Sinodul pentru Amazonia. Rugăciunea către Fecioara Aparecida

La începutul celei de-a şaptea congregaţii generale

În ziua în care Biserica o celebrează pe Stăpâna Noastră Aparecida, rugăciunea către Fecioara patroană a Braziliei a răsunat în aula Sinodului la începutul lucrărilor celei de-a şaptea congregaţii generale, desfăşurate în dimineaţa de sâmbătă, 12 octombrie 2019, în prezenţa papei Francisc şi a 175 de părinţi. Însuşi pontiful a cerut adunării să încheie ora a treia cu o invocaţie mariană, care a fost urmată de un cântec în cinstea Sfintei Fecioare Maria venerată în sanctuarul naţional brazilian omonim. Şi omilia ţinută în timpul rugăciunii - textul arhiepiscopului de Manaus, Sergio Eduardo Castriani (care n-a putut participa la lucrări datorită problemelor de sănătate), a fost citit de auxiliarul José Albuquerque de Araújo - a avut o puternică amprentă mariană, cuprinsă în invitaţia de a vedea în Fecioara Aparecida "o mamă care veghează asupra fiilor săi" şi îi "ocroteşte de ispita de a face din Amazonia un ţinut de câştig şi de profit, transformând darul în marfă". În pauza lucrărilor, Francisc a înregistrat şi un scurt mesaj de urare adresat brazilienilor, cu urarea ca Sfânta Fecioară Maria să însoţească poporul pe "drumul de pace, bucurie şi dreptate" dar şi în experienţele de dificultate şi de durere.

Au fost mai multe teme examinate în timpul dezbaterii, moderate de preşedintele delegat la rând, cardinalul venezuelean Porras Cardozo. Printre acestea educaţia integrală, înţeleasă ca instrument de integrare şi de promovare a popoarelor amazoniene. În această privinţă, s-a subliniat necesitatea de a garanta tuturor accesul la formare, bazându-se pe capacitatea educatorilor de a promova cultura întâlnirii şi de a o contrasta pe cea a rebutului. Deci misiunea lor trebuie reînnoită prin perspectiva evanghelizării pentru ca să fie la înălţimea acestei mari provocări. De aici reflecţia asupra urgenţei unui pact educativ, în perspectivă ecologică şi în cheie amazoniană.

De altfel, Amazonia este o regiune bogată în diversitate nu numai biologică, ci şi culturală: astăzi comunităţile care locuiesc acolo se văd ameninţate de expansiunea lumii aşa-zise "civilizate" care, în realitate, tinde numai la exploatarea resurselor naturale pentru ca capitaliza bogăţia. Ceea ce este nevoie, în schimb, este întocmai o educaţie integrală care să restabilească legătura profundă între om şi ambient, formând indivizi în măsură se aibă grijă de casa comună, în numele solidarităţii, al conştiinţei comunitare şi al "cetăţeniei. ecologice". În această perspectivă, "ecologia integrală" trebuie să devină pentru lume parte a modului de a trăi în Biserică. Viziunea din Laudato si' este iluminantă în această privinţă: în timp ce omul tinde spre o omologare forţată, Dumnezeu vrea o armonie de diferenţe. Şi tocmai acesta este un model virtuos al Amazoniei, deoarece reprezintă unitatea în diversitate a sistemului său ecologic şi a popoarelor care locuiesc acolo. Din asta rezultă chemarea de a nu omologa, de a nu exclude sau de a domina popoarele şi creaţia, în aşa fel încât să nu prevaleze nedreptăţi şi violenţe faţă de persoane dar şi împotriva ambientului, aşa cum demonstrează practici discutabile cum ar fi land grabbing sau perforaţiile în zone maritime protejate.

Apoi a fost tratată tema interacţiunii dintre ecologie şi muncă, două domenii unite prea des de dinamici tehnocratice sau de exploatare. În schimb, a fost amintit că este necesar să se promoveze o teologie a creaţiei, aşa încât să se reconstruiască un raport cu natura care să nu fie prădător. Problema a reieşit şi într-o altă contribuţie care a făcut referinţă la şomajul tineretului, care constituie prima şi cea mai gravă formă de excludere şi de marginalizare a noilor generaţii, cu situaţii alarmante de sclavie în lagăre sau în oraşe, fără a uita drama muncii minorilor. De aceea este urgent să se promoveze drepturile muncitorilor, relansând mai ales economia solidară, bio-economiile locale şi energiile renovabile. În centrul reflecţiei şi traficul de fiinţe umane, cu toate faţetele sale dureroase, între care prostituţia, munca silnică, traficul de organe. Este vorba de delicte de "lezare a umanităţii", s-a afirmat, care cer un nou imperativ moral, împreună cu un efort legislativ la nivel internaţional pentru a elimina o dată pentru totdeauna aceste delicte.

În adunare s-a vorbit din nou despre rolul femeilor, foarte active în comunităţile amazoniene şi gata să împărtăşească responsabilităţile pastorale împreună cu preoţii. Este vorba - s-a evidenţiat - despre o problemă profundă care nu poate să fie eludată superficial. În această privinţă, una dintre intervenţii a cerut ca femeile să fie de fapt echivalate cu aceeaşi demnitate a bărbaţilor în domeniul slujirilor care nu sunt dat prin hirotonire, cu atât mai mult că din multe congregaţii feminine călugăriţele au fost şi încă sunt adevărate "eroine" din Amazonia în slujba comunităţilor în diferite părţi ale regiunii. Şi printre auditori şi auditoare, mulţi s-au oprit asupra experienţei vieţii consacrate şi asupra angajării sale pentru promovarea vocaţiilor indigene, respectând fiecare identitate şi adevărată îmbogăţire pentru spiritualitatea Bisericii. De aici ideea unei recunoaşteri mai mari şi a unei valorizări mai mari a consacratelor, chemate să meargă nu "în spate" ci "alături", în optica unei sinodalităţi ecleziale departe de clericalism.

Cât priveşte tema despre viri probati, în aulă s-a reflectat asupra lipsei de vocaţii şi asupra motivului pentru care Biserica nu este în măsură să trezească altele noi. S-a propus să se demareze experienţe locale de slujiri temporare pentru bărbaţi căsătoriţi, cu condiţia să fie recunoscuţi şi aprobaţi de ordinariul local şi de comunitatea eclezială. N-a lipsit sugestia de a institui o comisie panamazoniană sau regională pentru formare, aşa încât să vină în întâmpinarea dificultăţilor economice ale fiecărei dieceze şi a lipsei de educatori. A fost amintită şi importanţa diaconatului permanent.

Şi migraţiile au revenit în centrul reflecţiei părinţilor. De fapt, Amazonia este printre regiunile din America Latină cu mobilitate naţională şi internaţională mai mare. Deci este centrală amintirea de a nu-l considera pe migrant ca o simplă realitate sociologică sau politică. Aşadar este nevoie de o pastoraţie care să promoveze o lucrare nu numai materială ci şi mai ales spirituală, în măsură să aducă speranţă şi să favorizeze adevărata integrare a migranţilor. În regiunea amazoniană trăiesc circa 38 de milioane de persoane, inclusiv grupuri de indigeni izolate voluntar: şi lor, s-a afirmat în aulă, trebuie dus Cuvântul lui Dumnezeu, prin limbajul iubirii şi al rugăciunii. De aceea este nevoie de o mărturie coerentă şi capabilă să atragă, care să aibă ca protagonistă o Biserică "în ieşire", kerygmatică, educatoare la credinţă, care să aprecieze şi să valorizeze popoarele, fecundându-le culturile cu bogăţia evanghelică. De fapt, de la ea nu se aşteaptă numai proiecte ci o persoană, Isus. Apoi, misiunea eclezială trebuie declinată şi în cadrul ecumenic, aşa încât să promoveze împreună cu toţi creştinii tutelarea ambientului, apărarea drepturilor popoarelor indigene şi dialogul.

La încheiere, adunarea a ascultat glasul câtorva auditori şi auditoare, care au reafirmat exigenţa de a delimita şi a proteja teritoriile indigene, pentru a evita ca să fie expropriate şi prădate din cauza activităţilor extractive miniere sau a construirii de centrale hidroelectrice. Apărarea pământului echivalează cu apărarea vieţii: guvernele locale au fost invitate să pună capăt nedreptăţilor şi discriminărilor faţă de popoarele native. Şi comunitatea internaţională a fost solicitată să intervină concret pentru a contrasta delictele făcute împotriva nativilor din Amazonia, o regiune care nu poate să fie tratată ca o marfă. Aşadar, îngrijirea casei comune merge în sens opus "colonialismului" economic, social şi cultural, care vrea să modernizeze teritoriul, impunând modele de dezvoltare străine de culturile locale. De aici şi ideea de a crea, în Bisericile locale, un fond de subzistenţă pentru iniţiativele de etno-ecologie sau de agro-ecologie şi de siguranţă alimentară, pornind de la valorizarea experienţei amazoniene.

Pe la amiază, la obişnuitul briefing în Sala de Presă a Sfântului Scaun au intervenit episcopii Adriano Ciocca Vasino, prelat de São Félix în Brazilia, şi Rafael Cob García, vicar apostolic de Puyo în Ecuador; diaconul Francisco Andrade de Lima, secretar executiv al Regionalei Nord 1 din Conferinţa Episcopală Braziliană, şi călugăriţa Zully Rosa Rojas Quispe, de la Surorile Misionare Dominicane ale Sfântului Rozariu, membru al echipei itinerante Bajo Madre de Dios, angajată în pastoraţia indigenă a vicariatului apostolic de Puerto Maldonado din Peru.

(După L'Osservatore Romano, 13 octombrie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 279.