Sfântul Toma de Aquino, teolog spiritual

de Pedro Fernández
rector al duhovnicilor de la "Santa Maria Maggiore"

Este o opinie răspândită astăzi că sfântul Toma de Aquino (1225-1274) a fost un teolog scolastic marcat de filozofia aristotelică, trecut la modă după Conciliul al II-lea din Vatican. S-a spus şi că exerciţiul raţiunii l-a împiedicat să trăiască orice posibilă experienţă a lui Dumnezeu (cf. Adrianne von Speyr, Das Allerheiligenbuch, 1966). În realitate, sfântul Toma rămâne încă un necunoscut. În această privinţă, deşi limbajul sfântului Toma este filozofic, conţinutul său este mereu teologic, pentru că s-a folosit de Aristotel, ca şi de alţi filozofi, pentru a oferi un sistem de gândire compatibil cu credinţa catolică. Asta i-a permis să devină un mare teolog, fiind un mare filozof creştin, al cărui magisteriu este încă actual, aşa cum a amintit însuşi Conciliul al II-lea din Vatican (cf. Decretul Optatam totius, nr. 16; Declaraţia despre educaţia creştină Gravissimum educationis, nr. 10). În concret, "Sfântul Toma a instaurat un dialog surprinzător între filozofia aristotelică şi teologie, şi baza acestui dialog a fost credinţa sa în Cristos răstignit" (S. Pinkaers, op, «La voie spirituelle du bonheur selon Saint Thomas»: Ordo sapientiae et amoris. Hommage au prof. J.P. Torrel, op. Fribourg 1993, pag. 284). Sfântul Toma, citându-l pe Dionis, manifestă modul său de a gândi, când scrie: "Dacă vreunul nu admite autoritatea cuvântului lui Dumnezeu este complet străin şi departe de filozofia noastră. Dacă, dimpotrivă, admite adevărul cuvântului divin este cu noi de vreme ce ne folosim de acest criteriu" (Summa theologiae, I, 32, 1c).

Este propunerea noastră cu această scurtă reflecţie să-l prezentăm pe sfântul Toma de Aquino în calitatea sa de teolog spiritual şi să oferim o astfel de viziune despre teologia sa, care să-l facă recunoscut ca un adevărat maestru de viaţă spirituală. El continuă şi astăzi să ne înveţe să-l căutăm pe Dumnezeu mai ales prin cuvântul său citit, studiat, celebrat, contemplat şi predicat. Teologia sfântului Toma este animat mereu de Sfânta Scriptură, din ea izvorăşte şi spre ea conduce. Teologul sfânt Toma este înainte de toate un om al lui Dumnezeu. "Misticul nu răspunde la cum este lumea, ci la pentru ce este lumea" (Wittgenstein, Tractatus lógico-philosophicus, VI, 44). "Toată teologia sfântului Toma este un comentariu la Biblie; el nu propune nicio concluzie fără a o justifica prin vreun cuvânt din Sfânta Scriptură, care este cuvântul lui Dumnezeu" (E. Gilson, Les tribulations de Sophie, Paris 1967, pag. 47). "Deci studiul Sfintei Scripturi să fie sufletul teologiei sacre" (Constituţia dogmatică Dei Verbum, 24). "Summa theologiae cu limpezimea sa abstractă şi transparenţa sa impersonală, cristalizează sub ochii noştri însăşi viaţa interioară a sfântului Toma de Aquino" (E. Gilson, Le Thomisme. Introduction à la philosophie de Saint Thomas d'Aquin, Paris 1986, 457). "Nu putem uita sensul evanghelic şi apostolic al teologiei sfântului Toma, care era un frate predicator" (M. D. Chenu, Introduction a l'ètude de Saint Thomas d'Aquin, Paris 1954, 2 ed. pag. 38-43).

Există un alt motiv pentru care am decis să atrag atenţia asupra teologiei spirituale a sfântului Toma şi este acela de a colabora pentru a depăşi un stil steril de face teologie, care nu provoacă schimbări în cel care o face, în cei care o ascultă sau o citesc. Avem nevoie de o înţelegere mai adecvată a teologiei, care să fie sfântă şi să alimenteze sfinţenia, care să poată asuma şi interpreta realităţile umane din credinţa creştină, provocând o adevărată viaţă spirituală şi o evanghelizare autentică. Asupra teologiei care a încetat să fie sare şi lumină pentru oameni nici nu se merită să se piardă timpul. Cuvintele moarte nu generează viaţă. Avem nevoie de o reflecţie teologică aptă să ne apropie cu adevărat de Dumnezeu, în momentul în care este făcută şi în momentul în care este învăţată. Cel mai bun rod al teologiei sfântului Toma nu este reflecţia, ci contemplaţia.

Sfântul Toma este filozof şi, mai ales, teolog; şi ca frate predicator şi om apostolic, toată opera sa este caracterizată de un profund simţ religios şi evanghelizator. În această privinţă amintim expresia verbo et exemplo al noilor fraţi cerşetori, înrădăcinaţi în Evanghelie şi în viaţa apostolilor. Sfântul Toma, un om evanghelic, este evident un teolog, nu intelectual, ci spiritual. Putem afirma şi că toată teologia sa este teocentrică, mai mult decât cristologică. Dumnezeu s-a făcut fiu al omului pentru ca oamenii să devină fii ai lui Dumnezeu. Este o teologie obiectivă; venim de la Dumnezeu şi ne întoarcem la Dumnezeu pe calea deschisă de Isus, practicând cu bucurie virtuţile, mai ales iubirea faţă de Dumnezeu şi milostivirea faţă de aproapele. Este o teologie care se naşte şi conduce la rugăciune: de 33 de ori sfântul Toma scrie dicitur vel cantatur cu referinţă la celebrarea liturgică după ritul dominican. În afară de asta analiza poeziilor sfântului Toma de Aquino arată spiritul său mistic (cf. Paul Murray, Tomás de Aquino orante. Biblia, poesías y mística, Salamanca 2014). Este o spiritualitate întrupată în Cristos şi în om, trup şi suflet, creat de Dumnezeu şi răscumpărat de Cristos. Teologia sa este vocaţie la sfinţenie, afirmând că morala creştină este un drum spre fericire.

"Efortul intelectual uriaş al acestui maestru al gândirii a fost stimulat, susţinut, orientat de o inimă plină de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. «Per ardorem caritatis datur cognitio veritatis» (Sfântul Toma de Aquino, In Johannem, V, 6, nr. 6). Sunt cuvinte emblematice care lasă să se întrevadă, în spatele gânditorului capabil de zborurile speculative cele mai curajoase, pe misticul obişnuit să ia direct din însuşi izvorul oricărui adevăr răspunsul la invocaţiile cele mai profunde ale spiritului uman. De altfel, n-a mărturisit el însuşi că n-a scris niciodată şi n-a dat lecţii niciodată fără ca mai înainte să recurgă la rugăciune? Cine se apropie de sfântul Toma, nu poate face abstracţie de această mărturie care reiese din viaţa sa; dimpotrivă trebuie să se avânte curajos pe urmele sale în angajarea de a-i imita exemplele, dacă vrea să ajungă să guste roadele cele mai tainice şi gustoase ale învăţăturii sale. Este ceea ce ne aminteşte rugăciunea pe care Liturgia o pune pe buzele noastre în ziua sărbătorii sale: «Dumnezeule, care ne-ai dat în sfântul Toma de Aquino un model de râvnă pentru sfinţenie şi de căutare a adevărului, dă-ne, te rugăm, lumină pentru a-i înţelege învăţăturile şi putere pentru a-i urma exemplul»" (Ioan Paul al II-lea, Discurs la Universitatea Pontificală "Sfântul Toma de Aquino", 17 noiembrie 1979, cu ocazia primului centenar al enciclicei Aeterni Patris).

(După L'Osservatore Romano, 28 ianuarie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Foto: The National Gallery (UK): Carlo Crivelli - "Saint Thomas Aquinas"

lecturi: 888.