Oficiul pentru Cateheză: "Lectio Divina" - tema a X-a din Timpul de peste An (a XXVIII-a din Anul A): "Înmulţirea pâinilor"

"Înmulţirea pâinilor" este a zecea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei de Iaşi în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste An (Anul A). Textul biblic prezintă minunea înmulţirii pâinilor (Mt 14,13-21).

Cu respectarea normelor date de autorităţile civile privind măsuri de prevenire şi de răspândire a COVID-19, întâlnirea Lectio Divina se va desfăşura marţi, 28 iulie 2020, ora 20:00, în "Casa Surorilor Dominicane" din Siret (SV).

Textul evanghelic ni-l prezintă pe Isus care, aflând despre vestea uciderii lui Ioan Botezătorul de către Irod (Mt 14,12), se retrage deoparte, "spre un loc pustiu şi izolat" (Mt 14,13). De multe ori în Evanghelii Isus ne este prezentat ca cel care se retrage deoparte. Chiar dacă nu este mereu aşa, în general această retragere vrea să ne arate un Isus concentrat în rugăciune.

Bartolomeo-Letterini, Înmulţirea pâinilor şi a peştilor (Veneţia, 1721)

Iată câteva exemple: "După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat pe munte singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur" (Mt 14,23); "Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga" (Mc 1,35); "Însă el se retrăgea în locuri pustii şi se ruga" (Lc 5,16); "condus de Duhul", Isus se retrage după botezul său în deşert pentru a fi ispitit de către diavol, învingând ispitirile acestuia prin puterea cuvântului lui Dumnezeu (Mt 4,1-11; Mc 1,12-13; Lc 4,1-13). Alteori, Isus îi cheamă şi pe discipoli cu el: "Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!" (Mc 6,30-44).

În acest fragment, Isus se roagă înainte de a înmulţi pâinile. Mulţimea îl urmează în deşert (Mt 14,13), lui Isus i se face milă de ei şi le vindecă bolnavii (Mt 14,14). De multe ori remarcăm la Isus o compasiune faţă de cei care îl urmează (Mt 15,32). Învăţătorul simte milă deoarece mulţimile "erau ca oile care nu au păstor" (Mc 6,34). Isus este, de fapt, bunul păstor care îşi hrăneşte poporul aşa cum a făcut şi profetul Elizeu (2Rg 4,1-7.42-44) şi Moise în deşert (Ex 16; Num 11).

În Euharistie, Dumnezeul nostru a demonstrat cea mai profundă formă de iubire, răsturnând toate criteriile de dominaţie care stau prea des la baza relaţiilor între oameni şi afirmând în mod radical criteriul slujirii: "Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor" (Mc 9,35). De ce să nu ne implicăm, în calitate de comunităţi diecezane şi parohiale, pentru a înfrunta împreună, cu sârguinţă frăţească, una dintre numeroasele forme de sărăcie din lumea noastră? Mă gândesc aici la drama foamei care chinuie sute de milioane de fiinţe umane, mă gândesc la bolile care biciuie ţările în curs de dezvoltare, la singurătatea bătrânilor, la problemele şomerilor, la cele îndurate de imigranţi. Acestea sunt diferite forme de drame care marchează - deşi într-o măsură diferită - chiar şi regiunile cele mai bogate. Nu putem să ne amăgim: prin iubirea reciprocă şi mai ales prin promptitudinea disponibilităţii faţă de cel care este în nevoie vom fi recunoscuţi ca adevăraţi discipoli ai lui Cristos (cf In 13,35; Mt 25,31-46). Acesta este criteriul care va indica autenticitatea celebrărilor noastre euharistice (cf. Ioan Paul al II-lea, Mane Nobiscum Domine, 28).

Versiunile text şi pdf ale acestei cateheze pot fi descărcate de pe site-ul Oficiului pentru Cateheză: www.cateheze.ro.

Pr. Mihai Roca

lecturi: 525.