In memoriam pr. Cornel Cadar: Rămas bun, prieten drag!

La 23 decembrie 2019 am primit un mesaj pe un grup de Whatsapp că starea de sănătate a părintelui Cornel Cadar s-a agravat mult şi era foarte posibil ca drumul ce cobora din paradis să ni-l aducă pe Prunc să aibă anul ăsta şi un sens invers pe care să pornească părintele. Seara ne-am adunat vreo 25-30 de adulţi şi copii să facem un Rozariu pentru sănătatea părintelui şi poate să mergem să-l şi colindăm.

Am reuşit. Părintele ne aştepta într-un fotoliu cu ochii închişi, slăbit de boala cu care lupta de mai bine de un an de zile. A clătinat de câteva ori din cap ca semn că e prezent. Se oprise probabil din a asculta corul îngerilor pentru a ne asculta şi pe noi.

Miercuri dimineaţa, în prima zi de Crăciun, Dumnezeu a decis să curme suferinţa părintelui şi să îl cheme la el. Şi am început să vorbim de părintele Cornel la trecut...

A fost coordonatorul redacţiei "Lumina creştinului", a fost purtător de cuvânt al Episcopiei în relaţia cu mass media, a fost... Mi-ar lua vreo 5-10 minute să înşir tot ce a fost părintele Cornel, dar nimic din toate astea nu mi-ar trezi în minte amintirea lui.

Pentru mine părintele Cornel a fost PESCAR DE OAMENI. Pe unii ne-a pescuit când pluteam în derivă prin viaţă, pe alţii care ştiau cât de cât direcţia le-a luminat drumul şi i-a dus mai departe. A fost PESCAR DE OAMENI în apele tulburi ale anilor '90 când mulţi dintre noi căutăm libertatea, dar nu ştiam cum arăta, mulţi dintre noi doream să facem alegeri, dar nu reuşeam să distingem între bine şi rău. Am fost sute de tineri prinşi în năvod şi traşi către mal de părintele Cornel. Cum spunea cineva "a fost preotul tinereţii noastre".

Pe strada Colonel Langă era mai de mult o casă veche, dărăpănată, care avea la parter o sală mai mare. Acolo intrăm 100-120 de tineri din Iaşi sau studenţi veniţi din toate satele catolice ale Moldovei şi ţineam cateheza de sâmbătă după-amiaza împreună cu părintele şi alţi invitaţi. Acolo mi s-a dărâmat şi mi-am zidit la loc destinul. Acolo mi-am aruncat cârjele şi am învăţat să merg pe propriile picioare.

Grupurile de studenţi catolici din Copou şi Tudor Vladimirescu au fost creuzete de unde au pornit în viaţa ingineri, profesori, medici, oameni ai legii, economişti etc. care pe cartea de vizită a vieţii alături de titulatura obţinută în facultate sunt gata să scrie fără ezitare şi calitatea de creştin. Din astfel de grupuri s-au născut zeci de familii catolice care astăzi, în multe colţuri ale lumii, stau aproape de Biserica Universală.

Unii l-am urmat pe părintele Cornel şi pe un alt drum pe care părintele l-a deschis şi l-a bătătorit cu pas apăsat: Acţiunea Catolică. Năvodul PESCARULUI DE OAMENI se întindea acum peste toată Moldova. Alte sute de tineri şi-au găsit drumul alături de el.

Mai târziu episcopul a decis ca părintele Cornel să preia responsabilităţile Editurii "Presa Bună" şi a tuturor celor ce ţin de comunicare media. Personal m-a supărat lucru asta pentru ca părintele nu mai era atât de accesibil ca înainte. Avea mult mai multe de făcut. Tot un fel de pescuit, dar mult mai amplu şi mai tehnologizat.

Grupul de familii care se formase în Iaşi, rod al întâlnirilor din centrele studenţeşti şi al catehezelor săptămânale de sâmbătă, am continuat să profităm de părintele Cornel. N-am ratat nicio ocazie să îl scoatem din "bârlogul" lui de la "redacţie". Întotdeauna am găsit motive: zile de reculegere înainte de Crăciun, excursii cu tematica (pelerinaj la Sighet, pe urmele ciangăilor din Moldova, drumul Unirii la Blaj şi Alba Iulia), întâlniri cu cei plecaţi din ţara care reveneau în Iaşi după mulţi ani, sfinţii de case... Toate pentru a-l avea din nou între noi. Totul pentru a profita şi copiii noştri măcar puţin de ceea ce a însemnat părintele Cornel pentru noi. Şi nu ne-a dezamăgit niciodată...

Ieri PESCARUL DE OAMENI a coborât pe mal şi a plecat în bucuria Tatălui veşnic lăsând năvoadele în grija noastră...

Va fi mereu lângă noi atunci când vom deschide albumele cu poze din tinereţe, când ne vom uita pe casetele de la nunţile noastre sau de la botezul copiilor noştri, va fi mereu în amintirile noastre şi îi vom auzi glasul blând vorbindu-ne despre cer şi despre o viitoare revedere...

Rămas bun, prieten drag!

Florean Dragoş

* * *

A trecut la Domnul pr. Cornel Cadar

lecturi: 3262.