Roman: Presepiu franciscan-misionar

"Să-l iubim pe Pruncuşorul din Betleem" - ne îndeamnă cu simplitate şi astăzi sfântul Francisc de Assisi, fratele tuturor creaturilor, crainicul marelui Rege.

Anul acesta, presepiul pregătit în capela Institutului Teologic Franciscan din Roman, inspirat din spiritualitatea "Sărăcuţului din Assisi", prezent printre personajele din iesle, vrea să ne sintonizeze inimile noastre cu inima lui Dumnezeu făcut om în "Pruncuşorul din Betleem"; ne invită să contemplăm umilinţa, gingăşia şi iubirea lui nemărginită şi să-l lăudăm cu toate creaturile sale, cu cerul şi pământul, cu fratele soare, frumos şi luminos, cu sora lună argintie şi stelele sclipitoare, cu fratele vânt, sora apă cristalină, cu fratele foc puternic şi vesel, cu mama glie roditoare, care ne hrăneşte, şi cu toţi cei care iartă şi suportă toate din iubire, cu întreaga creaţie în tresăltare de bucurie pentru darul vieţii şi al mântuirii.

În acest presepiu cosmic, în licăriri divine, Pruncuşorul Isus se situează în centrul mamei planete pământ care-l preamăreşte pe Creator pentru marele dar al mântuirii, dar care îi prezintă cu durere şi strigătul ei tăcut, denunţând abuzurile, contaminările şi poluările de tot felul care-o îmbolnăveşte tot mai grav. Este un strigăt care ne imploră să fim mai sensibili la problemele ecologice, să avem mai mult respect şi grijă faţă de "casa noastră comună" şi care ne invită insistent să revedem stilul nostru de viaţă, integrându-l în armonia şi frumuseţea Creaţiei.

Totul ne convocă să fim parte activă în revoluţia gingăşiei şi a bunătăţii, aşa cum ne repetă deseori papa Francisc. Această "revoluţie" a început cu Întruparea şi Naşterea lui Isus, iar fiecare dintre noi este chemat să-şi aducă contribuţia proprie la transformarea lumii prin "forţa umilă a iubirii" care devine apropiată şi concretă. Acceptând această provocare, suntem chemaţi aşadar să-i privim pe fraţii noştri cu ochii credinţei, să ascultăm glasul celuilalt, să nu ne închidem urechile la strigătul celor mici şi săraci (corabia în mijlocul oceanului vrea să ne amintească de ei şi de toţi aceia care şi-au periclitat viaţa în căutarea unui viitor mai bun); să devenim tot mai abili la a ne folosi mâinile şi inima pentru a-i mângâia şi încuraja pe ceilalţi, pentru a avea grijă de ei, cu generozitate, cu gratuitate şi dăruire.

Reprezentarea plastică a pământului, împreună cu pânzele colorate (alb, roşu, galben, verde, albastru) simbolizând continentele, ne aminteşte că Isus a venit pentru toţi (fapt întărit de prezenţa magilor), dar şi de vocaţia noastră de a fi discipoli misionari, chemaţi să ducem tuturor gingăşia şi îmbrăţişarea plină de iubire şi milostivire a lui Dumnezeu, împărtăşind cu simplitate bucuria credinţei.

Presepiul include tot prezbiteriul, dar mai ales altarul, pe care în fiecare zi, la sfânta jertfă a Liturghiei, prin mâinile preotului, coboară Cristos, adevăratul Pruncuşor, Pâinea vieţii, dăruindu-ni-se ca hrană pentru sufletele noastre, învăţându-ne adevărata iubire şi dăruire, căutând un loc cald, frumos şi primitor în inimile noastre. Crucea predomină totul, invitându-ne să înţelegem semnificaţia autentică a Naşterii lui Isus, contemplând-o în împlinirea misterului mântuirii, mister de iubire şi de viaţă în plinătate, izvor de veşnicie fericită.

Fr. Marius-Petru Bîlha, OFMConv.

lecturi: 1012.