Papa Francisc: Angelus (16 august 2020)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia din această duminică (cf. Mt 15,21-28) descrie întâlnirea dintre Isus şi o femeie canaaneană. Isus se află în nordul Galileei, în teritoriu străin pentru a fi cu discipolii săi un pic departe de mulţimi, care-l caută tot mai numeroase. Şi iată apropiindu-se o femeie care imploră ajutor pentru fiica bolnavă: "Îndură-te de mine, Doamne!" (v. 22). Este strigătul care se naşte dintr-o viaţă marcată de suferinţă, de sentimentul de neputinţă al unei mame care îşi vede fiica sa chinuită de rău şi nu poate să o vindece. Isus iniţial o ignoră, însă această mamă insistă, insistă, chiar şi atunci când Învăţătorul le spune discipolilor că misiunea sa este îndreptată numai spre "oile pierdute ale casei lui Israel" (v. 24) şi nu spre păgâni. Ea continuă să-l implore, iar El, în acest moment, o pune la încercare citând un proverb - pare aproape un pic crunt acesta -: "Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei" (v. 26). Şi femeia imediat, promptă, neliniştită răspunde: "Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!" (v. 27).

Cu aceste cuvinte această mamă demonstrează că a intuit că bunătatea lui Dumnezeu Preaînalt, prezentă în Isus, este deschisă la orice necesitate a creaturilor sale. Această înţelepciune plină de încredere impresionează inima lui Isus şi îi smulge cuvinte de admiraţie: "O, femeie, mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!" (v. 28). Care este credinţa mare? Credinţa mare este aceea care poartă propria istorie, marcată şi de răni, la picioarele Domnului cerându-i Lui s-o vindece, să-i dea un sens. Fiecare dintre noi are propria istorie şi nu întotdeauna este o istorie curată; de atâtea ori este o istorie dificilă, cu atâtea dureri, atâtea necazuri şi atâtea păcate. Ce fac eu cu istoria mea? O ascund? Nu! Trebuie s-o ducem în faţa Domnului: "Doamne, dacă Tu vrei, poţi să mă vindeci!". Asta e ceea ce ne învaţă această femeie, această mamă bună: curajul de a duce propria istorie de durere în faţa lui Dumnezeu, în faţa lui Isus; a atinge duioşia lui Dumnezeu, duioşia lui Isus. Să facem, noi, dovada acestei istorii, a acestei rugăciuni: fiecare să se gândească la propria istorie. Mereu există lucruri urâte într-o istorie, mereu. Să mergem la Isus, să batem la inima lui Isus şi să-i spunem: "Doamne, dacă Tu vrei, poţi să mă vindeci!". Şi noi vom putea face asta dacă avem mereu în faţa noastră chipul lui Isus, dacă noi înţelegem cum este inima lui Cristos: o inimă care are compasiune, care ia asupra sa durerile noastre, care ia asupra sa păcatele noastre, greşelile noastre, falimentele noastre.

Însă este o inimă care ne iubeşte astfel, cum suntem, fără machiaj. "Doamne, dacă Tu vrei, poţi să mă vindeci!". Şi pentru asta este necesar să-l înţelegem pe Isus, să avem familiaritate cu Isus. Şi revin mereu la sfatul pe care vi-l dau: purtaţi mereu o mică Evanghelie de buzunar şi citiţi în fiecare zi un text. Purtaţi Evanghelia: în geantă, în buzunar precum şi în telefonul celular, pentru a-l vedea pe Isus. Şi acolo îl veţi găsi pe Isus aşa cu este El, cum se prezintă El; îl veţi găsi pe Isus care ne iubeşte, care ne iubeşte mult, care ne iubeşte foarte mult. Să ne amintim rugăciunea: "Doamne, dacă Tu vrei, poţi să mă vindeci!". Frumoasă rugăciune. Domnul să ne ajute, pe noi toţi, să ne rugăm această frumoasă rugăciune pe care ne-o învaţă o femeie păgână: nu creştină, nu evreică, ci păgână.

Fecioara Maria să mijlocească prin rugăciunea sa pentru ca să crească în fiecare botezat bucuria credinţei şi dorinţa de a o comunica prin mărturia unei vieţi coerente, să ne dea curajul de a ne apropia de Isus şi să-i spunem: "Doamne, dacă Tu vrei, poţi să mă vindeci!".

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Continui să mă rog pentru Liban şi pentru celelalte situaţii dramatice din lume care provoacă suferinţă oamenilor. Gândul meu se îndreaptă şi spre iubita Bielorusia. Urmăresc cu atenţie situaţia post-electorală în această ţară şi fac apel la dialog, la refuzarea violenţei şi la respectarea justiţiei şi a dreptului. Îi încredinţez pe toţi bieloruşii ocrotirii Sfintei Fecioare Maria, regina păcii.

Vă salut cu afect pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite ţări. Îndeosebi salut călugării brazilieni prezenţi aici la Roma - cu atâtea steaguri - aceşti călugări urmăresc spiritual Prima Săptămână Naţională a vieţii consacrate, care se celebrează în Brazilia. Săptămână frumoasă a vieţii consacrate. Înainte! Adresez un salut şi tinerilor curajoşi ai Neprihănitei!

Aceste zile sunt zile de concedii: fie ca ele să fie un timp pentru a căli din nou trupul, dar şi spiritul prin momente dedicate rugăciunii, tăcerii şi contactului destins cu frumuseţea naturii, dar al lui Dumnezeu. Asta să nu ne facă să uităm problemele care există datorită Covid: atâtea familii care nu au loc de muncă, l-au pierdut şi nu au de mâncare. Pauzele noastre estive să fie însoţite şi de caritate şi de apropierea de aceste familii.

Urez vouă tuturor o duminică frumoasă şi poftă bună! Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. La revedere!

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 805.