Papa Francisc: Angelus (8 martie 2020)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Este un pic stranie această rugăciune a Angelus de astăzi, cu papa "pus în colivie" în bibliotecă, dar eu vă văd, vă sunt aproape. Şi aş vrea să încep şi mulţumind acelui grup [prezent în piaţă] care manifestă şi luptă "Pentru cei uitaţi din Idlib". Mulţumesc! Mulţumesc pentru ceea ce faceţi. Însă acest mod de astăzi de a ne ruga Angelus îl facem pentru a îndeplini dispoziţiile preventive, aşa încât să evităm aglomerări de oameni, care pot favoriza transmiterea virusului.

Evanghelia din această a doua duminică din Postul Mare (cf. Mt 17,1-9) ne prezintă relatarea Schimbării la Faţă a lui Isus. El ia cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi urcă pe un munte înalt, simbol al apropierii cu Dumnezeu, pentru a-i deschide la o înţelegere mai deplină a misterului persoanei sale, care va trebui să sufere, să moară şi apoi să învie. De fapt, Isus a început să le vorbească despre suferinţele, despre moartea şi despre învierea care îl aşteptau, însă ei nu puteau accepta această perspectivă. Pentru aceasta, ajunşi în vârful muntelui, Isus se cufundă în rugăciune şi se schimbă la faţă înainte celor trei discipoli: "faţa lui - spune Evanghelia - a strălucit ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina" (v. 2).

Prin evenimentul minunat al Schimbării la Faţă, cei trei discipoli sunt chemaţi să recunoască în Isus pe Fiul lui Dumnezeu strălucind de glorie. Ei înaintează astfel în cunoaşterea Învăţătorului lor, dându-şi seama că aspectul uman nu exprimă toată realitatea sa; ochilor lor le este revelată dimensiunea ultra-pământească şi divină a lui Isus. Şi de sus răsună un glas care spune: "Acesta este Fiul meu cel iubit [...]; ascultaţi de el!" (v. 5). Tatăl ceresc este cel care confirmă "investitura" - s-o numim aşa - lui Isus făcută deja în ziua botezului la Iordan şi îi invită pe discipoli să-l asculte şi să-l urmeze.

Trebuie subliniat că, în mijlocul grupului celor doisprezece, Isus alege să ia cu sine pe munte pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan. Le rezervă lor privilegiul de a asista la schimbarea la faţă. Dar pentru ce face această alegere a celor trei? Pentru că sunt mai sfinţi? Nu. Şi totuşi Petru, în ora încercării, îl va renega; şi cei doi fraţi Iacob şi Ioan vor cere să aibă primele locuri în împărăţia sa (cf. Mt 20,20-23). Însă Isus nu alege după criteriile noastre, ci după planul său de iubire. Iubirea lui Isus nu are măsură: este iubire şi El alege cu acel plan de iubire. Este vorba de o alegere gratuită, necondiţionată, o iniţiativă liberă, o prietenie divină care nu cere nimic în schimb. Şi aşa cum i-a chemat pe cei trei discipoli, tot aşa şi astăzi îi cheamă pe unii să fie aproape de el, pentru a putea da mărturie. A fi martori ai lui Isus este un dar pe care nu l-am meritat: ne simţim nepotriviţi, dar nu putem să dăm înapoi cu scuza incapacităţii noastre.

Noi nu am fost pe muntele Tabor, nu am văzut cu ochii noştri faţa lui Isus strălucind ca soarele. Totuşi, şi nouă ne-a fost încredinţat Cuvântul de mântuire, ne-a fost dăruită credinţa şi am experimentat, în forme diferite, bucuria întâlnirii cu Isus. Şi nouă ne spune Isus: "Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!" (Mt 17,7). În această lume, marcată de egoism şi de aviditate, lumina lui Dumnezeu este întunecată de preocupările vieţii de zi cu zi. Spunem adesea: nu am timp pentru a mă ruga, nu sunt capabil să desfăşor o slujire în parohie, să răspund la cererile altora... Dar nu trebuie să uităm că Botezul pe care l-am primit ne-a făcut martori, nu pentru capacitatea noastră, ci prin darul Duhului.

În timpul propice al Postului Mare, Fecioara Maria să ne dobândească acea docilitate faţă de Duhul, care este indispensabilă pentru a porni cu hotărâre pe calea convertirii.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă salut pe voi toţi care urmăriţi acest moment de rugăciune. Salut îndeosebi participanţii la cursul de formare "Animatori ai unui nou mod de a comunica"; credincioşii din Torrent, din Spania; grupul de decoraţi din Corato; tinerii din Coverciano şi copiii de la Prima Împărtăşanie din Monteodorisio.

Salut asociaţiile şi grupurile care se angajează în solidaritate cu poporul sirian şi în special cu locuitorii din oraşul Idlib şi din nord-vestul Siriei - vă văd aici - constrânşi să fugă de recentele dezvoltări ale războiului. Iubiţi fraţi şi surori, reînnoiesc marea mea îngrijorare, durerea mea pentru această situaţie inumană a acestor persoane lipsite de apărare, între care atâţia copii, care riscă viaţa. Nu trebuie să ne întoarcem privirea în faţa acestei crize umanitare, ci să-i dăm prioritate faţă de orice alt interes. Să ne rugăm pentru aceşti oameni, aceşti fraţi şi surori ai noştri, care suferă atât de mult în nord-vestul Siriei, în oraşul Idlib.

Sunt aproape cu rugăciunea de persoanele care suferă datorită actualei epidemii de coronavirus şi de toţi cei care se îngrijesc de ele. Mă unesc cu fraţii mei episcopi încurajându-i pe credincioşi să trăiască acest moment dificil cu forţa credinţei, certitudinea speranţei şi fervoarea carităţii. Timpul Postului Mare să ne ajute să dăm toţi un sens evanghelic şi acestui moment de încercare şi de durere.

Vă urez duminică frumoasă! Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Acum mă voi arăta, pentru a vă vedea un pic în timp real. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 1001.