Cardinalul Ayuso: "Nu este timp de egoisme şi dezbinări. Lumea suferă, să fie unită în faţa pandemiei"

De Salvatore Cernuzio

Rugăciune, post, dialog, respect, solidaritate. Într-un moment de durere şi vulnerabilitate, de distanţe impuse şi suferinţe cauzate de pandemia de coronavirus, religiile din lume se unesc pentru a-l implora pe Dumnezeu, fiecare după propriile obiceiuri şi tradiţii, pentru ca să salveze omenirea de epidemie. Se va întâmpla la 14 mai 2020, într-o zi interreligioasă de post şi rugăciune care nu are precedent în istorie, promovată de Înaltul Comitet pentru Fraternitatea Umană, realitate constituită anul trecut, ca prim rod al semnării Documentului despre Fraternitatea Umană la Abu Dhabi de către papa Francisc şi de către marele imam de Al-Azhar, Ahmed al-Tayyeb.

Chiar papa a fost primul care a garantat participarea sa la iniţiativă în timpul Regina Caeli din 3 mai. Într-un tweet din account-ul @Pontifex, a reafirmat după aceea invitaţia adresată credincioşilor de a se uni în "rugăciune, post şi fapte de caritate". "Sunt singurele arme învingătoare într-un moment de mare suferinţă pentru întreaga omenire. Şi sunt arme care fac parte din arsenalele spirituale din toate religiile", explică la Vatican Insider cardinalul Miguel Angel Ayuso Guixot, combonianul spaniol numit în urmă cu un an preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, dicaster pe care-l conduce cu mare sensibilitate având conştiinţa rolului delicat pe care-l au religiile în această epocă istorică. O moştenire adunată de la regretatul cardinal Jean Louis Tauran, al cărui secretar a fost îndelung. Cardinalul Ayuso prezidează şi Înaltul Comitet pentru Fraternitatea Umană.

Eminenţă, cum se va desfăşura Ziua de rugăciune şi post din 14 mai?

Credincioşii din toate religiile şi persoanele de bunăvoinţă sunt invitaţi să se unească spiritual pentru a implora pe Dumnezeu de a ajuta omenirea să depăşească pandemia cauzată de coronavirus. Ziua nu prevede nicio manifestare comună publică, aşa cum se poate înţelege pentru a preveni riscurile de infectare, ci va fi trăită de fiecare în propria interioritate, punându-se în faţa lui Dumnezeu şi a propriei conştiinţe. Oricum vom fi uniţi în trăirea valorilor universale ale rugăciunii şi postului şi faptelor de caritate ca "mărturie a măreţiei credinţei în Dumnezeu care uneşte inimile dezbinate şi înalţă sufletul uman", aşa cum se citeşte în Declaraţia despre Fraternitatea Umană pentru Pacea Mondială şi Convieţuirea Comună semnată de papa şi de marele imam. De fapt, acesta nu este timpul indiferenţei, al egoismelor, al dezbinărilor, pentru că toată lumea suferă şi trebuie să fie unită în înfruntarea pandemiei.

Deci nu va fi un moment sau un orar în care să se unească toţi împreună?

Repet că nu este vorba de a organiza, nici nu va fi organizat, nimic public sau comun. În acea zi, fiecare va putea îndrepta propria rugăciune către Dumnezeu pentru ca să salveze şi să protejeze omenirea de această epidemie teribilă. Invitaţia adresată tuturor demonstrează caracterul universal al momentului istoric care ne priveşte pe toţi şi universalitatea răspunsului interior posibilă din partea tuturor şi a fiecăruia.

Aşa cum se ştie, primul care a primit propunerea a fost chiar papa Francisc, urmat de marele imam şi de Antonio Guterres, secretar general al ONU.

Da, vin şi alte adeziuni care sper să poată creşte numeric în orele următoare. Oricum, este relevant că există şi participarea societăţii civile în diferitele sale declinări. Atâta vreme, mulţi credincioşi din diferite religii au trăit departe unii de alţii. Pentru catolici, Biserica, graţie Conciliului al II-lea din Vatican, pe de o parte a încurajat adeziunea la propria identitate catolică, pe de altă parte i-a determinat să construiască legături de prietenie cu persoane din alte tradiţii religioase. De aceea sunt aproape 60 ani de când se parcurge drumul dialogului interreligios, chiar dacă urcuşuri şi coborâşuri.

Drum ca a fost pus la grea încercare în trecutul recent de rănile provocate de terorism şi de ura extremistă.

Societăţile în care trăim din păcate sunt marcate adesea de mare violenţă şi de o instrumentalizare neîncetată a religiilor. Şi religiile sunt acuzate că promovează ura şi provoacă violenţă şi dezbinări. Însă, cu adevărat religia nu este o problemă ci este parte a soluţiei pentru a aduce armonia şi pacea în societate. Astăzi lumea are nevoie mai mult ca oricând ca din dialogul dintre religii să apară răspunsuri pozitive şi comune. Şi este bine în această perioadă istorică, atât de dureroasă şi dificilă, să reapară cu forţă conştiinţa că aparţinem la un singură comunitate şi că avem un destin comun. Nimeni dintre noi nu se poate declara străin de ceilalţi. Există o legătură profundă care se naşte din însăşi natura noastră umană şi care, pentru cel care crede, îşi are împlinire în convingerile noastre de credinţă. Toate acestea pentru a spune că există un drum comun format din dialog, întâlnire, momente de rugăciune pe baza iniţiativei din 14 mai care, prin urmare, nu se naşte din nimic.

Dacă în trecut există acest bagaj bogat, ce există în viitor după această zi? Într-o lume care probabil încă nu este pregătită să înfrunte consecinţele sociale, economice, sanitare de după coronavirus...

Astăzi lumea este lovită, îndurerată, dezorientată. Prinsă nepregătită, s-a oprit, peste jumătate din populaţia mondială a fost izolată în case, închisă în aşteptarea unei soluţii la problemă. Deci am înţeles - inspiraţi de papa Francisc - că era momentul să facem o pauză pentru a înălţa către Dumnezeu rugăciunile noastre şi să cerem sfârşitul acestei pandemii. Această criză ne-a pus în faţa realităţii de a fi parte din unica familie umană şi ne stimulează să promovăm, acolo unde trăim, fraternitatea umană. Consider că şi mijloacele de comunicare au un rol crucial pentru promovarea fraternităţii umane în acest moment istoric trist. Postul şi faptele de caritate sunt fie acte individuale fie comunitare, care cer o adevărată responsabilizare şi conştiinţă a acţiunii care trebuie întreprinsă. Şi acest lucru mi se pare că este un punct important şi pentru perioada de după Covid.

Deci care este obiectivul iniţiativei?

A lansa o chemare pentru ca în timp ce ne protejăm, ne apărăm, încercăm să recuperăm o anumită normalitate, în timp ce aşteptăm ca lumea ştiinţei să poată descoperi un tratament, noi să ne oprim şi să ne unim în rugăciune. Fiecare va face asta personal, în reflecţie şi făcând acte de milostivire, dar cu toţii uniţi pentru a implora sfârşitul pandemiei. Când se va termina criza, vom fi chemaţi să recreăm şi să populăm spaţii de fraternitate, solidaritate şi pace. Din această pandemie ar trebui să ne renaştem noi, mai buni decât am fost. Şi nu numai la nivel personal.

(După Vatican Insider, 12 mai 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 438.