Oficiul pentru Cateheză: "Lectio Divina" - tema a XIV-a din Timpul de peste An (a 32-a din Anul A): "Tu eşti piatră"
Duminica a XXI-a de peste an

Lectio Divina: "Tu eşti piatră" este a paisprezecea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste An (Anul A). Textul biblic prezintă mărturisirea lui Petru (Mt 16,13-23).

Cu respectarea normelor date de autorităţile civile privind măsuri de prevenire şi de răspândire a COVID-19, întâlnirea Lectio Divina se va desfăşura marţi, 18 august 2020, ora 19:00, în Oratoriul "Maria Bambina" din Bacău.

Tiziano Vecellio Isus Cristos şi tributul monedei, 1516

În pasajele narative ale evangheliei sale, Matei obişnuieşte să urmărească ordinea din evanghelia lui Marcu. Câteodată el citează o altă sursă cunoscută de el şi de Luca. De puţine ori prezintă informaţii proprii care apar doar în evanghelia sa, aşa cum este cazul evangheliei de astăzi. Acest text, prin dialogul dintre Isus şi Petru, primeşte diferite interpretări, chiar şi contrarii în diferite Biserici creştine. În Biserica Catolică, acest text constituie fundamentul primatului lui Petru.

Petru, din pescar de peşte, s-a transformat în pescar de oameni (Mc 1,7). Era căsătorit (Mc 1,30). Om bun, foarte omenos. Era menit în mod firesc să fie conducătorul primilor doisprezece discipoli ai Domnului. Isus a respectat această tendinţă naturală şi l-a transformat pe Petru în animatorul primei sale comunităţi (In 21,17). Înainte de a intra în comunitatea lui Isus, Petru se numea Simone bar Jona (Mt 16,17) - Simon, fiul lui Ióna. Isus i-a acordat şi pseudonimul Cefa sau Piatră, care apoi devine Petru (Lc 6,14).

Petru trebuie să fie piatră, adică trebuie să fie temelie stabilă a Bisericii, astfel încât aceasta să poată rezista împotriva asalturilor porţilor Iadului. Prin aceste cuvinte adresate de Isus lui Petru, Matei încurajează comunităţile persecutate şi aflate în suferinţă ale Siriei şi Palestinei, care vedeau în Petru conducătorul care le-a marcat încă de la început. Cu toate că erau slabe şi persecutate, ele aveau un fundament solid, garantat de cuvintele lui Isus. În acel timp, comunităţile obişnuiau să aibă o strânsă legătură de afecţiune cu cei care puneau bazele comunităţii. Tot astfel şi comunităţile din Siria şi Palestina aveau o legătură puternică cu apostolul lor în persoana lui Petru.

Petru primeşte cheile împărăţiei cerurilor pentru a lega şi a dezlega, adică pentru a-i reconcilia între ei şi cu Dumnezeu. Aceeaşi putere de a lega şi a dezlega este dată comunităţilor (Mt 18,8) şi discipolilor (In 20,23). Unul dintre punctele asupra căruia insistă mai mult Evanghelia după Matei este reconcilierea şi iertarea (Mt 5,7.23-24.38-42.44-48; 6,14-15; 18,15-35). Adevărul este că, în anii 80 şi 90, acolo, în Siria, existau multe tensiuni în comunităţi şi destrămări în familii din cauza credinţei în Isus. Unii îl acceptau ca pe Mesia şi alţii nu, iar acest lucru era sursa multor contradicţii şi conflicte. Matei insistă asupra reconcilierii. Reconcilierea era şi continuă să fie una dintre sarcinile cele mai importante ale coordonatorilor şi coordonatoarelor comunităţilor. Imitându-l pe Petru, trebuie să lege şi să dezlege, adică să lucreze pentru ca să existe reconciliere, acceptare reciprocă, construire a adevăratei fraternităţi.

Petru atât de slab şi omenos, atât de asemănător nouă, a devenit piatră pentru că Isus s-a rugat pentru el, zicând: "Petru, eu m-am rugat pentru tine pentru ca să nu piară credinţa ta. Iar tu, când te vei fi întors, întăreşte-i pe fraţii tăi" (Lc 22,31-32). De aceea, Isus putea să spună: "Tu eşti Piatră şi pe această piatră voi zidi Biserica mea" (Mt 16,18). Isus l-a ajutat să fie piatră. După Înviere, în Galiléea, Isus îi apăru lui Petru şi îl întrebă de două ori: "Petru, mă iubeşti?" Şi Petru răspunse de două ori: "Doamne, tu ştii că te iubesc" (In 21,15.16). Atunci când Isus repetă aceeaşi întrebare pentru a treia oară, Petru se simţi profund întristat. Poate pentru că şi-a amintit că îl renegase de trei ori. Atunci când Isus l-a întrebat a treia oară, el îi răspunse: "Doamne, tu ştii toate! Tu ştii că te iubesc!" Şi în acel moment Isus i-a încredinţat spre îngrijire oile sale, spunând: "Petru, paşte oile mele" (In 21,17). Cu ajutorul lui Isus, fermitatea pietrei creştea din ce în ce mai mult în Petru şi aceasta s-a revelat în ziua de Rusalii.

Versiunile text şi pdf ale acestei cateheze pot fi descărcate de pe site-ul Oficiului pentru Cateheză: www.cateheze.ro.

Pr. Mihai Roca

lecturi: 407.