Faţa Bisericii

În creştere contribuţia cateheţilor laici în opera de evanghelizare

De Paolo Affatato

Prima vestire a lui Isus Cristos adresată triburilor kolhi, în districtul semideşertic Tharparkar, în provincia pakistaneză Sindh, la graniţă cu India, l-a dus pe un catehet, un laic catolic, tată de familie, trimis de dieceza de Hyderabad. Lui şi altor cateheţi le este încredinţată îngrijirea pastorală a câtorva familii seminomade care au îmbrăţişat credinţa şi trăiesc în deşert, luptă pentru supravieţuire, fără a beneficia de niciun serviciu social, în zone în care un preot poate să meargă numai ocazional. Aceasta este o experienţă care se găseşte în diferite latitudini: atât în teritoriul vast din Amazonia, cât şi în regiunile extinse din Africa sub sahariană, ca şi în sud-estul asiatic, în stepele centrasiatice sau în insulele pierdute din Pacific.

Viitorul misiunii Bisericii este tot mai mult încredinţat laicilor. Ei, misionarii laici şi cateheţii duc kerygma, Cuvântul lui Dumnezeu, apropierea Bisericii, oferă mângâiere şi speranţă, dar şi ajutoare concrete de caritate populaţiilor care locuiesc în zone izolate şi îndepărtate, unde stabilimentele umane sunt destul de rare. Ei ajung adesea "până la marginile pământului" pentru a duce un gest de iubire familiilor, a dărui un cuvânt de speranţă în numele lui Isus Cristos, a-i învăţa pe copii o rugăciune sau un cântec de laudă adus lui Dumnezeu. Această tendinţă este printre elementele cele mai interesante conţinute în reportajul statistic publicat, cu ocazia Zilei Misionare Mondiale care se celebrează duminică, 20 octombrie, de agenţia Fides, a Operelor Misionare Pontificale.

Misionarii laici în lume, notează textul, care face referinţă la Anuarul statistic al Bisericii catolice (cu date actualizate la 31 decembrie 2017), sunt 355 de mii şi, în timpul de un an, au crescut cu peste o mie de unităţi. Cresc, afirmă studiul, şi în bătrâna Europă, bolnavă de indiferentism şi străbătută de fenomenul secularizării, considerat de neoprit de mulţi sociologi. Printre rândurile acestor date - 836 de noi misionari în bătrânul continent - se cuibăreşte o experienţă care asumă în Italia o relevanţă crescândă şi care oferă o perspectivă realmente creativă pastoraţiei obişnuite a Bisericii italiene: aceea a aşa-numitelor "familii misionare la kilometri zero". Este vorba despre familii care, din necesitate sau din alegeri pastorale precise, locuiesc într-o parohie cu proprii copii pentru o experienţă de primire, de vestire a Evangheliei, de coresponsabilitate pastorală, cu scopul de "a da chip unei Biserici fraterne şi misionare, de a vesti bucuria Evangheliei în modul cel mai simplu şi adevărat: de la persoană la persoană", aşa cum afirmă un grup dintre ele deja bine dezvoltat şi asortat în dieceza de Milano (bine relatat de Gerolamo Fazzini în Familii misionare la Km zero: noi moduri de a locui în Biserică, editat IPL cu ocazia Lunii Misionare Extraordinare).

Laicii angajaţi în slujirea pastorală şi în proclamarea Evangheliei în alte continente sunt mai ales cateheţi care, în unele naţiuni, sunt adevăraţi angajaţi, remuneraţi de dieceze. Astăzi în lume sunt peste 3,1 milioane şi au crescut şi ei cu 34 de mii de unităţi în cursul unui an solar. Se evidenţiază mai ales Africa, având peste 11 mii, bărbaţi şi femei, care au ales acest drum şi reprezintă un ajutor preţios şi rodnic al preoţilor. În America, noii cateheţi sunt peste 22 de mii şi nu este greu de demonstrat că teritoriul amazonian cuprinde o bună parte din energiile lor. Dar şi Asia, unde catolicii ajung în ansamblu la 3,2%, oferă cu orgoliu cei 2.600 de laici ai săi care predau credinţa în zonele rurale din centrul Filipinelor, ca şi în pădurile din Myanmar, în întinderile deşertice din Mongolia sau pe vârfurile munţilor tibetani. Cateheţii sunt angajaţi să slujească poporul lui Dumnezeu, mai ales pe noii credincioşi, adică aceia care, după un drum de catecumenat, au cerut să primească Botezul şi fac parte în mod oficial din comunitatea eclezială.

Cardinalul Fernando Filoni, prefect al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, a remarcat importanţa fundamentală a cateheţilor în viaţa tinerelor Biserici din teritoriile de misiune, definindu-i "figură-cheie a efortului de evanghelizare, în special în ambiente şi comunităţi rurale. Sunt responsabili de foarte multe comunităţi misionare încredinţate lor de parohi şi de episcopi - a amintit el -, conduc liturgia Cuvântului duminicală foarte des cu distribuirea Euharistiei, sunt responsabili de rugăciune şi de caritate, trăiesc cu familia lor în mijlocul creştinilor şi necreştinilor, membri ai aceluiaşi sat, pregătesc copiii şi adulţii pentru sacramente".

Aşa cum informează reportajul agenţiei Fides, astăzi comunitatea universală a catolicilor botezaţi, căreia cateheţii îi dau o contribuţie rodnică, numără 1,3 miliarde de persoane, adică 17,7% din cele 7,4 miliarde ale populaţiei mondiale. Numărul de catolici în lume, anunţă raportul, este în trend pozitiv: sunt cu 14,2 de milioane în plus decât anul precedent şi este important de aflat că semnul "plus" se înregistrează în toate cele cinci continente: şase milioane în America, mai mult cu 5,6 milioane în Africa, plus peste 2 milioane în Asia, 19 mii în Oceania şi 259 de mii de noi botezaţi în Europa. Preoţi şi misionari, care aparţin la peste trei mii de circumscripţii ecleziastice (dieceze, administraţii apostolice, sedii misionare) care compun mozaicul Bisericii din lume, continuă să urmeze zilnic porunca lui Isus din Evanghelia lui Matei: "Aşadar, mergeţi, şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit".

Pentru a distribui sacramentul este suficient a-l face pe fiecare bărbat sau femeie care-l primeşte un misionar autentic - aşa cum repetă leitmotivul Lunii Misionare Extraordinare "Botezaţi şi trimişi: Biserica lui Cristos în misiune în lume" - în cea mai mare parte a cazurilor sunt cei 414.500 de preoţi, un număr care, în ansamblu, înregistrează o flexiune de 387 de unităţi. În această cifră se întâlneşte şi se confirmă trendul din anii precedenţi, care are hirotonirea de noi preoţi în Africa (+1.192), America (+180) şi Asia (+1.424) şi o scădere drastică, mai ales în rândul preoţilor care aparţin congregaţiilor călugăreşti, în Europa (-2.946). Şi numărul călugărilor, la nivel internaţional, 51.500, marchează o scădere de o mie de unităţi anual, tendinţă confirmată şi de surori care sunt circa zece mii mai puţin decât anul trecut, şi se atestă la cotă de 649 de mii. Fără ele ar fi imposibil, pentru Biserica catolică, să gestioneze în lume 71 de mii de grădiniţe (cu 7,3 milioane de copii), 101 mii de şcoli primare (34,5 milioane de elevi), 48 de mii de institute secundare (20,3 milioane de elevi), nici să se însoţească în creştere 2,3 milioane de elevi din şcolile superioare şi 2,9 milioane de studenţi universitari.

Acelaşi sprijin decisiv îl dau preoţi, călugări, surori şi laici catolici în institutele de asistenţă socială gestionate de Biserica catolică în lume, care sunt circa 105.000 şi cuprind peste 5.000 de spitale, 16 mii de dispensare, 646 de mii de leprozerii, 15 mii de case pentru bătrâni şi neputincioşi, aproape 10 mii de orfelinate, alături de alte centre pentru tineret şi de alt gen. "A restitui un loc mesajului de speranţă care duce Evanghelia lui Cristos este fundamental pentru misiunea în Africa. Cristos a venit în mijlocul nostru pentru ca să avem viaţă din belşug", a comentat Donald Zagore, teolog de la Societatea pentru Misiunile Africane, într-un mesaj care se pregăteşte să se extindă cu mult dincolo de graniţele continentului negru. Evanghelia rămâne pentru multe popoare "o carte de speranţă" care restituie demnitate de fii persoanelor exploatate, marginalizate, private de orice drept.

În acest sens fiecare operă de milostivire este ea însăşi deja "misiune". Înţelesese asta Pauline Marie Jaricot, laică franceză, astăzi venerabilă, care în 1822 a demarat Opera Răspândirii Credinţei, punând la începutul operei misionare rugăciunea. Femeia a reunit persoanele cu scopul de a se ruga pentru misiuni şi, după câţiva ani, a creat "Rozariul viu", o reţea care încă există. "Astăzi vrem să subliniem rugăciunea fundamentală pentru Operele Misionare Pontificale care, graţie colectei din Ziua Misionară Mondială, finanţează atâtea proiecte concrete, de natură eclezială şi misionară în lume", afirmă părintele Tadeusz Nowak, misionar oblat al Mariei Neprihănite şi secretar general al Operei Pontificale de Răspândire a Credinţei. Şi notează: "Aşa cum a remarcat papa Francisc, prima operă misionară este rugăciunea", acel raport profund şi radical cu Dumnezeu Tatăl care susţine şi inspiră opera atâtor misionari care astăzi în lume îşi dăruiesc întreaga viaţă. "Celebrând Luna Misionară Extraordinară, amintim şi confirmăm viaţa noastră misionară obişnuită", confirmă părintele Sebastiano D'Ambra, misionar de la PIME, de 40 de ani în Filipinele de sud, printre premiaţii manifestării promovate de dieceza de Roma, care la 26 octombrie va acorda distincţia intitulată părintelui Andrea Santoro, preotul fidei donum ucis la Trabzon, în Turcia, în 2006.

(După L'Osservatore Romano, 20 octombrie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 541.