O contribuţie cu privire la celibatul sacerdotal în ascultare filială faţă de papa

De Andrea Tornielli

Apare o carte despre preoţie care poartă semnătura cardinalului Robert Sarah, prefect al Congregaţiei pentru Cultul Divin, cu o contribuţie a papei emerit Benedict al XVI-lea (actualizare după declaraţia prefectului Casei Pontificale, Georg Gänswein), va fi publicată în Franţa la 15 ianuarie. Din anticiparea furnizată de Le Figaro se află că autorii intră cu intervenţiile lor în dezbaterea despre celibat şi despre posibilitatea de a hirotoni preoţi bărbaţi căsătoriţi. Ratzinger şi Sarah - care se definesc doi episcopi în "ascultare filială faţă de papa Francisc" care "caută adevărul" într-un "spirit de iubire faţă de unitatea Bisericii" - apără disciplina celibatului şi aduc motivaţiile care după părerea lor ar sfătui să nu fie schimbată. Tema celibatului ocupă 175 de pagini ale volumului, cu două texte, unul al papei emerit şi celălalt al cardinalului, împreună cu o introducere şi o concluzie semnate de amândoi.

Sarah, în textul său, aminteşte că "există o legătură ontologică-sacramentală între preoţie şi celibat. Orice slăbire a acestei legături ar pune în discuţie magisteriul Conciliului şi al papilor Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea. Îl implor pe papa Francisc să ne protejeze definitiv de această eventualitate punând vetoul său la orice slăbire a legii celibatului sacerdotal, chiar dacă este limitată la o regiune sau alta". De asemenea, Sarah ajunge să definească "o catastrofă pastorală, o dezorientare ecleziologică şi o întunecare a înţelegerii preoţiei" eventuala posibilitate de a hirotoni bărbaţi căsătoriţi. Benedict al XVI-lea, în scurta sa contribuţie, reflectând asupra temei, merge înapoi la rădăcinile ebraice ale creştinismului, afirmă că preoţia şi celibatul sunt unite încă de la începutul "noii alianţe" a lui Dumnezeu cu omenirea, stabilită de Isus. Şi aminteşte că deja "în Biserica antică", adică în primul mileniu, "bărbaţii căsătoriţi puteau să primească sacramentul preoţiei numai dacă se angajau să respecte abstinenţa sexuală".

Celibatul sacerdotal nu este şi n-a fost niciodată o dogmă. Este vorba de o disciplină ecleziastică a Bisericii latine care reprezintă un dar preţios, definit în acest mod de toţi ultimii pontifi. Biserica catolică de rit oriental prevede posibilitatea şi excepţii au fost admise şi pentru Biserica latină chiar de Benedict al XVI-lea în constituţia apostolică Anglicanorum coetibus dedicată anglicanilor care cer comuniunea cu Biserica catolică, unde se prevede "să fie admişi caz cu caz la ordinul sacru al prezbiteratului şi bărbaţi căsătoriţi, conform criteriilor obiective aprobate de Sfântul Scaun".

Merită amintit că despre această temă s-a exprimat de mai multe ori şi papa Francisc, care pe când era cardinal, în cartea conversaţie cu rabinul Abraham Skorka, a explicat că este favorabil menţinerii celibatului "cu toate pro şi contra pe care le comportă, pentru că sunt zece secole mai mult de experienţe pozitive decât de erori. Tradiţia are o importanţă şi o validitate". În ianuarie 2019, în dialogul cu jurnaliştii în zborul de întoarcere din Panama, papa a amintit că în Biserica catolică orientală era posibilă opţiunea celibatară sau matrimonială înainte de diaconat, dar a adăugat, cu privire la Biserica latină: "Îmi vine în minte o frază a sfântului Paul al VI-lea: «Prefer să-mi dau viaţa înainte de a schimba legea celibatului». Mi-a venit în minte şi vreau s-o spun, pentru că este o frază curajoasă, într-un moment mai dificil decât acesta, era în anii 1968-1970... Personal, cred că celibatul este un dar oferit Bisericii... Eu nu sunt de acord să se permită celibatul opţional, nu". În răspunsul său a vorbit şi despre discuţia dintre teologi cu privire la posibilitatea de a acorda derogări pentru unele regiuni risipite, cum sunt insulele din Pacific, precizând însă că "nu este decizia mea. Decizia mea este: celibatul opţional înainte de diaconat nu. Este ceva al meu, personal, eu n-aş face-o, asta rămâne clar. Sunt un «închis»? Poate. Nu mă simt să stau în faţa lui Dumnezeu cu această decizie".

În octombrie 2019 s-a celebrat Sinodul despre Amazonia şi tema a fost dezbătută. Aşa cum reiese din documentul final, au fost episcopi care au cerut posibilitatea de a hirotoni preoţi diaconi permanenţi căsătoriţi. Însă uimeşte că la 26 octombrie, în discursul său de încheiere papa, după ce a urmărit în aulă toate fazele intervenţiilor şi ale discuţiei, n-a menţionat în niciun mod tema hirotonirii bărbaţilor căsătoriţi, nici măcar în treacăt. În schimb a amintit cele patru dimensiuni ale Sinodului: cea referitoare la înculturare, cea ecologică, cea socială şi în sfârşit dimensiunea pastorală, care "le include pe toate". În acelaşi discurs, pontiful a vorbit despre creativitatea noilor slujiri şi despre rolul femeii şi referindu-se la lipsa de cler în anumite zone de misiune, a amintit că sunt atâţia preoţi dintr-o ţară care au mers în prima lume - Statele Unite şi Europa - "şi nu există preoţi pentru a-i trimite în zona amazoniană din aceeaşi ţară".

În sfârşit este semnificativ şi faptul că Francisc, mulţumind mijloacelor mass-media, cu aceeaşi ocazie le-a cerut, în răspândirea documentului final, să se oprească mai ales asupra diagnozelor, "care este partea în care cu adevărat Sinodul s-a exprimat mai bine": diagnoza culturală, diagnoza socială, diagnoza pastorală şi diagnoza ecologică. Papa invita să nu se cadă în pericolul de a se opri "asupra a ce anume au decis în acea problemă disciplinară, ce anume au decis în cealaltă, care partid a învins şi care a pierdut".

(După vaticannews.va, 13 ianuarie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 1435.