Consideraţie la duminica a patra din Advent - Anul A - 2019

Is 7,10-14; Ps 24; Rom 1,1-7; Mt 1,18-24

"Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi îi vor pune numele Emanuel, care înseamnă: Dumnezeu este cu noi" (Mt 1,23).

Lecturile biblice din această duminică ne îndreaptă privirile spre Crăciunul apropiat cu intenţia vădită de a ne schimba planurile noastre pământeşti după planul veşnic de mântuire a lui Dumnezeu, plan care este infinit mai bun. Astfel: Abraham, a cărei credinţă au moştenit-o Maria şi Iosif, dar şi toţi sfinţii, se simţea bine în Ur-ul Caldeii, dar era un bine trecător. De aceea Dumnezeu îl cheamă să iasă de acolo pentru a-l duce în Canaanul cu lapte şi miere (cf. Ex 3,8) şi de acolo în paradisul desfătărilor divine (cf. Gen 12,1-4). Ahaz vrea să-şi apere ţara de duşmani cu forţe străine. Dumnezeu îi cere să se apere de duşmani cu puterea sa divină (cf. Is 7,10-14). Sfântul Iosif, neînţelegând misterul din sânul Mariei, vrea să o lase în ascuns. Dumnezeu îi cere îi cere să o ia la sine pe Maria, căci ceea ce s-a zămislit în sânul ei este de la Duhul Sfânt (cf. Mt 1,19-20). Saul din Tars vrea să distrugă Biserica cerând scrisori de acreditare de la mai marii Templului. Dumnezeu îi cere să devină apostol spre mântuirea evreilor şi a neamurilor (cf. Fap 9,5-6). Şi iată-l acum predicând evreilor şi păgânilor (cf. Rom 1,1-7)!

Liturgia Bisericii prin Psalmul 24 (23) de astăzi ne descoperă vestirea profetică a misterului întrupării şi celebrează intrarea Fiului lui Dumnezeu în lume. Trei sunt temele fundamentale ale psalmului. Prima: Dumnezeu a creat lumea şi este stăpânitorul ei. A doua: trebuie să ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu şi vom fi întrebaţi despre ceea ce am realizat. A treia: Dumnezeu vine la locul pe care el îl posedă şi vrea să aibă intrare liberă.

Dintre toţi cei interpelaţi astăzi de Dumnezeu, numai Ahaz n-a ascultat de glasul lui Dumnezeu venit prin profeţii Isaia, Osea şi Mihea, şi s-a aliat cu Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, împotriva lui Reţin, împăratul Damascului, şi-a lui Pecah, împăratul Israelului, care ameninţau Ierusalimul. Această "aventură" se încheie cu o supunere umilitoare a lui Ahaz faţă de Asiria (cf. 2Rg 16,7-9; 2Rg 15,29) şi cu introducerea în popor a o sumedenie de obiceiuri idolatre (cf. 2Rg 23,12; Is 8,19; 38,8). La moartea sa prematură la numai 35 de ani, datorită fărădelegilor sale, n-a fost aşezat "în mormintele împăraţilor lui Israel" (2Cr 28,27). Într-adevăr, aşa cum spune psalmistul astăzi, Dumnezeu a creat lumea şi este stăpânitorul ei; trebuie să ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu şi vom fi întrebaţi despre ceea ce am realizat; şi Dumnezeu vine la locul pe care el îl posedă şi vrea să aibă intrare liberă.

Toate aceste dorinţe ale lui Dumnezeu exprimate în psalmul responsorial de astăzi, psalmul 24, au fost însă împlinite de Isus, Maria şi Iosif, protagoniştii evangheliei de astăzi (cf. Mt 1,18-24), prin care Dumnezeu va realiza misterul Crăciunului care se apropie. Numele lui Isus umple cele dintâi versete ale Scrisorii către Romani. Isus este într-adevăr conţinutul Evangheliei, fundamentul tuturor relaţiilor dintre Dumnezeu şi om. El a făcut iertarea de păcate şi i-a condus pe oameni la tot adevărul (cf. Rom 1,1-7).

Isus a voit să vină în această lume în felul tuturor oamenilor, adică prin naştere. Iosif şi Maria, bucurându-se de o favoare excepţională, au fost cei aleşi pentru a primi şi a creşte Copilul divin. Gândurile lui Dumnezeu se împlinesc în ei în acord cu profeţiile şi naşterea "moştenitorului" la tronul lui David are loc în cetatea regală a Betleemului.

Parafrazând fragmentul din Scrisoarea către Romani (cf. Rom 1,1-7), spunem că Dumnezeu prin Isus, Maria şi Iosif, ne-a condus la tot adevărul său. Nimic nu e mai simplu ca Adevărul şi nimic nu e mai frumos ca el. Simplitatea este caracteristica adevărului, şi nimic nu-l convinge pe om mai mult ca simplitatea lui. Încurcăturile, hăţişurile sunt o caracteristică minciunii. Lumina este simplă, întunericul este complicat. Iosif se simţea confortabil alături de viitoarea lui soţie, Maria. Dar Dumnezeu îl cheamă să devină colaboratorul său prin cinste şi acţiune.

Şi acum să venim la noi înşine, care avem fiecare planurile noastre de linişte, pace şi fericire. Dar Dumnezeu ne cheamă şi pe noi la planul său de linişte, pace şi fericire, primindu-l pe Isus să se nască în inima şi viaţa noastră, să-i urmăm poruncile şi să-l urmăm pe drumul către slava veşnică a cerului, devenindu-i apostoli trecând prin trudă, suferinţă şi moarte, aşa cum a hotărât.

Vom spune poate că este greu, dar să nu uităm că Dumnezeu are şi o "lege a minunilor". Minunea este o lege folosită de Dumnezeu, o lege necunoscută nouă, oamenilor. Aşa a fost şi la naşterea lui Isus, care a fost zămislit fără bărbat după legi necunoscute nouă; aşa a fost şi cu Maria care s-a născut neprihănit zămislită după legi necunoscute nouă; care l-a zămislit şi purtat în sân pe Isus după legi necunoscute nouă; care l-a născut pe Isus şi totuşi rămânând pururea fecioară; Isus care a vindecat şi a înviat după legi necunoscute nouă. Legea minunilor o va folosi Dumnezeu şi pentru noi atunci când ne cheamă să împlinim chemarea sa. Şi nu numai legea minunilor, dar şi "Legea harului" (cf. Ef 2,5).

Nici o rotiţă din marele ceasornic al universului nu se învârte la întâmplare. Toate câte există au un drum de parcurs bine stabilit, un drum spre fericirea perfectă, un drum bine orânduit de un plan veşnic al Creatorului. El a alcătuit acest plan când nu era încă nimic din creaţie, iar până la plinirea vremii acest plan se va împlini integral negreşit. Câtă încredere ar trebui să avem noi în Dumnezeu, ştiind că toate câte ni se întâmplă nu sunt întâmplare şi nici nu duc spre rău, ci numai spre bine, căci nici un fir de păr din cap nu ne cade fără ştirea Tatălui (cf. Mt 10,30; Lc 12,7; Lc 21,18).

Tot ce mişcă în lume lucrează numai după planul lui Dumnezeu spre fericirea noastră (cf. Rom 8,28): încercările, suferinţele, duşmanii, chiar şi diavolul. Johann Wolfgang Goethe (1749-1832) spunea că diavolul este curăţitorul de vase al lui Dumnezeu, căci prin ispitele şi loviturile sale el întăreşte şi desăvârşeşte pe copiii lui Dumnezeu. Ceea ce vrea Dumnezeu ne este foarte folositor nouă, chiar dacă trebuie să trecem prin încercări, suferinţe şi duşmani. De n-ar fi noaptea, n-am putea vedea miliardele de stele. De n-ar fi noaptea suferinţei, n-am putea vedea stelele făgăduinţelor şi tainelor lui Dumnezeu. Singurul bine este Dumnezeu. Singurul rău este îndepărtarea de Dumnezeu şi de planul său de fericire veşnică pentru noi.

Salvatorii de struţi bolnavi din Africa, pentru a se apropia de ei, se îmbracă în penele lor. Isus pentru a se apropia de noi, cei bolnavi de păcat, fără să ne sperie, s-a îmbrăcat cu un trup ca al nostru. Un indian pieile roşii din America explica cum a fost el mântuit de Isus: a făcut un cerc din lemne care ardeau şi a pus în mijlocul lor un vierme. Când viermele se zvârcolea fără ieşire, a întins mâna şi l-a scos din foc. Aşa a făcut şi Dumnezeu cu mine, a conchis el. Aşa a făcut şi face Dumnezeu cu toţi cei care au căutat şi caută mântuirea lui.

Pentru noi este imposibil să ne salvăm singuri, aşa cum imposibil îi era viermelui să se salveze singur din foc. Dar pentru Dumnezeu care posedă nu numai "legea minunilor" necunoscută nou, dar şi "mântuirea prin harul său" (cf. Ef 2,5.8), care poate fi văzut şi înţeles în gestul indianului care şi-a întins mâna şi a scăpat viermele din foc. Dacă ne vom conduce în viaţă după planurile noastre omeneşti de fericire, vom ajunge în faliment sigur ca Ahaz (cf. 2Cr 28,27), ca cei din timpul potopului (cf. Gen 6,13), ca cei din Sodoma şi Gomora (cf. Gen 19,14), ca Iuda (cf. Mt 27,5) etc.

Numele Isus înseamnă mântuitor. Dacă toată viaţa noastră nu învăţăm decât a trăi în acest nume, ne este de-ajuns. Misticul german Iacob Boeheme (1575-1624) scria: "Dacă toţi arborii din lume s-ar transforma în peniţe, iar toate câmpiile, dealurile şi munţii s-ar preface în coli de hârtie, iar toată apa marilor şi a oceanelor s-ar preface în cerneală, nu ar ajunge pentru a descrie relele pe care le-a făcut neascultarea de Dumnezeu. Dar toate aceste rele au fost infinit întrecute de harul mântuirii adus de Isus".

Dacă cumva într-un moment mai întunecat al vieţii noastre am răspuns chemării lui Dumnezeu la mântuire şi la colaborare, ca cei din timpul potopului, ca cei din Sodoma şi Gomora, ca Esau, ca Ahaz şi chiar ca Iuda, să nu disperăm atunci când ne vom trezi din somnul de moarte al păcatului, că legile harului şi ale minunilor, mai funcţionează încă pentru noi. Un exemplu ne va ajuta să înţelegem mai bine:

Un violonist britanic, pe nume Peter Cropper (n. 1945), a împrumutat o nepreţuita vioară Stradivarius, veche de 258 de ani, de la Academia Regală de Muzică din Londra. Este visul oricărui violonist să cânte la un asemenea instrument. Însă, în timpul unui concert în Finlanda, Peter Cropper s-a împiedicat şi a căzut peste vioară, sfărâmând-o. Visul lui se transformase într-un coşmar. Nimic nu-l putea mângâia. Atunci, cineva i-a vorbit despre un meşter artizan care putea repara viori Stradivarius. Şi ca să scurtăm istoria, reparaţiile au fost aşa de desăvârşite, că nu se mai vedea nici o urmă de accident, iar notele siderale ale instrumentului erau mai frumoase ca înainte - şi aceasta pentru că bucăţile viorii stricate au ajuns pe mâna unui meşter care apoi le-a putut administra atingerea lui tămăduitoare. Da, Isus Cristos este reparatorul vieţilor noastre pe care îl aşteptăm la Crăciun, căci ceva teribil s-a întâmplat şi cu vieţile noastre chiar de la început că s-au sfărâmat în bucăţi. De Crăciun să aducem fărâmele vieţilor noastre la Isus Cristos, care este Meşterul artizan al vieţilor noastre şi al tuturor timpurilor. El va lua bucăţile sparte şi le va lipi din nou laolaltă şi vom fi mai buni decât înainte şi vom ajunge garantat la bucuriile paradisului.

Fericirea care ne-a pregătit-o Dumnezeu în slava sa reiese din numele prin care ne este prezentat Isus: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii, Mesia, Domn, Principe, Mire, Viaţă (cf. Is 9,6). Toate aceste nume sunt cuprinse cel de Emanuel, Dumnezeu este cu noi. Dumnezeu este pururea cu noi. Numele Emanuel este o scară divină pe care ne-a întins-o Dumnezeu pentru a ne înălţa la el.

Semnul că un om s-a trezit din somnul morţii păcatului constă în faptul că face şi trăieşte după planul şi poruncile lui Dumnezeu. Iosif după ce s-a trezit din somn a făcut ceea ce i-a spus îngerul Domnului. Maria a făcut ceea ce i-a spus îngerul Domnului. Ioan în Patmos a făcut ceea ce i-a spus îngerul Domnului. Daniel în Babilon a făcut ceea ce i-a spus îngerul Domnului. Paul a făcut ceea ce i-a spus Domnul pe drumul Damascului. Să facem şi noi ceea ce ne-a spus Domnul la Botezul nostru şi ceea ce noi i-am promis cu acea ocazie!

"Picuraţi, cerurilor, de sus şi norii să plouă dreptatea; să se deschidă pământul, ca să rodească mântuirea şi să facă să răsară totodată dreptatea!" (Is 45,8). Te rugăm, Doamne, revarsă harul tău asupra sufletelor noastre, pentru ca noi, care am cunoscut prin vestirea îngerului întruparea lui Cristos, Fiul tău, să fim duşi, prin patima şi crucea lui, la slava învierii! Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Pr. Ioan Lungu

* * *

Duminica a 4-a din Advent (A). Predici la Radio Iaşi

lecturi: 960.