Moment liric: "Măicuţa mea"

La sânul tău somnu-i profund,
Şi bucuria mi-i deplină,
În braţe, cuibărit, m-afund,
Sorb cu nesaţ a ta lumină...
 
Zâmbetul tău interior
Strecoară-n mine desfătare,
Strânsoarea ta-i plină de dor,
În vis te văd ruptă din soare...
 
Tu ştii mai multe, dar te-abţii
Mă strângi în braţe, mă alinţi,
Auzi mereu glas de copii,
Rugi răstignite, de părinţi...
 
Ce cald şi bine e la tine
Aş vrea să fiu copil mereu,
S-adun lumina ta în mine
Şi dorul tău de Dumnezeu...
 
Zilnic mă scald în ochii tăi,
Raze-n priviri usucă părul,
Colind nestingherit prin văi,
Cătând cu tine Adevărul...
 
Tu ştii mai multe, dar aştepţi,
Să cresc Cuvântul roditor,
Duşmani v-avea dar şi adepţi
Şi fi-vor ei al meu popor...
 
Iubirea ta-i nemărginită
Pătrunde-a mea copilărie,
Izvor de viaţă împărţită
La ce-i ce vor mereu să fie...

Emil Bejan

lecturi: 442.