolică şi Consiliul Pontifical pentru Familie de atunci. În decursul slujirii sale a încercat să conjuge mereu aspectul pastoral cu cel cultural şi ştiinţific. Autor de sute de publicaţii cu temă teologică şi filozofică, a dezvoltat reflecţia sa mai ales cu privire la probleme legate de filozofia religiei, folosind metoda fenomenologică în analiza experienţei religioase. A dedicat mult spaţiu temelor referitoare la conceptul filozofic de Dumnezeu, la problema ateismului şi la implicaţiile antropologiei creştine. În opera sa de studiu şi de aprofundare n-au lipsit tematicile specifice ale teologiei fundamentale şi a relaţiei dintre credinţă şi raţiune. Sunt indicative solicitările sale cu privire la gândirea tomistă ca inspiraţie a filozofiei şi teologiei contemporane. Această rodnică activitate de studiu l-a făcut să participe frecvent la congrese, conferinţe şi simpozioane ştiinţifice. Între altele, a făcut parte şi din comisii ale episcopatului polonez, din Asociaţia ştiinţifică a Universităţii Catolice din Lublin, din Asociaţia filozofică poloneză, din Asociaţia teologică poloneză, din Colegiul Rectorilor şcolilor superioare din Cracovia, din sesiunea profesorilor de filozofie din Polonia şi din Consiliul Fundaţiei Regina Edvige pentru Academia Teologică Pontificală din Cracovia. În semn de recunoştinţă pentru marile sale merite în domeniul cultural şi pastoral, Republica din Polonia i-a conferit în urmă cu trei ani Ordinul Acvila Albă, "ca recunoaştere a contribuţiilor sale excepţionale la reconstruirea vieţii religioase în ţinuturile de graniţă răsăritene şi la aprofundarea dialogului ecumenic, şi pentru rezultatele ştiinţifice în domeniul filozofiei şi teologiei". În schimb Ucraina i-a conferit de două ori Ordinul Principelui Yaroslav cel Înţelept.

În 1998, Sfântul Ioan Paul al II-lea l-a creat cardinal şi l-a rezervat in pectore, făcându-l după aceea public în consistoriul din anul 2001, an în care a trăit un moment deosebit de har: călătoria apostolică pe care de la 23 la 27 iunie Ioan Paul al II-lea a voit s-o facă în Ucraina. Graţie şi acelui eveniment a reintrat în posesia palatului episcopal, confiscat de regimul sovietic, după ce a trăit îndelung într-o locuinţă modestă la periferia oraşului Lvov.

Un episod care dă mărturie despre profunda sa devoţiune mariană dăinuie din 1 aprilie 2005, ajunul morţii papei Wojtyła. În acea zi, sfântul Ioan Paul al II-lea a binecuvântat coroanele pentru două icoane ale Sfintei Fecioare Maria de Częstochowa: cea situată în capela poloneză din Grotele vaticane şi cea a Sfintei Fecioare Maria Neagră de la Jasna Góra. Cardinalul Jaworski a încoronat personal prima imagine la "Sfântul Petru". "Era foarte emoţionat pentru această ceremonie - relatează cardinalul Dziwisz - şi amintea mereu că predecesorul său la Lvov, sfântul arhiepiscop Józef Bilczewski, l-a solicitat şi l-a implorat pe sfântul papă Pius al X-lea pentru a obţine coroanele pentru icoana de la Częstochowa, dat fiind că precedentele s-au pierdut la începutul secolului al XX-lea".

În 2008 a renunţat la conducerea pastorală a arhidiecezei ucrainene. I-a urmat în mod semnificativ monseniorul Mieczysław Mokrzycki, care mai mulţi ani a făcut parte din secretariatul particular al Sfântului Ioan Paul al II-lea.

(După L'Osservatore Romano, 8 septembrie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 950.