Fâşia Gaza: frustrarea tinerilor, dar există şi cei care nu capitulează

De Daniele Rocchi

"Câţi ani are? Douăzeci şi opt. Şi ce face? Nimic. Ce vreţi să facă. Singurul lucru de făcut este să încerce să plece pentru a găsi un viitor departe de aici, dincolo de zidul acela. Pentru că în această parte nu este nimic". Miechel Tarazi locuieşte la Gaza, cu soţia sa Emily. Povesteşte despre fiul său, Youssef, unul din cei cinci, cu o diplomă universitare în economie obţinută. Trei sunt căsătoriţi şi trăiesc în afară, un altul încă studiază, "dar cu aceleaşi perspective ale lui Youssef: să rămână acasă fără loc de muncă, numai cu visul unei vieţi demne". Miechel vorbeşte îndreptându-şi privirea spre parohul său, care este aşezat lângă el, părintele Gabriel Romanelli, care ascultă atâtea istorii ca aceasta, în fiecare zi. De fapt, Fâşia Gaza este plină de astfel de istorii. Aşa cum este plină de tineri care o populează. Se estimează că 56% din cei două milioane de locuitori din Gaza au mai puţin de 18 ani. "Şomajul tinerilor ajunge să atingă vârfuri chiar şi de 70%", explică parohul.

Între vise şi speranţe. Astăzi este o zi specială pentru familia lui Miechel pentru că au venit să-l viziteze câţiva episcopi din Coordonarea Ţării Sfinte (Holy Land Coordination - HLC), angajaţi în aceste zile în pelerinajul anual de solidaritate cu creştinii locali din Gaza, Ramallah şi Ierusalim Est. "A studia ştiind că în mod dificil vei găsi un loc de muncă, nu te vei putea căsători şi să construieşti o casă aici unde te-ai născut şi ai crescut, obligat într-un fel să pleci, nu este uşor şi este mai mult decât frustrant - afirmă Miechel -. O situaţie dramatică ce uneşte musulmani şi creştini". "În urmă cu cincisprezece ani - intervine părintele Romanelli - creştinii din Fâşie erau peste 3.500, astăzi sunt mai puţin de 1.000. În afară de asta, în ultimul an, au emigrat, trecând de graniţa egipteană, între 25-30 de mii de tineri musulmani". Cifre care se intersectează cu acelea ale unei crize înrăutăţite cu trecerea anilor şi din cauza blocadei israeliene şi a trei războaie apropiate (2009, 2012 şi 2014). Bassam Nasser este responsabilul la Gaza a proiectelor CRS, Catholic Relief Service, agenţia umanitară a Conferinţei Episcopale din SUA: "familiile - spune el la agenţia SIR - au energie electrică numai 8 ore pe zi, trebuie să recurgă la generatoare sau la baterii; apa nu este potabilă, deci sunt constrânşi s-o cumpere, cine poate reciclează apa pluvială; reconstruirea postbelică este lentă, cine are bani reconstruieşte graţie şi mâinii de lucru ieftine, dar mare parte din populaţie trăieşte în case ruinate sau în refugii improvizate; numai 5% din locuinţe sunt legate la ceea ce rămâne din sistemul de canalizare, restul revarsă în mare sau sub cerul liber; sistemul sanitar este în colaps, pentru a se îngriji persoanele sunt constrânse să iasă din Fâşie însă capacitatea autorităţilor locale de a transfera bolnavii în afară este foarte limitată. Astăzi 80% din gazawi supravieţuieşte numai graţie ajutoarelor umanitare". Care sunt tot mai puţine după ce Departamentul de Stat, din voinţa preşedintelui Trump, a decis să suspende toate ajutoarele financiare faţă de Palestina şi de agenţiile Naţiunilor Unite care lucrează cu refugiaţii palestinieni. "Însă cel mai răul lucru - subliniază Bassam - este că oamenii pierd tot mai mult speranţa şi visează să părăsească Gaza. Există zeci de mii de copii, mai ales cei născuţi după 2009, care au crescut sub război şi n-au cunoscut altceva decât violenţă, morţi în casă şi dificultăţi de viaţă". "Din partea mea - conclude el - continui să sper în pace. Cred că soluţia Două Popoare, Două State este de acum impracticabile, nu rămâne decât aceea a unui stat în care să se convieţuiască împreună. Un lucru este sigur: există atâţia israelieni şi palestinieni care s-au săturat de război şi de violenţă şi care ar intra în joc pentru a căuta o soluţie dreaptă şi sustenabilă".

Biserica în prima linie. În contextul deprimat economic şi social din Fâşia Gaza, Biserica locală îşi aduce aportul său "concret şi de speranţă" aşa cum au putut verifica direct episcopii din Coordonarea Ţării Sfinte vizitând mai întâi noul ambulatoriu al Caritas Jerusalem, "Gaza Health Center", şi apoi centrul "Sfântul Toma de Aquino", activat în 2018 chiar de parohia latină "Sfânta Familie" din Fâşie, operă care a obţinut şi recunoaşterea Ministerului Educaţiei. "Centrul nostru - declară părintele Romanelli - aspiră să creeze o nouă generaţie de «lideri» bine formaţi capabili să se insereze cu succes în lumea dificilă a muncii din Fâşie". "Nivelul ridicat al formării, şi teologice, cunoaşterea limbilor, profesionalismul înalt unit cu respectarea fiecărei idei politice şi credinţe religioase vor contribui la crearea de locuri de muncă şi prin urmare la dezvoltarea economică şi socială a acestui ţinut". Prima fază a proiectului, finanţat de Cavalerii Sfântului Mormânt, a avut inserarea a 46 de tineri, alţi 16 ar trebui să intre în programul care, afirmă parohul, "cere în acest moment continuitate şi pentru aceasta se încredinţează generozităţii binefăcătorilor". Între aceste şaisprezece noi intrări este şi Randa, văduvă şi bunică, ce speră în acest mod să-i poată ajuta pe nepoţii săi. Cum este Lana, în vârstă de puţin mai mult de douăzeci şi cinci de ani: "cu o muncă demnă putem creşte şi trăi aici. Vrem să rămânem în Gaza pentru că este casa noastră".

(După agenţia SIR, 14 ianuarie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 438.