Mesajul Sfântului Părinte pentru Ziua Mondială a Alimentaţiei 2019

Excelenţei Sale domnul Qu Dongyu
director general al FAO

Ziua Mondială a Alimentaţiei face ecou în fiecare an la strigătul atâtor fraţi ai noştri care continuă să îndure tragediile foamei şi malnutriţiei. De fapt, în pofida eforturilor făcute în ultimele decenii, Agenda 2030 pentru dezvoltarea sustenabilă rămâne un program de realizat în mult părţi ale lumii. Pentru a răspunde la acest strigăt al omenirii, tema propusă anul acesta de FAO: "Acţiunile noastre sunt viitorul nostru. O alimentaţie sănătoasă pentru o lume #FoameZero", evidenţiază distorsionarea binomului hrană-nutriţie.

Vedem cum hrana încetează să fie un mijloc de subzistenţă pentru a deveni un canal de distrugere personală. Deci, în faţa celor 820 de milioane de persoane înfometate, avem pe celălalt taler al balanţei aproape 700 de milioane de persoane supraponderale, victime ale obiceiurilor alimentare greşite. Aceştia nu mai sunt pur şi simplu emblematici ai dietei "popoarelor opulenţei" (cf. Paul al VI-lea, Enciclica Populorum progressio, 3), ci încep să locuiască şi în ţări cu venit scăzut, unde se continuă să se mănânce puţin şi rău, copiind modele alimentare din zonele dezvoltate. Din cauza malnutriţiei, patologiile legate de opulenţă pot să derive fie dintr-un dezechilibru "prin exces", ale cărui efecte sunt adesea diabet, boli cardiovasculare şi alte forme de boli degenerative, fie dintr-un dezechilibru "prin lipsă", documentat de numărul crescând de morţi de anorexie şi bulimie.

Deci este necesară o convertire a modului nostru de a acţiona şi nutriţia este un important punct de plecare. Trăim graţie roadelor creaţiei (cf. Ps 65,10-14; 104,27-28) şi acestea nu pot să fie reduse la simplu obiect de folosire şi de stăpânire. Pentru acest motiv, tulburările alimentare se pot combate numai cultivând stiluri de viaţă inspirate dintr-o viziune recunoscătoare a ceea ce ne este dat, căutând cumpătarea, moderaţia, abstinenţa, stăpânirea de sine şi solidaritatea: virtuţi care au însoţit istoria omului. Este vorba de a ne întoarce la simplitate şi la sobrietate şi de a trăi fiecare moment al existenţei cu un spirit atent la nevoile celuilalt. Astfel vom putea consolida legăturile noastre într-o fraternitate care să tindă la binele comun şi să evite individualismul şi egocentrismul, care produc numai foame şi inegalitate socială. Un stil de viaţă care ne va permite care ne va permite să cultivăm un raport sănătos cu noi înşine, cu fraţii noştri şi cu ambientul în care trăim.

Pentru a asimila această formă de viaţă, familia are un loc principal şi pentru aceasta FAO a dedicat atenţie deosebită tutelării familiei rurale şi promovării agriculturii familiale. În cadrul familial, şi graţie sensibilităţii feminine şi materne, se învaţă să se bucure de roadele pământului fără a abuza de ele şi se descoperă cele mai bune instrumente pentru a răspândi stiluri de viaţă care respectă binele personal şi colectiv.

Pe de altă parte, interdependenţa actuală dintre naţiuni poate ajuta să se pună deoparte interesele particulare şi să se favorizeze încrederea şi relaţia de prietenie dintre popoare (cf. Compendiu de Doctrină Socială a Bisericii, 482). Doresc ca tema de anul acesta să ne ajute să nu uităm că există unii care însă se hrănesc în mod mai puţin sănătos. Este crud, nedrept şi paradoxal ca, în ziua de astăzi, să fie hrană pentru toţi şi, totuşi, nu toţi pot să aibă acces la ea; sau ca să existe regiuni din lume în care hrana este irosită, se aruncă, se consumă în exces sau este destinată pentru alte scopuri care nu sunt alimentare. Pentru a ieşi din acest iureş, trebuie promovate "instituţii economice şi programe sociale care să le permită celor mai săraci să aibă acces în mod obişnuit la resursele de baze" (Enciclica Laudato si', 109).

Lupta împotriva foamei şi malnutriţiei nu va înceta până când va prevala exclusiv logica pieţei şi se va căuta numai profitul cu orice preţ, reducând hrana la simplu produs de comerţ, supus speculei financiare şi distorsionându-i valoarea culturală, socială şi puternic simbolică. Prima preocupare trebuie să fie mereu persoana umană, în special cei cărora le lipseşte hrana zilnică şi care cu greu reuşesc să se ocupe de relaţiile familiale şi sociale (cf. ibid., 112-113). Când persoana umană va fi situată în locul care-i revine, atunci operaţiunile de ajutor umanitar şi programele de dezvoltare vor avea un impact mai mare şi vor da rezultatele sperate. Nu putem uita că ceea ce acumulăm şi irosim este pâinea săracilor.

Domnule director general, acestea sunt câteva reflecţii pe care doresc să le împărtăşesc cu dumneavoastră cu ocazia acestei Zile, în timp ce îi cer lui Dumnezeu să binecuvânteze pe fiecare dintre voi şi să facă rodnică munca voastră, în aşa fel încât să crească în mod constant pacea în slujba progresului autentic şi integral al întregii familii umane.

Vatican, 16 octombrie 2019

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 846.