Oficiul pentru Cateheză: "Lectio Divina" - tema a XIII-a din Timpul de peste An (a 31-a din Anul A): "Acceptarea celor marginalizaţi"
Duminica a XX-a de peste an

Lectio Divina: "Acceptarea celor marginalizaţi" este a treisprezecea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste An (Anul A). Textul biblic prezintă vindecarea fiicei unei canaaneénce (Mt 15,21-28).

Cu respectarea normelor date de autorităţile civile privind măsuri de prevenire şi de răspândire a COVID-19, întâlnirea Lectio Divina se va desfăşura marţi, 11 august 2020, ora 19:00, în Biserica "Sfinţii Apostoli Petru şi Paul" din Traian (NT).

Jean Germain Drouais, Le Christ et la Cananéenne (1784)

Isus se îndepărtează de Galileéa, trece dincolo de frontierele teritoriului naţional şi primeşte o femeie străină care nu aparţinea poporului şi cu care îi era interzis să discute. Evanghelia după Marcu ne informează că Isus nu voia să fie recunoscut. Dorea să rămână anonim. Dar, conform celor întâmplate, faima i se răspândise deja (Mc 7,24). Poporul află despre el şi o femeie vine să îi ceară ceva lui Isus.

Femeia era dintr-un alt neam şi avea o altă religie. Ea începe să îl roage pentru însănătoşirea fiicei ei, care era posedată de un duh necurat. Păgânii nu îşi făceau probleme atunci când îl urmăreau pe Isus. Iudeii, în schimb, întâmpinau probleme atunci când trebuiau să convieţuiască cu păgânii! Lor le era interzis de Lege să intre în contact cu o persoană dintr-un alt neam sau altă religie.

Femeia strigă, dar Isus nu îi răspunde. Un comportament straniu! Fiindcă certitudinea care este prezentă în întreaga Biblie, de la început până la sfârşit, este că Dumnezeu ascultă întotdeauna strigătul poporului asuprit. De ce? Până şi discipolii sunt surprinşi de comportamentul lui Isus şi îi cer ca să-i răspundă. Ei vor să se elibereze de acel strigăt: "Trimite-o, pentru că strigă în urma noastră!" Isus le explică tăcerea sa: "Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israél."

Tăcerea este legată de cunoştinţa pe care Isus o are despre misiunea sa şi de loialitatea faţă de Legea lui Dumnezeu. Forma pasivă arată că subiectul acţiunii verbului este Tatăl. Este ca şi cum ar spune: "Tatăl nu doreşte ca eu să o ascult pe această femeie pentru că el m-a trimis doar pentru oile pierdute ale casei lui Israél!" Din acelaşi motiv, în epoca în care Matei scria Evanghelia sa, fariseii spuneau: "Nu putem intra în contact cu păgânii!"

Dumnezeule bun, a cărui împărăţie înseamnă iubire şi pace, creează tu însuţi în noi acea linişte care este necesară pentru ca sufletul nostru să comunice cu tine. A acţiona în linişte, a dori fără pasiune, a avea zel fără agitaţie - toate acestea nu pot veni decât de la tine, înţelepciune veşnică, activitate infinită, odihnă fără de sfârşit, principiu şi model al adevăratei vieţi paşnice.

Tu ne-ai promis această pace prin gura profeţilor, ne-ai trimis-o prin Isus Cristos şi ne-ai oferit garanţia ei prin harul Duhului tău.

Nu permite ca invidia duşmanului, neliniştea patimilor şi scrupulele conştiinţei să ne facă să pierdem acest dar ceresc care este garanţia iubirii tale, obiectul promisiunilor tale, recompensa sângelui Fiului tău! Amin. (Sfânta Tereza a lui Isus, Vita, 38, 9-10)

Versiunile text şi pdf ale acestei cateheze pot fi descărcate de pe site-ul Oficiului pentru Cateheză: www.cateheze.ro.

Pr. Mihai Roca
 

lecturi: 161.