Încălcări sistematice

Denunţarea în a patra congregaţie generală de marţi după-amiază

Încălcarea sistematică a drepturilor popoarelor originare din Amazonia şi viaţa în pericol a întregii regiuni, rănită în habitatul său, au fost în centrul reflecţiei celei de-a patra congregaţii a Sinodului Episcopilor, cu care s-a încheiat, în după-amiaza de marţi, 8 octombrie 2019, a doua zi de lucrări ale Sinodului special.

Şi această sesiune s-a desfăşurat în prezenţa papei, cu participarea a 182 de părinţi. Preşedinte delegat la rând era cardinalul Barreto Jimeno, au fost şaisprezece intervenţii programate şi nouă intervenţii libere. În aulă a răsunat puternic apelul pentru ca Biserica prin glasul său autoritar în domeniul moral şi spiritual să tuteleze mereu viaţa, denunţând multele structuri de moarte care o ameninţă. Cei care au intervenit au reafirmat "nu"-ul lor ferm spus individualismului sau indiferenţei care face să privim realitatea ca spectatori, ca într-un ecran, şi "da"-ul spus unei convertiri ecologice centrate pe responsabilitate şi pe o ecologie integrală care să pună în centru înainte de toate demnitatea umană, de prea multe ori călcată în picioare.

Situaţia inacceptabilă a degradării ambientale în regiune - a fost denunţarea - trebuie înfruntată în mod serios de toată comunitatea internaţională, adesea indiferentă în faţa vărsării de sânge nevinovat. Populaţiile native, păstrătoare a rezervelor naturale, evanghelizate cu crucea lui Cristos, trebuie considerate aliate în lupta împotriva schimbărilor climatice, într-o optică sinodală, adică de drum "împreună", în prietenie.

În intervenţia unui delegat fratern în această privinţă a fost scoasă în evidenţă necesitatea de a uni forţele şi de a se pune în dialog, pentru că prietenia - a spus el - "respectă, protejează şi are grijă". Din mai multe părţi a venit invitaţia adresată Bisericii de a deveni aliată a mişcărilor sociale de bază, de a se pune în ascultare umilă şi primitoare faţă de cosmoviziunea amazoniană şi de a înţelege semnificaţia diferită, faţă de tradiţia occidentală, dată de culturile locale simbolurilor rituale.

A fost exprimată dorinţa unei dezvoltări sustenabile care să fie dreaptă şi inclusivă din punct de vedere social şi care să combine cunoştinţe ştiinţifice şi tradiţionale, pentru că viitorul Amazoniei, realitate vie şi nu muzeală, este în mâinile oamenilor. În afară de asta, a fost invocată o convertire ecologică pentru a putea percepe gravitatea păcatului împotriva ambientului ca şi a unui păcat împotriva lui Dumnezeu, împotriva aproapelui şi a viitoarelor generaţii. De aici propunerea de a aprofunda şi a divulga o literatură teologică aptă să includă împreună cu cele cunoscute tradiţional şi "păcatele ecologice".

Un apel de a uni forţele în formarea misionarilor amazonieni, laici şi consacraţi, a contribuit la îmbogăţirea reflecţiei despre slujiri. De fapt, apare necesar pentru părinţii sinodali să fie implicate mai mult popoarele indigene în apostolat începând de la promovarea diaconatului indigen permanent şi de la valorizarea slujirii laicale, înţelese ca manifestare autentică a Duhului Sfânt. Şi în această privinţă s-a mai cerut şi o implicare mai mare a prezenţei feminine în Biserică.

Tema criteriilor de admitere la slujirea primită prin hirotonire a revenit în mai multe intervenţii. Au fost unii care au îndemnat la rugăciune pentru vocaţii, imaginând transformarea Amazoniei într-un mare sanctuar spiritual din care să se înalţe invocaţia către "Stăpânul secerişului" pentru ca să trimită noi lucrători pentru vestirea Evangheliei. Insuficienţa numerică a preoţilor - s-a afirmat - este o problemă nu numai amazoniană, ci este comună pentru toată lumea catolică. De aici invitaţia la o serioasă examinare a conştiinţei despre modul în care astăzi se trăieşte vocaţia sacerdotală. De fapt, lipsa de sfinţenie este piedică în calea mărturiei evanghelice: nu întotdeauna păstorii duc cu ei parfumul lui Cristos şi ajung să îndepărteze oile pe care sunt chemaţi să le conducă.

Evidenţiind şi exemplul luminos al martirilor din Amazonia, ca acela al celor doi slujitori ai lui Dumnezeu ucişi în statul brazilian Mato Grosso: salezianul Rudolf Lunkenbein şi laicul Simão Cristino Koge Kudugodu. De fapt, convertirea ecologică este in primis convertire la sfinţenie. Aceasta are o enormă putere atractivă în rândul tinerilor, pentru care se solicită o pastoraţie reînnoită, mai dinamică şi atentă. Se doreşte ca să fie evidenţiate, şi prin mass-media, multele mărturii ale preoţilor buni şi nu numai scandalurile existente care din păcate ocupă atâtea pagini din ziare. În afară de asta, dacă plăgi ca violenţa, drogurile, prostituţia, şomajul şi golul existenţial ameninţă noile generaţii, ar trebui remarcat că nu lipsesc exemple pozitive ale atâtor tineri catolici.

Ochii îndreptaţi şi spre tema imigraţiei, care în Amazonia are feţe multiple, dar care cere mereu o acţiune eclezială coordonată, întemeiată pe primire, protecţie, promovare şi integrare.

A patra congregaţie s-a deschis cu rugăciunea întregii adunări pentru cardinalul brazilian Serafim Fernandes de Araújo, mort la vârsta de nouăzeci şi cinci de ani la Belo Horizonte. Conduşi de papa, părinţii sinodali au înălţat un Tatăl Nostru, Bucură-te Marie, Slavă Tatălui şi odihna veşnică pentru cardinalul răposat.

(După L'Osservatore Romano, 10 octombrie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 449.