Papa Francisc: Sfânta Liturghie in Coena Domini (9 aprilie 2020)

Euharistia, slujirea, ungerea.

Realitatea pe care o trăim astăzi, la această celebrare: Domnul care vrea să rămână cu noi în Euharistie. Şi noi devenit mereu tabernacole ale Domnului, îl purtăm pe Domnul cu noi; până acolo încât el însuşi ne spune că, dacă nu mâncăm trupul său şi nu bem sângele său, nu vom intra în împărăţia cerurilor. Acest mister, al pâinii şi al vinului, al Domnului cu noi, în noi, înlăuntrul nostru.

Slujirea. Acel gest care este condiţie pentru a intra în împărăţia cerurilor. A sluji, da, pe toţi. Însă Domnul, în acel schimb de cuvinte pe care l-a avut cu Petru (cf. In 13,6-9), îl face să înţeleagă că pentru a intra în împărăţia cerurilor trebuie să-l lăsăm pe Domnul ca să ne slujească, slujitorul lui Dumnezeu să fie slujitorul nostru. Şi acest lucru este greu de înţeles. Dacă eu nu las ca Domnul să fie slujitorul meu, ca Domnul să mă spele, să mă facă să cresc, să mă ierte, nu voi intra în împărăţia cerurilor.

Şi preoţia. Astăzi aş vrea să fiu aproape de preoţi, de toţi preoţii, de la ultimul hirotonit până la papa. Toţi suntem preoţi. Episcopii, toţi... Suntem unşi, unşi ai Domnului; unşi pentru a face Euharistia, unşi pentru a sluji.

Astăzi nu este Liturghia Crismei - sper că o vom putea avea înainte de Rusalii, altminteri va trebui s-o amânăm pentru anul viitor -, însă nu pot lăsa să treacă această Liturghie fără a-i aminti pe preoţi. Preoţii care oferă viaţa pentru Domnul, preoţii care sunt slujitori. În acest zile au murit mai mult de şaizeci aici, în Italia, acordând atenţie bolnavilor în spitale, precum şi cu medicii, infirmierii, infirmierele... Sunt "sfinţii de la uşa de alături", preoţi care slujind au dat viaţa. Şi mă gândesc la cei care sunt departe. Astăzi am primit o scrisoare a unui preot, capelan dintr-o închisoare, departe, care povesteşte cum trăieşte această Săptămână Sfântă cu deţinuţii. Un franciscan. Preoţi care merg departe pentru a duce evanghelia şi mor acolo. Spune un episcop că primul lucru pe care-l făcea el, când ajungea în aceste locuri de misiune, era să meargă în cimitir, la mormântul preoţilor care şi-au pierdut viaţa acolo, tineri, datorită ciumei din acel loc [bolile locale]: ei, nu erau pregătiţi, nu aveau anticorpi. Nimeni nu le cunoaşte numele: preoţii anonimi. Parohii de la ţară, care sunt parohi pentru patru, cinci, şapte sate, în munţi, şi merg dintr-un sat în altul, care îi cunosc pe oameni... Odată, cineva îmi spunea că el cunoştea numele tuturor oamenilor din sate. "Chiar aşa?", i-am spus eu. Şi el mi-a spus: "Chiar şi numele câinilor!" Îi cunosc pe toţi. Apropierea sacerdotală. Buni, buni preoţi.

Astăzi vă port în inima mea şi vă duc la altar. Preoţi calomniaţi. De atâtea ori se întâmplă astăzi, nu pot să meargă pe stradă pentru că le spun lucruri urâte, cu referinţă la drama pe care am trăit-o cu descoperirea preoţilor care au făcut lucruri urâte. Unii îmi spuneau că nu pot să iasă din casă cu clergyman pentru că îi insultă; şi ei continuă. Preoţi păcătoşi, care împreună cu episcopii şi cu papa păcătos nu uită să ceară iertare, şi învaţă să ierte, pentru că ei ştiu că au nevoie să ceară iertare şi să ierte. Toţi suntem păcătoşi. Preoţi care suferă din cauza crizelor, care nu ştiu ce să facă, sunt în întuneric...

Astăzi voi toţi, fraţi preoţi, sunteţi cu mine la altar, voi, consacraţi. Vă spun numai un lucru: nu fiţi încăpăţânaţi ca Petru! Lăsaţi-vă spălaţi pe picioare! Domnul este slujitorul vostru, el este aproape de voi pentru a vă da forţa, pentru a vă spăla picioarele.

Şi astfel, cu această conştiinţă a necesităţii de a fi spălaţi, fiţi mari iertători! Iertaţi! Inimă mare de generozitate în iertare. Este măsura cu care noi vom fi măsuraţi. Aşa cum ai iertat tu, tot aşa vei fi iertat: aceeaşi măsură. A nu ne fi frică să iertăm. Uneori ne vin îndoieli... Priviţi-l pe Cristos [priveşte crucifixul]. Acolo este iertarea tuturor. Fiţi curajoşi; chiar riscând, iertând, pentru a mângâia. Şi dacă nu puteţi da o iertare sacramentală în acel moment, cel puţin daţi mângâierea unui frate care însoţeşte şi lasă uşa deschisă pentru ca [acea persoană] să se întoarcă.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru harul preoţiei, noi toţi [îi mulţumim]. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru voi, preoţilor. Isus vă iubeşte! Cere numai ca voi să lăsaţi să vă spele picioarele.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 732.