Papa Francisc: Angelus (12 iulie 2020)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În evanghelia din această duminică (cf. Mt 13,1-23) Isus relatează unei mari mulţimi parabola - pe care o cunoaştem bine cu toţii - semănătorului, care aruncă sămânţa în patru tipuri diferite de teren. Cuvântul lui Dumnezeu, simbolizat de seminţe, nu este un cuvânt abstract, ci este însuşi Cristos, Cuvântul Tatălui care s-a întrupat în sânul Mariei. De aceea, a primi cuvântul lui Dumnezeu înseamnă a primi persoana lui Cristos, pe însuşi Cristos.

Există diferite moduri de a primi cuvântul lui Dumnezeu. Putem face asta ca un drum, unde imediat vin păsările şi mănâncă seminţele. Asta ar fi distragerea, un mare pericol din timpul nostru. Chinuiţi de atâtea bârfe, de atâtea ideologii, de posibilităţile continue de a ne distrage înăuntrul şi în afara casei, se poate pierde gustul tăcerii, al reculegerii, al dialogului cu Domnul, aşa încât să riscăm să pierdem credinţa, să nu primim cuvântul lui Dumnezeu. Vedem totul, distraşi de toate, de lucrurile lumeşti.

O altă posibilitate: putem primi cuvântul lui Dumnezeu ca un teren pietros, cu pământ puţin. Acolo sămânţa încolţeşte repede, însă repede se şi usucă, pentru că nu reuşeşte să înfigă rădăcini în adâncime. Este imaginea celor care primesc cuvântul lui Dumnezeu cu entuziasmul momentan care rămâne însă superficial, nu asimilează cuvântul lui Dumnezeu. Şi astfel, în faţa primei dificultăţi, ne gândim la o suferinţă, la o tulburare a vieţii, acea credinţă încă slabă se dizolvă, aşa cum se usucă sămânţa care cade în mijlocul pietrelor.

De asemenea, putem - o a treia posibilitate despre care vorbeşte Isus în parabolă - primi cuvântul lui Dumnezeu ca un teren unde cresc pălămide spinoase. Şi spinii sunt înşelăciunea bogăţiei, a succesului, a preocupărilor lumeşti... Acolo, cuvântul creşte un pic, însă este înăbuşit, nu este puternic, moare şi nu aduce rod.

În sfârşit - a patra posibilitate - putem să-l primim ca terenul bun. Aici, şi numai aici sămânţa încolţeşte şi aduce rod. Sămânţa căzută în acest teren fertil reprezintă pe cei care ascultă cuvântul, îl primesc, îl păstrează în inimă şi îl pun în practică în viaţa de fiecare zi.

Parabola semănătorului este un pic "mama" tuturor parabolelor, pentru că vorbeşte despre ascultarea cuvântului. Ne aminteşte că el este o sămânţă rodnică şi eficace; şi Dumnezeu o aruncă peste tot cu generozitate, fără a se îngriji de risipă. Aşa este inima lui Dumnezeu! Fiecare dintre noi este un teren pe care cade sămânţa cuvântului, fără nicio excepţie. Cuvântul este dat fiecăruia dintre noi. Putem să ne întrebăm: eu, ce tip de teren sunt? Mă asemăn cu drumul, cu terenul pietros, cu pălămida? Dacă vrem, cu harul lui Dumnezeu putem deveni teren bun, desţelenit şi cultivat cu grijă, pentru a face să rodească sămânţa cuvântului. Ea este deja prezentă în inima noastră, însă a o face să dea rod depinde de noi, depinde de primirea pe care o rezervăm acestei seminţe. Adesea suntem distraşi de prea multe interese, de prea multe referinţe, şi este greu de deosebit, printre multele glasuri şi multele cuvinte, pe cel al Domnului, singurul care ne face liberi. Pentru aceasta este important să ne obişnuim să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, să-l citim. Şi revin, încă o dată, asupra acestui sfat: purtaţi mereu cu voi o evanghelie mică, o ediţie de buzunar a evangheliei, în buzunar, în geantă... Şi astfel, citiţi în fiecare zi o mic text, pentru ca să vă obişnuiţi să citiţi cuvântul lui Dumnezeu şi să înţelegeţi bine care este sămânţa pe care Dumnezeu ţi-o oferă şi să vă gândiţi cu ce teren îl primesc eu.

Fecioara Maria, model perfect al terenului bun şi fertil, să ne ajute, cu rugăciunea sa, să devenim teren disponibil fără spini şi fără pietre, pentru ca să putem aduce roade bune pentru noi şi pentru fraţii noştri.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

În această a doua duminică din iulie este Ziua Internaţională a Mării. Adresez un salut afectuos tuturor celor care lucrează pe mare, în special celor care sunt departe de cei dragi ai lor şi de ţara lor. Îi salut pe cei care au venit astăzi dimineaţă în portul din Civitavecchia-Tarquinia pentru celebrarea euharistică.

Şi marea mă duce un pic departe cu gândul: la Istanbul. Mă gândesc la "Sfânta Sofia", şi sunt foarte îndurerat.

Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini din diferite ţări, îndeosebi familiile din Mişcarea Focolarelor. Salut cu recunoştinţă pe reprezentanţii Pastoraţiei Sănătăţii din Dieceza de Roma, gândindu-mă la atâţia preoţi, călugăriţe, călugări şi laici care au fost alături sau sunt alături de bolnavi în această perioadă de pandemie. Mulţumesc! Mulţumesc pentru ceea ce aţi făcut şi ceea ce faceţi. Mulţumesc!

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 813.