Papa Francisc: Angelus (15 august 2020)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Când omul a pus piciorul pe lună, a fost spusă o frază care a devenit vestită: "Acesta este un mic pas pentru un om, un mare salt pentru omenire". De fapt, omenirea ajunsese la un rezultat istoric. Însă astăzi, la Ridicarea Mariei în cer, celebrăm o cucerire infinit mai mare. Sfânta Fecioară Maria a pus picioarele în paradis: nu a mers acolo numai în spirit, ci şi cu trupul, cu toată fiinţa sa. Acest pas al micii Fecioare din Nazaret a fost marele salt înainte al omenirii. Foloseşte puţin a merge pe lună dacă nu trăim ca fraţi pe pământ. Însă faptul că una dintre noi locuieşte în cer cu trupul ne dă speranţă: înţelegem că suntem preţioşi, destinaţi să înviem. Dumnezeu nu va lăsa să dispară în nimic trupul nostru. Cu Dumnezeu nimic nu va fi pierdut! În Maria ţinta este obţinută şi noi avem în faţa ochilor motivul pentru care mergem: nu pentru a cuceri lucrurile de aici de pe pământ, care dispar, ci pentru a cuceri patria de sus, care este pentru totdeauna. Şi Sfânta Fecioară Maria este steaua care ne orientează. Ea a mers mai întâi. Ea, aşa cum învaţă Conciliul, "străluceşte ca semn de speranţă sigură şi de mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu care este pe cale" (Lumen gentium, 68).

Ce anume ne sfătuieşte mama noastră? Astăzi în evanghelie primul lucru pe care-l spune: "Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul" (Lc 1,46). Noi, obişnuiţi să auzim aceste cuvinte, probabil că nu mai dăm atenţie semnificaţiei lor. A preamări înseamnă literal "a face mare", a mări. Maria "îl măreşte pe Domnul": nu problemele, care nu-i lipseau în acel moment, ci pe Domnul. În schimb, de câte ori noi ne lăsăm doborâţi de dificultăţi şi absorbiţi de frici! Sfânta Fecioară Maria nu, pentru că îl pune pe Dumnezeu ca primă măreţie a vieţii. De aici izvorăşte Magnificat-ul, de aici se naşte bucuria: nu din lipsa problemelor, care mai devreme sau mai târziu vin, ci bucuria se naşte din prezenţa lui Dumnezeu care ne ajută, care este aproape de noi. Pentru că Dumnezeu este mare. Şi mai ales, Dumnezeu priveşte la cei mici. Noi suntem slăbiciunea sa de iubire: Dumnezeu îi priveşte şi îi iubeşte pe cei mici.

De fapt, Maria se recunoaşte mică şi preamăreşte "lucrurile mari" (v. 49) pe care Domnul le-a făcut pentru ea. Care? Înainte de toate darul neaşteptat al vieţii: Maria este fecioară şi rămâne însărcinată; şi Elisabeta, care era bătrână, aşteaptă un copil. Domnul face lucruri minunate cu cei mici, cu acela care nu se crede mare, ci dă spaţiu mare lui Dumnezeu în viaţă. El îşi extinde milostivirea asupra celui care se încrede în el şi îi înalţă pe cei umili. Maria îl laudă pe Dumnezeu pentru acest lucru.

Şi noi - putem să ne întrebăm - ne amintim să-l lăudăm pe Dumnezeu? Îi mulţumim pentru lucrurile mari pe care le face pentru noi? Pentru fiecare zi pe care ne-o dăruieşte, pentru că ne iubeşte şi ne iartă mereu, pentru duioşia sa? De asemenea, pentru că ne-a dat-o pe Mama sa, pentru fraţii şi surorile pe care îi aduce pe drumul nostru, pentru că ne-a deschis cerul? Noi îi mulţumim lui Dumnezeu, îl lăudăm pe Dumnezeu pentru aceste lucruri? Dacă uităm binele, inima se micşorează. Însă dacă, asemenea Mariei, ne amintim de lucrurile mari pe care Domnul le face, dacă măcar o dată pe zi îl preamărim, atunci facem un mare pas înainte. O dată pe zi putem spune: "Eu îl laud pe Domnul"; "Binecuvântat să fie Domnul": este o mică rugăciune de laudă. Asta înseamnă a-l lăuda pe Domnul. Inima, cu această mică rugăciune, se va dilata, bucuria va creşte. Să-i cerem Sfintei Fecioare Maria, poarta cerului, harul să începem fiecare zi ridicând privirea spre cer, spre Dumnezeu, pentru a-i spune: "Mulţumesc!", aşa cum spun cei mici celor mari.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Fecioara Maria, pe care astăzi o contemplăm în gloria cerească, este "Maica speranţei". Recent acest titlu a fost inserat în litaniile lauretane. Să invocăm mijlocirea sa pentru toate situaţiile din lume cărora le este mai multă sete de speranţă: speranţă de pace, de dreptate, speranţă de o viaţă demnă. Astăzi aş vrea să mă rog îndeosebi pentru populaţia din regiunea nordică a Nigeriei, victimă a violenţelor şi atacurilor teroriste.

Urmăresc cu atenţie deosebită situaţia tratativelor dificile cu privire la problema Nilului între Egipt, Etiopia şi Sudan. Invit toate părţile să continue pe calea dialogului, pentru ca "Fluviul Veşnic" să continue să fie limfă de viaţă care uneşte şi nu desparte, care hrăneşte mereu prietenie, prosperitate, fraternitate şi niciodată duşmănie, neînţelegere sau conflict. Dialogul să fie, iubiţi fraţi din Egipt, din Etiopia şi din Sudan, dialogul să fie unica voastră alegere, pentru binele populaţiilor voastre dragi şi al întregii lumi.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite ţări: familii, grupuri parohiale, asociaţii. Îndeosebi, îi salut pe tinerii din Acţiunea Catolică "San Gerolamo" din Trieste.

Urez o sărbătoare frumoasă a Adormirii Maicii Domnului vouă celor prezenţi aici, celor care sunt în vacanţă, precum şi celor care nu au această posibilitate, în special celor bolnavi, persoanelor singure şi celor care asigură serviciile indispensabile pentru colectivitate.

Este un gest frumos astăzi a merge la un sanctuare pentru a o cinsti pe Sfânta Fecioară Maria. Romanii şi cei care se află la Roma ar putea merge la "Santa Maria Maggiore", pentru se ruga în faţa imaginii Salus Populi Romani. Sărbătoare frumoasă vouă tuturor! Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi pe mâine!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 1021.