Sinodul pentru Amazonia:

A şasea congregaţie generală

Papa Francisc a luat cuvântul în timpul celei de-a şasea congregaţii generale, desfăşurate în după-amiaza de miercuri, 9 octombrie 2019, în aula Sinodului. La începutul celei de-a doua părţi, dedicate dezbaterii libere, pontiful a dezvoltat o scurtă intervenţie pentru a sublinia câteva puncte care l-au impresionat mai mult în timpul discuţiei. Anterior Francisc a deschis lucrările – moderate de preşedintele delegat la rând, cardinalul Braz de Aviz, în prezenţa a 180 de părinţi sinodali – amintind de sărbătoarea Yom Kippur şi cerând adunării să se roage pentru evrei. La încheiere, înainte de recitarea Angelus, papa a invitat la rugăciune şi pentru victimele măcelului în sinagoga germană din Halle, petrecut înainte de amiază.

Între intervenţiile părinţilor, interes deosebit a provocat cea dedicată dramei traficului de droguri şi consecinţelor sale. S-a prezentat că în unele zone amazoniene suprafaţa folosită pentru cultivarea arborelui de coca a trecut de la 12.000 la 23.000 de hectare, cu efecte dramatice asupra echilibrului natural al teritoriului – devastat de despădurire şi deşertificare – însă cu grave consecinţe şi asupra fenomenelor precum criminalitatea şi activităţile ilegale, în creştere considerabilă. Şi construirea de centrale hidroelectrice, care comportă despădurirea unor ample rezerve ambientale bogate în biodiversitate, şi incendiile premeditate au un impact foarte puternic asupra ambientului din unele regiuni, alterându-le ecosistemul. Pentru aceasta, este necesară o chemare mai puternică la convertirea ecologică: Biserica – este auspiciul părinţilor – să fie o voce profetică pentru ca tema ecologiei integrale să intre în agenda organismelor internaţionale.

Adunarea sinodală a reflectat din nou asupra raportului între înculturare şi evanghelizare, invitând să se privească la exemplul elocvent al lui Isus. De fapt, însăşi întruparea este cel mai mare semn de înculturare, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu a asumat natură umană pentru a se face vizibil în iubirea sa. O misiune analogă îi revine Bisericii, chemată să se întrupeze în viaţa concretă a persoanelor.

Într-o intervenţie, îndeosebi, s-a lansat ideea că Amazonia să devină un laborator permanent de sinodalitate misionară fie pentru binele popoarelor care trăiesc în regiune, fie pentru binele Bisericii. A fost subliniată şi importanţa interculturalităţii, cu valorizarea culturilor şi a populaţiilor originare.

Tot în privinţa evanghelizării, au fost indicate dificultăţile în promovarea vocaţiilor sacerdotale şi călugăreşti, şi s-au oprit asupra posibilităţii lui viri probati: ea, s-a semnalat într-o intervenţie, ar risca să slăbească determinarea preoţilor de a ieşi dintr-un continent în altul şi chiar dintr-o dieceză în alta. De fapt, preotul nu este „al comunităţii”, ci „al Bisericii” şi, ca atare, poate să fie „pentru orice comunitate”. O altă intervenţie a subliniat că nu este nevoie numai de slujitori ai sacrului, ci de diaconii ale credinţei. În orice caz, s-a reafirmat necesitatea unei formări mai asidue şi atente pentru preoţi, aşa cum a fost amintită şi exigenţa de a-i valoriza pe laici.

Unul dintre părinţii care au intervenit s-a oprit asupra temei evlaviei populare, aspect al evanghelizării în faţa căruia nu putem rămâne indiferenţi: ea este de fapt o caracteristică fundamentală a popoarelor din Amazonia şi este necesar deci să se aibă grijă, deoarece este comoară în care străluceşte Isus Cristos. De aici recomandarea ca manifestările evlaviei populare să fie tot mai însoţite, promovate şi valorizate de Biserică.

Privirea adunării s-a lărgit după aceea la teologia creaţiei, în care se află în mod definitiv Cuvântul lui Dumnezeu adresat omenirii. Spaţiu şi pentru tema apărării drepturilor popoarelor originare din Amazonia: dialogul cu ei – s-a evidenţiat – este important şi ajută la valorizarea lor ca interlocutori demni, înzestraţi cu capacitatea de a se autodetermina. În afară de asta, atenţie deosebită trebuie rezervată îngrijirii pastorale a tinerilor indigeni.

În cursul congregaţiei au luat cuvântul şi câţiva auditori, delegaţi fraterni şi invitaţi speciali: îndeosebi a fost repetată de mai multe ori invitaţia de a promova rolul femeii, de a-i valoriza capacitatea de conducere în cadrul familiei, al societăţii şi al Bisericii. Este important, deci, să se recunoască stilul vestirii Evangheliei duse înainte de femeile din Amazonia.

În afară de asta, adunarea a reflectat asupra importanţei dialogului interreligios, cel care se bazează pe încredere, pe diferenţele văzute ca oportunităţi, departe de colonizarea religioasă şi aproape de ascultarea şi de conştiinţa alterităţii. După aceea s-a privit la dialogul ecumenic, evidenţiind importanţa unui drum comun şi pentru tutelarea drepturilor populaţiilor indigene, adesea victime ale violenţelor, şi ale teritoriilor amazoniene distruse de metode extractive prădătoare sau de cultivări nesănătoase. Creştinii – s-a remarcat – nu pot tăcea în faţa violenţelor şi a nedreptăţilor pe care le îndură teritoriile din regiune şi popoarele lor.

De altfel, Amazonia este un loc concret în care se manifestă multe provocări globale din timpul nostru, provocări care se referă la toţi. De fapt, suferinţele popoarelor derivă dintr-un stil de viaţă „imperial” – aşa cum a fost definit într-una din intervenţii – în care existenţa persoanelor este considerată simplă marfă şi inegalităţile ajung să fie tot mai întărite. În schimb, popoarele indigene pot ajuta să se înţeleagă interconexiunea lucrurilor: cooperarea la nivel mondial este posibilă şi este urgentă.

Înainte de amiaza de joi 10 octombrie s-a desfăşurat obişnuitul briefing în Sala de Presă a Sfântului Scaun, moderat de vice-directorul Cristiane Murray. Au intervenit, împreună cu prefectul Dicasterului pentru Comunicare, Paolo Ruffini, şi cu secretarul Comisiei pentru informare, Giacomo Costa, episcopii Wilmar Santin, prelat de Itaituba (Brazilia), şi Medardo de Jesús Henao Del Río, vicar apostolic de Mitú (Columbia), şi sora columbiană Gloria Liliana Franco Echeverri, preşedinte al Confederaţiei latinoamericane a călugărilor (CLAR).

(După L’Osservatore Romano, 11 octombrie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 416.