Copiii la sfânta Liturghie

Participarea la sfânta Liturghie este expresia cea mai plăcută şi plină de iubire a celui credincios. Ea se manifestă ca răspuns prompt la invitaţia de a fi cât mai aproape de Isus. Concursul La Liturghie din revista Isus, prietenul copiilor (numărul din decembrie 2019) a captat atenţia şi interesul copiilor. Ei cu multă naturaleţe şi sinceritate şi-au povestit experienţele trăite la sfânta Liturghie.

• Liturghia care mi-a plăcut este cea de după vacanţa de Crăciun. Acolo m-am reîntâlnit cu prietenii şi cu verişorii mei. La Liturghie am fost atent la evanghelie şi am răspuns corect. Mi-a plăcut foarte mult predica. După predică m-am dus şi am început să cânt din ce în ce mai tare împreună cu sora mea. Încercam să descifrez cuvintele de pe foaie. Îmi era puţin greu să le citesc pentru că sunt începător, în clasa pregătitoare. Într-un final, tot reuşeam să le descifrez, dar cu greu. Când le citeam, eram cu mult în urmă faţă de ceilalţi copii de la cor. În astfel de situaţii, sora mea mai mare chicotea din când în când. La toţi le venea să râdă puţin de mine, dar eu nu mă supăram. La împărtăşanie prima oară cântam, iar după aceea mă împărtăşeam. Nu primeam trupul lui Cristos, dar părintele mă binecuvânta. Mă mulţumeam şi cu aceasta. La sfârşitul Liturghiei cântam cântecul de încheiere. După aceea, am făcut semnul sfintei cruci cu apă sfinţită, am îngenuncheat în dreptul altarului şi am ieşit din biserică". (Rafael Cristian Petruţ, Iaşi)

• Biserica este un loc pe care ar trebui să-l vizitezi zi de zi. În ea se petrece o minunăţie, adică sfânta Liturghie. Acolo vedem multe tablouri cu sfinţi şi multe arhitecturi vechi. Dar ce e mai special, e că pe mijloc este crucea pe care Isus a fost răstignit. Eu cred că Isus la sfânta Liturghie vrea să ne arate adevăratul scop... acela de a-l iubi. Eu am văzut copii care se jucau sau care vorbeau la sfânta Liturghie şi nu sunt atenţi. Asta nu se numeşte sfânta Liturghie. Sfânta Liturghie înseamnă atunci când eşti atent. Liturghia te ajută şi la greu şi în necaz". (Brigita Totu, Luizi-Călugăra)

• Pe data de 2 februarie, avem o mare sărbătoare. Este Întâmpinarea Domnului. Această sărbătoare trebuie să ne aducă bucurie şi pace în suflet. Eu sunt unul dintre ministranţii de la biserica «Sfânta Tereza a Pruncului Isus». Am fost onorată să împart lumina oamenilor care cereau cu bucurie flacăra lumânării pentru că atunci am simţit că Dumnezeu vine între noi şi ne întâmpină cu bucurie pe fiecare. În flacăra lumânării am văzut o sclipire, iar atunci mi-am dat seama că Dumnezeu este lângă mine şi că nu mă va părăsi niciodată. Predica preotului care a celebrat Liturghia a fost una foarte frumoasă pentru că intonaţia şi felul cum vorbea ne-a făcut să fim şi mai atenţi decât eram deja şi a folosit nişte cuvinte foarte frumoase care ne-au mângâiat sufletul şi ne-a bucurat inima!" (Iuliana-Maria Miclăuş, Iaşi)

• Sfintele Liturghii la care am participat au fost foarte frumoase şi pline de har. Ele sunt izvorul de viaţă. Sfânta Liturghie cuprinde două părţi: liturgia cuvântului şi liturgia euharistică. La liturgia cuvântului ne hrănim cu cuvântul lui Dumnezeu. Prima lectură de obicei este din Vechiul Testament. Apoi urmează psalmul responsorial. Iar duminica sau în unele sărbători se citeşte lectura a doua care face parte din scrisoarea unui apostol. Apoi se citeşte evanghelia. După aceea ne mărturisim credinţa. Apoi urmează partea a doua. La liturgia euharistică ne hrănim cu hrana vie a sufletului. Mai întâi este oferirea darurilor. Apoi ne dăruim pacea. După ce ne-am împăcat cu cei din jurul nostru, urmează împărtăşania. Atunci este momentul când ne hrănim cu trupul lui Cristos. După aceea se cântă sau se recită Îngerul Domnului. În timpul Paştelui se recită «Bucură-te, regina cerului». Apoi se dă binecuvântarea şi după aceea se spun novenele şi se cântă prohodul. Lăudat să fie Isus şi Maria". (Monica Ghiurca, Galbeni)

• Sfânta Liturghie m-a învăţat mult să-l iubesc pe Dumnezeu şi pe Isus, pentru că Dumnezeu m-a făcut să învăţ atât de multe. Acolo Isus ne dă trupul şi sângele lui, mie ca un frate de-al meu. M-a învăţat să mă rog şi să fiu bună, ascultătoare. M-a învăţat să fiu bună cu toţi oamenii. Învăţ multe lucruri noi despre Dumnezeu şi Isus. Am învăţat să iubesc. Am aflat că dacă mă rog, pot să am totul. Sfânta Liturghie m-a învăţat multe lucruri frumoase. E cel mai frumos la sfânta Liturghie. Şi să mă rog, e frumos. Să mă rog la Dumnezeu îmi place foarte mult şi la sfânta Liturghie". (Valentina Totu, Luizi-Călugăra)

• Pentru mine sfânta Liturghie reprezintă scuza de a-mi închide atelierul/laptopul ca să mă liniştesc în biserică". (Andrei Coşa, Galbeni)

• Cea mai frumoasă Liturghie din viaţa mea a fost cea de Crăciun a anului trecut! A fost minunat! Nu o voi uita niciodată!" (Călin Olariu-Cotnăreanu, Iaşi)

• Pentru mine sfânta Liturghie reprezintă un moment în care se actualizează opera mântuirii noastre. Sfânta Liturghie a fost încă de la începutul Bisericii primare o realitate care privea pe tot poporul lui Dumnezeu. Din perspectivă personală, sfânta Liturghie constituie izvorul şi culmea vieţii creştine, întrucât în cadrul acesteia se realizează atât adorarea lui Dumnezeu, cât şi jertfirea Fiului în prezenţa comunităţii adunate în jurul altarului. Pe de o parte, sfânta Liturghie transmite cuvântul lui Dumnezeu, învăţăturile sale prin Sfânta Scriptură, pe de altă parte este celebrarea euharistică, prin care sunt purtate în realitate misterele răscumpărării spre edificarea poporului lui Dumnezeu. Totodată, sfânta Liturghie este momentul prielnic pentru ca fiecare creştin să fie în comuniune atât cu Dumnezeu, pe care să-l adore şi căruia să-i încredinţeze viaţa, fericirea şi suferinţa, cât şi cu ceilalţi, ca uniţi în aceeaşi credinţă «să fie una», aşa cum voia Cristos. Sfânta Liturghie a devenit pentru mine parte din viaţa mea, cale spre mântuire, momentul în care îl ascult pe Dumnezeu vorbind prin profeţi şi chiar prin cuvintele Fiului său revelate în Evanghelie. Liturghia îmi dă speranţă, mă ajută să-mi găsesc liniştea, căci ştiu că în acele momente îl am pe Dumnezeu aproape, mă priveşte şi mă ascultă. Aici mă întâlnesc cu ceilalţi creştini, iar luând parte la misterul pascal formăm trupul mistic al lui Cristos, Biserica, căci «unde doi sau trei se adună în numele meu, sunt şi eu în mijlocul lor». Pentru mine sfânta Liturghie înseamnă un moment al istoriei mânuirii, al revelaţie Fiului şi comuniunea cu Dumnezeu, cuvântul fiind semnul prezenţei lui în Biserică". (Lucia-Adina Pericică, Rediu)

• Eu, ca un copil oarecare, merg la biserică în fiecare duminică. Ştiu că în acest text ar trebui să scriu despre o anumită Liturghie. Dar eu nu pot alege o Liturghie pentru că mie toate Liturghiile îmi plac. Ştiu, mie îmi plac toate Liturghiile, dar uneori eu mă mai plictisesc, dar imediat îmi amintesc că Dumnezeu mă vede şi că nu e frumos să mă plictisesc în faţa lui Dumnezeu. La fiecare Liturghie este destul de diferit în biserică. Dar cuvintele preotului sunt aceleaşi. Duminica trecută în biserică se aflau multe flori frumoase. Dar eu nici acum nu înţeleg de ce? Dar Liturghia a fost foarte frumoasă. Ştiu că Liturghiile sunt foarte importante, una câte una, dar în toate Liturghiile se vorbeşte despre minunile lui Isus, făcute cât a fost pe Pământ. De aceea eu nu pot alege o singură Liturghie!" (Teodora-Carina Bitiuşcă, Iaşi)

• Sfânta Liturghie reprezintă pentru mine şi familia mea motorul vieţii noastre creştine, întâlnirea cu Domnul, încărcarea bateriilor după o zi obositoare. Sfânta Liturghie este cea mai puternică şi cea mai de nepătruns taină a credinţei, darul şi opera lui Dumnezeu şi răspunsul oamenilor la iubirea nemărginită a Tatălui veşnic care l-a trimis pe Isus să se nască, să crească şi să ne mântuiască. Sfânta Liturghie nu este altceva decât reînnoirea nesângeroasă a jertfei de pe cruce a lui Isus care a venit pe pământ pentru a muri pentru păcatele noastre, pentru a ne mântui şi pentru a ne salva". (Diana Cristina Gal, Bacău)

• Eu sunt un copil ca orişice alt copil. În fiecare duminică merg la sfânta Liturghie, dar cele mai interesante au fost cele din Advent şi m-am gândit să vă vorbesc despre ele. În prima duminică, prima lumânare a fost aprinsă. Acea lumânare ne aminteşte despre profeţi, lumânarea aceasta ne invită la speranţă. În a doua duminică s-a aprins lumânarea Betleemului care ne aminteşte unde s-a născut Mesia. În a treia duminică s-a aprins lumânarea păstoraşilor, primii care au aflat că se naşte Mântuitorul. În a patra duminică s-a aprins ultima lumânare, lumânarea îngerilor, adică cei care au adus vestea. Chiar dacă unor copii, Liturghiile li se par plictisitoare, mie mi se par interesante şi folositoare pentru a ne mări credinţa". (Katia Federica Ţâmpu, Luizi-Călugăra)

• Primul cuvânt pe care îl zic după o Liturghie este: «Incredibil!». Fiecare moment din acea oră îl trăiesc din plin. Pe mine mă minunează foarte mult măreţia prin care Isus îşi face simţită prezenţa pe altar. Cântecele care însoţesc transformarea pâinii şi a vinului în trupul şi sângele lui Cristos fac acest moment să fie foarte maiestuos. Liturghia de Crăciun are farmecul ei: naşterea lui Isus şi aşezarea statuii reprezentative în iesle. Liturghia de Paşte are şi ea miracolul ei: Învierea Domnului. Totuşi, toate Liturghiile au ceva în comun: prefacerea. La toate Liturghiile la care am participat am reuşit să citesc o mulţumire şi o bucurie în ochii preotului, pentru că el este cel care are darul de a ţine în mână trupul lui Cristos, sub forma ostiei. Orice om care merge la o Liturghie se duce la o întâlnire cu Isus. El ne aşteaptă pe toţi cu braţele deschise, precum ne demonstrează şi statuia sa din iesle. Eu mi-aş dori ca fiecare om să participe cât mai des la sfânta Liturghie, deoarece aceasta este o desfătare pentru suflet". (Iustin Bişog, Iaşi)

• Pentru mine sfânta Liturghie este cea mai mare minune care se întâmplă de aproape 2.000 de ani, deoarece în cadrul ei, la momentul prescris, la invocaţia preotului, în prezenţa Sfântului Spirit, darurile de pâine şi vin oferite de credincioşi sunt preschimbate în însuşi trupul şi sângele lui Isus Cristos. Această minune nu se întâmplă la Ierusalim, la Roma ori într-un loc anume, ea poate avea loc oriunde un preot slujeşte sfânta Liturghie. Dacă suntem pregătiţi prin sfânta Spovadă, putem să şi primim acest trup şi sânge, adică pe chiar Mântuitorul nostru în trupul nostru, împărtăşindu-ne cu această sfântă taină. De asta sfânta Liturghie trebuie să fie o culme a vieţii noastre creştine, trebuie să căutăm să fim prezenţi cât mai des la ea atât fizic dar şi pregătiţi spiritual printr-o spovadă bună pentru că ne întâlnim în mod real, concret cu Fiul lui Dumnezeu. Pentru mine, sfânta Liturghie este şi un mare dar lăsat de Isus Cristos pe pământ. Ea ne aduce aminte, ori de câte ori se slujeşte, că noi am fost mântuiţi prin jertfa de pe cruce a lui Isus din vinerea Paştilor. Spre deosebire de jertfele păgâne prin care oamenii jertfeau din avutul lor ce aveau mai bun: animale, grâne etc., în speranţa îmbunării vreunui zeu, prin jertfa de pe cruce toate practicile păgâne au fost înfrânte, răsucite, deoarece aici însuşi Fiul lui Dumnezeu s-a jertfit pentru a răscumpăra păcatele noastre, adică chiar Fiul celui preaînalt s-a adus ca jertfă în faţa Tatălui său pentru a ne mântui de păcatul neascultării. Sfânta Liturghie este un moment spiritual mai intens când încerc, măcar o dată pe săptămână, să îmi hrănesc sufletul cu cuvântul evangheliei, cu jertfa euharistică, cu minunea Învierii. Mă ajută rugăciunile, cântările şi predica, exemplul preasfintei Fecioare Maria şi al atâtor sfinţi care înainte de a fi sfinţi au fost păcătoşi care s-au convertit. Sfânta Liturghie este o şcoală unde învăţăm cum să trăim pentru a ne mântui! Cu drag!" (Maria Muntean, Teiuş)

• Mi-a plăcut cel mai mult Liturghia de la Crăciun, deoarece s-a explicat Naşterea Domnului. O altă Liturghie care mi-a plăcut a fost cea când a venit un preot misionar din Coasta de Fildeş. Părintele ne-a vorbit despre copiii din Africa. Aceşti copii sunt săraci, nu au ce mânca, nu au lumină. Ei nu îl cunosc pe Dumnezeu şi nici părinţii lor. Preoţii misionari le vorbesc despre Isus, iar cei care vor să fie botezaţi sunt botezaţi şi devin creştini. Preoţii construiesc acolo şcoli şi biserici. Copiii merg la şcoală şi învaţă să scrie şi să citească. Adulţii se adună în biserică la cateheză. O altă Liturghie de care îmi amintesc este cea la care a fost botezată sora mea. Deşi eram mai mic, îmi amintesc cum preotul a uns-o pe cap şi cum a fost botezată în biserică. Deşi alţi copii plâng când sunt unşi, sora mea a stat liniştită şi nu a plâns deloc. Deşi e greu să mă trezesc, merg mereu duminică dimineaţă la Liturghie". (Dominic Emilian Zbereanu, Iaşi)

• Sfânta Liturghie este experienţa fundamentală a relaţiei noastre cu Dumnezeu". (Ludovic B. Gîrleanu, Butea)

• Pentru mine sfânta Liturghie înseamnă reînnoirea acum pe altar a jertfei lui Isus de pe cruce - pe muntele Calvar - în mod nesângeros. La sfânta Liturghie Isus se jertfeşte Tatălui pentru mântuirea oamenilor. Isus se naşte, predică, vindecă bolnavii, iartă păcătoşii, asudă sânge în Grădina Măslinilor, este osândit şi condamnat la moartea cea mai dureroasă a răstignirii pe cruce, apoi moare dar va învia şi se va înălţa în gloria Tatălui". (Tereza Peterca, Paşcani)

• Liturghia care mi-a plăcut şi despre care voi vorbi este Liturghia de Crăciun. Acolo am cântat la corul mare al parohiei noastre împreună cu nişte prieteni şi oameni mai mari. Nu pot spune că a fost simplu, ba chiar din contră, complicat. În acea noapte importantă a predicat PS Iosif Păuleţ. A fost o predică plăcută. În biserică au fost foarte mulţi oameni şi mulţi preoţi. M-am mirat când am văzut atâta lume în biserică. La împărtăşanie s-au împărtăşit oamenii care nu făceau parte din cor, după aceea corul. Cât timp creştinii se împărtăşeau, corul a cântat nişte cântece splendide despre Naşterea Domnului. Niciodată nu am văzut atâta pricepere pentru cântat. A fost extraordinar! La sfârşitul Liturghiei de Crăciun au urmat câteva anunţuri legate de programul din timpul săptămânii. După aceea fiecare creştin a mers spre altar luând o lumânare aprinsă şi ducând-o spre ieslea în care se afla Domnul nostru Isus Cristos împreună cu sfânta Fecioară. Printre acei creştini m-am aflat şi eu. Am dus lumina la iesle, am îngenunchiat şi am plecat!" (Ecaterina Maria Petruţ, Iaşi)

Prof. Lăcrămioara Boroş

lecturi: 2192.