Papa Francisc: Angelus (27 octombrie 2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Liturghia celebrată astăzi la "Sfântul Petru" a încheiat Adunarea Specială a Sinodului Episcopilor pentru Regiunea Panamazoniană. Prima lectură, din Cartea lui Ben Sirah, ne-a amintit punctul de plecare al acestui drum: invocaţia săracului, care "străbate norii", pentru că "Dumnezeu ascultă rugăciunea celui nedreptăţit" (Sir 35,21.16). Strigătul săracilor, împreună cu acela al pământului, a ajuns la noi din Amazonia. După aceste trei săptămâni nu putem să ne prefacem că nu l-am auzit. Glasurile săracilor, împreună cu acelea al atâtor altora dinăuntrul şi din afara Adunării sinodale - păstori, tineri, oameni de ştiinţă - ne determină să nu rămânem indiferenţi. Am auzit adesea fraza "mai târziu este prea târziu": această frază nu poate să rămână un slogan.

Ce a fost Sinodul? A fost, aşa cum spune cuvântul, un a merge împreună, întăriţi de curajul şi de mângâierile care vin de la Domnul. Am mers privindu-ne în ochi şi ascultându-ne, cu sinceritate, fără a ascunde dificultăţile, experimentând frumuseţea de a merge înainte uniţi, pentru a sluji. Ne stimulează în asta apostolul Paul în lectura a doua de astăzi: într-un moment dramatic pentru el, în timp ce ştie că "urmează să fie vărsat ca ofrandă - adică executat - şi că a venit momentul de a părăsi această viaţă" (cf. 2Tim 4,6), scrie, în acel moment: "Domnul însă mi-a fost alături şi m-a întărit, pentru ca predicarea să se împlinească prin mine şi s-o audă toate popoarele" (v. 17). Iată ultima dorinţă a lui Paul: nu ceva pentru sine sau pentru vreunul din ai săi, ci pentru Evanghelie, pentru ca să fie vestită tuturor popoarelor. Asta vine înainte de toate şi contează mai mult decât toate. Fiecare dintre noi poate să ca întrebat de atâtea ori ce să facem bun pentru propria viaţă; astăzi este momentul; să ne întrebăm: "Eu, ce pot să fac bun pentru Evanghelie?".

În Sinod ne-am întrebat asta, doritori să deschidem noi căi pentru vestirea Evangheliei. Se vesteşte numai ceea ce se trăieşte. Şi pentru a trăi din Isus, pentru a trăi din Evanghelie, trebuie să ieşim din noi înşine. Ne-am simţit aşadar stimulaţi să înaintăm în larg, să lăsăm golfurile confortabile ale porturilor noastre sigure pentru a intra în ape adânci: nu în apele mlăştinoase ale ideologiilor, ci în marea deschisă în care Duhul ne invită să aruncăm năvoadele.

Pentru drumul care va veni, s-o invocăm pe Fecioara Maria, venerată şi iubită ca Regină a Amazoniei. A devenit regină nu cucerind, ci "înculturându-se": cu curajul umil al mamei a devenit ocrotitoarea celor mici ai săi, apărarea celor asupriţi. Mereu mergând la cultura popoarelor. Nu există o cultură standard, nu există o cultură pură, care le purifică pe celelalte; există Evanghelia, pură, care se înculturează. Ei, care în casa săracă din Nazaret s-a îngrijit de Isus, să-i încredinţăm pe fiii cei mai săraci şi casa noastră comună.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Îndrept un gând special iubitului popor libanez, îndeosebi tinerilor, care în zilele trecute şi-au făcut auzit strigătul lor în faţa provocărilor şi a problemelor sociale, morale şi economice ale ţării. Îi îndemn pe toţi să caute soluţiile juste pe calea dialogului şi o rog pe Fecioara Maria, Regina Libanului, pentru ca, având sprijinul comunităţii internaţionale, ţara aceea să continue să fie un spaţiu de convieţuire paşnică şi de respectare a demnităţii şi libertăţii fiecărei persoane, în folosul întregii regiuni medio-orientale, care suferă atât de mult.

Vă salut cu afect pe voi toţi, pelerini italieni şi din diferite ţări, îndeosebi cei care provin din Sao Paolo din Brazilia şi din Polonia, precum şi grupul de la "Céntro Académico Romano Fundación", din Spania.

Aceasta este ultima duminică din octombrie, lună misionară, care a avut anul acesta un caracter extraordinar, şi este şi luna Rozariului. Reînnoiesc invitaţia de a ne ruga Rozariul pentru misiunea Bisericii astăzi, îndeosebi pentru misionarii şi misionarele care întâlnesc dificultăţi mai mari. Şi în acelaşi timp să continuăm să ne rugăm Rozariul pentru pace. Evanghelia şi pacea merg împreună.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 628.