Papa Franscisc: Audienţa generală de miercuri, 30 octombrie 2019

Cateheze despre Faptele Apostolilor: 14. "Treci în Macedonia, ajută-ne!" (Fap 16,9). Credinţa creştină ajunge în Europa

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Citind Faptele Apostolilor se vede cum Duhul Sfânt este protagonistul misiunii Bisericii: El este cel care conduce drumul evanghelizatorilor arătându-le calea de urmat.

Asta o vedem clar în momentul în care apostolul Paul, ajuns la Troas, primeşte o viziune. Un macedonean îl imploră: "Treci în Macedonia, ajută-ne!" (Fap 16,9). Poporul din Macedonia de Nord este mândru de acest lucru, este atât de mândru că l-a chemat pe Paul pentru ca Paul să fie cel care să-l vestească pe Isus Cristos. Îmi amintesc mult de acel popor frumos care m-a primit cu atâta căldură: să păstreze această credinţă pe care le-a predicat-o Paul! Apostolul n-a ezitat şi pleacă în Macedonia, fiind sigur că îl trimite chiar Dumnezeu şi debarcă la Filipi, "colonie romană" (Fap 16,12) pe via Egnatia, pentru a predica Evanghelia. Paul se opreşte acolo mai multe zile. Trei sunt evenimentele care caracterizează şederea lui la Filipi, în aceste trei zile: trei evenimente importante. 1) Evanghelizarea şi botezarea Lidiei şi a familiei sale; 2) arestarea pe care o îndură, împreună cu Sila, după ce a exorcizat o sclavă exploatată de stăpânii săi 3) convertirea şi botezarea temnicerului său şi a familiei sale. Să vedem aceste trei episoade din viaţa lui Paul.

Puterea Evangheliei se îndreaptă, înainte de toate, spre femeile din Filipi, îndeosebi spre Lidia, vânzătoare de purpură, din oraşul Tiatira, o femeie care crede în Dumnezeu căreia Domnul îi deschide inima "pentru a asculta cu atenţie cele spuse de Paul" (Fap 16,14). De fapt, Lidia îl primeşte pe Cristos, primeşte Botezul împreună cu familia sa şi îi primeşte pe cei care sunt ai lui Cristos, găzduindu-i pe Paul şi Sila în casa sa. Avem aici mărturia debarcării creştinismului în Europa: începutul unui proces de înculturare are durează şi astăzi. A intrat din Macedonia.

După căldura experimentată în casa Lidiei, Paul şi Sila trebuie să se confrunte după aceea cu duritatea închisorii: trec de la mângâierea acestei convertiri a Lidiei şi a familiei sale, la dezamăgirea închisorii, unde sunt aruncaţi pentru că au eliberat în numele lui Isus "o servitoare care avea un duh de ghicitoare" şi "aducea stăpânilor ei mult câştig" cu meseria de ghicitoare (Fap 16,16). Stăpânii săi câştigau mult şi această săracă servitoare făcea asta ce fac ghicitoarele: îţi ghicea viitorul, îţi citea în palme - aşa cum spune cântecul, "ia mâna asta, ţigancă", şi pentru asta oamenii plăteau. Şi astăzi, iubiţi fraţi şi surori, există oameni care plătesc pentru asta. Eu îmi amintesc în dieceza mea, într-un parc foarte mare, erau peste 60 de măsuţe unde erau aşezaţi ghicitori şi ghicitoare, care îţi citeau în palmă şi oamenii credeau în aceste lucruri! Şi plăteau. Şi asta se întâmpla şi în timpul sfântului Paul. Stăpânii săi, din răzbunare, îl denunţă pe Paul şi îi duc pe apostoli în faţa magistraţilor cu acuza de dezordine publică.

Dar ce se întâmplă? Paul este în închisoare şi în timpul detenţiei se întâmplă însă un fapt surprinzător. Este în dezolare, dar în loc să se plângă, Paul şi Sila intonează o laudă adusă lui Dumnezeu şi această laudă dă drumul la o putere care îi eliberează: în timpul rugăciunii un cutremur zdruncină temeliile închisorii, se deschid uşile şi cad lanţurile tuturor (cf. Fap 16,25-26). Ca rugăciunea de la Rusalii, şi cea făcută în închisoare provoacă efecte miraculoase.

Temnicerul, crezând că prizonierii au fugit, urma să se sinucidă, deoarece temnicerii plăteau cu propria viaţă dacă fugea un prizonier; însă Paul îi strigă: "Toţi suntem aici!" (Fap 16,27-28). Atunci acela întreabă: "Ce trebuie ca să fiu mântuit?" (v. 30). Răspunsul este: "Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta" (v. 31). În acest moment are loc schimbarea: în inima nopţii, temnicerul ascultă cuvântul Domnului împreună cu familia sa, îi primeşte pe apostoli, le spală rănile - pentru că fuseseră bătuţi cu vergi - şi împreună cu ai săi primeşte Botezul; după aceea, "s-a bucurat cu toată casa pentru că a crezut în Dumnezeu"(v. 34), pregăteşte masa şi îi invită pe Paul şi Sila să rămână cu ei: momentul mângâierii! În inima nopţii acestui temnicer anonim, lumina lui Cristos străluceşte şi învinge întunericul: lanţurile inimii cad şi îmboboceşte în el şi în cei din familia sa o bucurie care n-au mai simţit-o vreodată. Aşa face Duhul Sfânt misiunea: de la început, de la Rusalii încoace El este protagonistul misiunii. Şi ne duce înainte, trebuie să fim fideli faţă de vocaţia pe care Duhul ne stimulează s-o facem. Pentru a duce Evanghelia.

Să cerem şi noi astăzi Duhului Sfânt o inimă deschisă, sensibilă faţă de Dumnezeu şi ospitalieră faţă de fraţi, ca aceea a Lidiei, şi o credinţă curajoasă, ca aceea a lui Paul şi a lui Sila, precum şi o deschidere a inimii, ca aceea a temnicerului care se lasă atins de Duhul Sfânt.

___________________

APEL PENTRU IRAK

Iubiţi fraţi şi surori, gândul meu se îndreaptă spre iubitul Irak, unde manifestaţiile de protest petrecute în timpul acestei luni au provocat numeroşi morţi şi răniţi. În timp ce exprim condoleanţe pentru victime şi apropiere faţă de familiilor lor şi faţă de răniţi, invit autorităţile să asculte strigătul populaţiei care cere o viaţă demnă şi liniştită. Îi îndemn pe toţi irakienii, cu sprijinul comunităţii internaţionale, să parcurgă calea dialogului şi a reconcilierii şi să caute soluţii juste la provocările şi la problemele ţării. Mă rog pentru ca acel popor martirizat să poată găsi pace şi stabilitate după atâţia ani de război şi de violenţă, în care a suferit aşa de mult.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 310.