Joia Sfântă - Ziua Preoţiei: PS Iosif Păuleţ s-a adresat tuturor preoţilor din Dieceza de Iaşi

O celebrare emoţionantă pentru preoţii Diecezei de Iaşi a fost prezidată de PS Iosif Păuleţ în catedrala romano-catolică "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi, joi, 9 aprilie 2020, începând cu ora 11.00. Excelenţa Sa a transmis cu această ocazie un mesaj de mângâiere şi speranţă întregului cler al diecezei noastre.

În cadrul celebrărilor din Joia Sfântă, sfânta Biserică ne invită să medităm asupra darurilor pe care Isus ni le-a făcut la ultima cină: Euharistia, Preoţia şi porunca cea nouă a iubirii. Astfel, această zi este şi "Ziua Preoţiei", în care preoţii, în mod normal, se reunesc în jurul episcopului diecezan pentru celebrarea Liturghiei crismei, în cadrul căreia îşi reînnoiesc angajamentele luate în ziua hirotonirii lor şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest mare dar, pe care l-au primit în mod gratuit, fără niciun merit din partea lor.

Deoarece anul acesta nu s-a putut celebra această sfântă Liturghie solemnă, PS Iosif Păuleţ a dorit, totuşi, să-i întâlnească pe preoţi on-line, prezidând un emoţionant moment de rugăciune. La altar au fost prezenţi pr. Egidiu Condac, vicar general, şi părintele diacon Paul Alexandru Vîrgă. Cântările au fost susţinute de un grup de preoţi şi surori de la Episcopie.

Redăm în continuare cuvântul episcopului adresat preoţilor în dimineaţa zilei de Joia Sfântă 2020:

Iubiţi fraţi întru Preoţie,

Ne amintim cu drag cum, în fiecare an, ne adunam, în această zi de Joia Sfântă, în jurul episcopului, ca să participăm la Liturghia Crismei şi, în cadrul ei, să reînnoim angajamentele noastre din ziua hirotonirii. A fost posibil şi-i mulţumim lui Dumnezeu. Anul acesta nu mai este posibil. Este pentru prima dată în viaţa noastră când se întâmplă acest lucru. Dar nu trebuie să ne supărăm pe Dumnezeu. Mai degrabă să ne supărăm pe noi înşine, recunoscându-ne cu umilinţă - alături de omenirea întreagă - vinovăţiile noastre. Da, am păcătuit... Îi cerem lui Dumnezeu să ne ierte... Ne hotărâm, cu ajutorul lui, să ne îndreptăm. Nu este întâmplătoare această pandemie ...

"Este de ajuns - spunea cineva - ca Dumnezeu să-l lase pe om să lucreze singur (căci omul a ajuns să se creadă el Dumnezeu), şi în scurt timp va culege roadele orgoliului său". Aşa este! Realitatea o dovedeşte din plin. O, dacă ne-ar fi tuturor de învăţătură! Vedeţi, un minuscul şi agresiv virus - provocat de om sau venit de la animale - a făcut nestingherit rotogolul pământului şi parcă nu se mai opreşte, determinându-i pe oameni să se retragă în casele lor.

Încă e bine că noi, preoţii, putem celebra sfintele taine în bisericile noastre, iar poporul nostru credincios poate să fie în comuniune cu noi prin mijloacele moderne de comunicare. Urmăm exemplul Sfântului Părinte papa Francisc şi stăm retraşi, nu doar pentru a ne proteja pe noi, ci, mai ales, pentru a-i proteja pe ceilalţi, pentru a nu-i contamina. Sperăm ca toţi să înţeleagă acest lucru. Suntem şi vom fi alături de credincioşii noştri în mod virtual, în această perioadă de criză; nu vrem să-i abandonăm; îi ajutăm şi-i vom ajuta, după împrejurări şi necesităţi, luând de fiecare dată măsurile de protecţie. Facem acest lucru în speranţa că vom scăpa de acest virus şi se va termina, cât mai curând, starea de necesitate, decretată de autorităţile civile. Noi vom observa în continuare regulile impuse şi necesare în astfel de împrejurări.

Aşa cum ştiţi, după o tradiţie foarte veche a Bisericii, în ziua de Joia Sfântă sunt oprite toate Liturghiile fără popor. Liturghia Crismei - pe care o celebra doar episcopul, în cursul dimineţii, dar nu singur, ci înconjurat de clerul său şi de popor - anul acesta va fi amânată la o dată ulterioară care vă va fi anunţată, după ce va trece pandemia. Atunci voi binecuvânta uleiul bolnavilor, uleiul catehumenilor şi sfânta Crismă. Tot atunci veţi reînnoi angajamentele voastre din ziua hirotonirii. Până atunci veţi folosi uleiurile sfinte de anul trecut. Ritualul roman prevede ca "atunci când clerul diecezan nu poate fi prezent fizic la celebrare, episcopul să amâne celebrarea într-o altă zi, în apropierea Paştelui" Sperăm să vină cât mai curând această zi.

Lectura biblică pe care am ascultat-o (Is 61,1-9) ne ajută să ne apropiem mai mult de Cristos, Cel Uns, Preotul cel mare şi veşnic, cel care ne-a dat şi nouă din preoţia sa atunci când, în ziua hirotonirii noastre, am fost unşi cu untdelemnul sfânt de către episcop şi trimişi:

- să vestim cuvântul; să celebrăm sfintele taine,

- să ducem săracilor vestea cea bună,

- să-i vindecăm pe cei cu inima zdrobită,

- să vestim celor închişi eliberarea,

- să-i mângâiem pe cei întristaţi,

- să aducem alinare celor ce plâng etc.

Ne cunoaştem datoriile şi misiunea. Avem sintetizată aici toată slujirea ministerului nostru sacerdotal şi avem ocazie să exersăm această slujire, mai ales în această perioadă de criză, folosind mijloacele de comunicare şi luând măsurile de precauţie atunci când trebuie să ajungem la cei în suferinţă, în funcţie de fiecare caz... Asta înseamnă să fim solidari ca şi împreună cu Isus, marele şi veşnicul Preot.

Iubiţi fraţi întru Preoţie,

Astăzi este ziua noastră, Ziua Preoţiei noastre, Preoţie pe care am primit-o în dar de la Cristos, fără nici un merit din partea noastră; îi mulţumim din suflet. Vă îndemn ca astăzi să găsim fiecare câteva minute de reflecţie personală, în faţa preasfântului sacrament. Să medităm asupra acestui mare dar de care ne-a învrednicit Isus; să vedem şi lipsurile noastre în trăirea preoţiei, ce anume nu a mers bine şi din ce cauză, să-i cerem iertare pentru infidelităţile noastre, pentru lipsurile noastre şi să-i promitem că vom fi mai atenţi şi mai buni. Tot în faţa lui Isus, în particular, să reînnoim angajamentele noastre din ziua Preoţiei.

Şi acum, ca păstor al Diecezei de Iaşi, pus, fără vrednicia şi cererea mea, în fruntea acestei dieceze ca s-o slujesc, vreau să mă adresez vouă, scumpi şi preaiubiţi părinţi, şi, în ziua aceasta mare, să vă felicit, să vă mulţumesc şi să vă încurajez!

Mai întâi vreau să vă felicit şi să vă mulţumesc pentru "da"-ul vostru rostit in ziua hirotonirii şi reînnoit zi de zi; pentru toate realizările voastre frumoase pe tărâm pastoral, spiritual, social, educaţional, edilitar, acolo unde sunteţi chemaţi fiecare să-i slujiţi lui Cristos în Biserica sa; pentru tot ajutorul dat episcopului vostru în păstorirea poporului lui Dumnezeu. Vă felicit din toată inima şi vă mulţumesc!

Vreau să vă încurajez în munca voastră de slujire. Epidemia sigur va trece, dar trebuie să reflectăm la viitor. Omenirea va ieşi schimbată din această criză. Schimbaţi trebuie să ieşim şi noi: întăriţi în credinţă, cu mai multă implicare, mai multă dedicare, mai multă iubire, mai mult respect faţă de semenii noştri şi faţă de natură şi creaţie. Fiţi mai "adânci", nu mai "agitaţi"; mai ai lui "a fi", nu mai ai lui "a face"; mai "uniţi", nu mai "conectaţi"; mai "selectivi", nu mai "selecţi"; mai "cu sens", nu mai "sensibili"; mai "cu inimă", nu mai "cu cap". Sigur nu e uşor să fiţi aşa, dar trebuie să aveţi curaj. Nu vă descurajaţi!

"Încredeţi-vă - ne spune Isus - eu am biruit lumea!" El este cu noi şi ne susţine, este în barca vieţii noastre. Credinţă să avem şi totul se va sfârşi cu bine!

Eu am un cântec preferat, pe care vi-l recomand cu căldură, acum la finalul cuvântului meu; îl cunoaşteţi toţi: "Doamne, rămâi, rămâi mereu cu noi! Când va fi greu să fim mereu în doi!" Este în colecţia de cântece Magnificat, cântecul nr. 338. Dacă aveţi colecţia - cei de acasă - vă rog s-o deschideţi şi să cântaţi împreună cu noi, cei prezenţi acum în catedrala din Iaşi.

La sfârşitul celebrării PS Iosif Păuleţ a adresat un cuvânt şi credincioşilor, îndemnându-i astfel:

"Iubiţi credincioşi, rugaţi-vă mereu pentru preoţi! Fiţi alături de ei şi răspundeţi la chemarea pe care ei v-o fac de a le da o mână de ajutor atunci când e nevoie. Succesul unui episcop şi al unui preot în pastoraţie depinde foarte mult şi de sprijinul vostru".

Îi mulţumim episcopului Iosif pentru acest moment de comuniune în rugăciune şi pentru cuvântul său de încurajare. Domnul să ne asculte şi să ne păstreze fideli în slujire!

Pr. Vasile Petrişor

* * *

lecturi: 2802.