Omilia papei Francisc la 1 ianuarie 2020, Sfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu

"Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său" (Gal 4,4). Născut din femeie: aşa a venit Isus. N-a apărut în lume adult ci, aşa cum ne-a spus Evanghelia, a fost "zămislit" (Lc 2,21): acolo şi-a însuşit omenitatea noastră, zi după zi, lună după lună. În sânul unei femei Dumnezeu şi omenirea s-au unit pentru a nu se mai lăsa niciodată: şi acum, în cer, Isus trăieşte în trupul pe care l-a luat în sânul mamei. În Dumnezeu este trupul nostru omenesc!

În prima zi a anului celebrăm această căsătorie între Dumnezeu şi om, inaugurată în sânul unei femei. În Dumnezeu va fi pentru totdeauna omenitatea noastră şi pentru totdeauna Maria va fi Născătoarea de Dumnezeu. Este femeie şi mamă, acesta este esenţialul. Din ea, femeie, a apărut mântuirea şi prin urmare nu este mântuire fără femeie. Acolo Dumnezeu s-a unit cu noi şi, dacă vrem să ne unim cu El, se trece pe acelaşi drum: prin Maria, femeie şi mamă. De aceea începem anul sub semnul Sfintei Fecioare Maria, femeie care a ţesut omenitatea lui Dumnezeu. Dacă vrem să ţesem cu omenitate ţesătura zilelor noastre, trebuie să pornim din nou de la femeie.

Născut din femeie. Renaşterea omenirii a început de la femeie. Femeile sunt izvoare de viaţă. Şi totuşi sunt încontinuu ofensate, bătute, violentate, induse să se prostitueze şi să suprime viaţa pe care o poartă în sân. Fiecare violenţă provocată femeii este o profanare a lui Dumnezeu, născut din femeie. Din trupul unei femei a venit mântuirea pentru omenire: din modul în care tratăm trupul femeii înţelegem nivelul nostru de umanitate. De câte ori trupul femeii este jertfit pe altarele profane ale publicităţii, ale câştigului, ale pornografiei, exploatat ca suprafaţă de folosit. Trebuie eliberat de consumism, trebuie respectat şi onorat; este trupul cel mai nobil din lume, a zămislit şi a născut Iubirea care ne-a mântuit! Astăzi şi maternitatea este umilită, pentru că singura creştere care interesează este cea economică. Există mame, care riscă nişte călătorii impracticabile pentru a căuta cu disperare să dea rodului sânului un viitor mai bun şi sunt considerate numere care depăşesc de către persoane care au burta plină, dar de lucruri, şi inima goală de iubire.

Născut din femeie. Conform relatării Bibliei, femeia ajunge la apogeul creaţiei, ca rezumatul întregii creaţii. De fapt, ea cuprinde în sine scopul creaţiei înseşi: generarea şi păzirea vieţii, comuniunea cu toate, îngrijirea a toate. Este ceea ce face Sfânta Fecioară Maria în Evanghelie astăzi. "Maria - spune textul - păstra toate aceste lucruri, meditându-le în inima ei" (v. 19). Păstra toate: bucuria pentru naşterea lui Isus şi tristeţea pentru ospitalitatea negată la Betleem; iubirea lui Iosif şi uimirea păstorilor; promisiunile şi incertitudinile pentru viitor. Toate le lua la inimă şi în inima sa toate le punea în ordine, chiar şi adversităţile. Pentru că în inima sa aranja fiecare lucru cu iubire şi încredinţa totul lui Dumnezeu.

În Evanghelie această acţiune a Mariei revine încă o dată: la sfârşitul vieţii ascunse a lui Isus se spune de fapt că "mama sa păstra toate aceste lucruri în inima sa" (v. 51). Această repetare ne face să înţelegem că păstrarea în inimă nu este un gest frumos pe care Sfânta Fecioară Maria îl face din când în când, ci este obişnuinţa sa. Este ceva propriu femeii să ia la inimă viaţa. Femeia arată că sensul vieţii nu este a continua să se producă lucruri, ci a lua la inimă lucrurile care există. Numai cel care priveşte cu inima vede bine, pentru că ştie "să vadă înăuntru": persoana dincolo de greşelile sale, fratele dincolo de fragilităţile sale, speranţa în dificultăţi; vede pe Dumnezeu în toate.

În timp ce începem anul nou să ne întrebăm: "Ştiu să privesc cu inima? Ştiu să privesc persoanele cu inima? Sunt la inima mea oamenii cu care trăiesc, sau le distrug cu bârfele? Şi mai ales, îl am pe Domnul în centrul inimii? Sau alte valori, alte interese, promovarea mea, bogăţiile, puterea?". Numai dacă viaţa este la inima noastră vom şti să avem grijă de ea şi să depăşim indiferenţa care ne învăluie. Să cerem acest har: de a trăi anul cu dorinţa de a-i avea la inimă pe ceilalţi, de a avea grijă de ceilalţi. Şi dacă vrem o lume mai bună, care să fie casă de pace şi nu curte a războiului, să fie la inima noastră demnitatea fiecărei femei. Din femeia s-a născut Principele păcii. Femeia este donatoarea şi mediatoarea de pace şi trebuie asociată pe deplin la procesele decizionale. Pentru că atunci când femeile pot să transmită darurile lor, lumea este mai unită şi mai mult în pace. De aceea, o cucerire pentru femeie este o cucerire pentru întreaga omenire.

Născut din femeie. Isus, abia născut, s-a oglindit în ochii unei femei, în chipul mamei sale. De la ea a primit primele mângâieri, cu ea a schimbat primele zâmbete. Cu ea a inaugurat revoluţia duioşiei. Biserica, privindu-l pe Isus prunc, este chemată să o continue. De fapt, şi ea, ca Maria, este femeie şi mamă, Biserica este femeie şi mamă, şi în Sfânta Fecioară Maria găseşte trăsăturile sale distinctive. O vede pe ea, neprihănită, şi se simte chemată să spună "nu" păcatului şi mondenităţii. O vede pe ea, rodnică, şi se simte chemată să-l vestească pe Domnul, să-l nască în vieţi. O vede pe ea, mamă, şi se simte chemată să-l primească pe fiecare om ca pe un fiu.

Apropiindu-se de Maria, Biserica se regăseşte, regăseşte centrul său, regăseşte unitatea sa. Duşmanul naturii umane, diavolul, caută în schimb s-o dezbine, punând în prim plan diferenţele, ideologiile, gândirile de parte şi partidele. Dar nu înţelegem Biserica dacă o privim pornind de la structuri, pornind de la programe şi de la tendinţe, de la ideologii, de la funcţionalităţi: vom percepe ceva, dar nu inima Bisericii. Pentru că Biserica are o inimă de mamă. Şi noi fiii o invocăm astăzi pe Născătoarea de Dumnezeu, care ne reuneşte ca popor credincios. O, Mamă, generează în noi speranţa, adu-ne unitatea. Femeie a mântuirii, îţi încredinţăm acest an, păstrează-l în inima ta. Te aclamăm: Sfântă Născătoare de Dumnezeu. Toţi împreună, de trei ori, s-o aclamăm pe Stăpână, în picioare, Fecioara Maria Sfântă Născătoare de Dumnezeu: [cu adunarea] Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfântă Născătoare de Dumnezeu!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 1266.