Pr. prof. Stephen Pisano sau frumuseţea unui om critic

Miercuri, 9 octombrie 2019, la Roma, în biserica iezuiţilor ("Chiesa del Gesù") va avea loc celebrarea înmormântării părintelui iezuit Stephen Pisano, profesor de critică textuală şi exegeză biblică la Institutul Biblic Pontifical, pentru care a fost rector şi vicerector.

A fost un om deosebit. Expert în critică textuală de renume mondial, discipol şi urmaş al lui Carlo Maria Martini la catedra Institutului Pontifical Biblic pentru aproape 40 de ani, pr. Stephen rămâne în mintea şi inima celor care am studiat cu el critică textuală (curs, de altfel, obligatoriu pentru oricine doreşte să pătrundă tainele textului sacru) drept acea persoană de o cultură imensă, dar cu o capacitate de a te aborda şi de a te face să te simţi în largul tău cum greu găseşti azi. Deşi înalt de statură, avea capacitatea să nu te privească niciodată de sus în jos.

Deşi, în virtutea "meseriei" sale de critic observa cu foarte mare uşurinţă cele mai mici detalii nu doar în textele analizate, ci şi în firea fiecărui om pe care-l întâlnea, ştia să surprindă imediat partea bună a lucrurilor şi să soarbă - aşa cum avea uneori curajul să zică - acele detalii care puteau deveni motiv de zâmbet. Cine dintre studenţii Institutului Biblic nu şi-l aminteşte pe padre Pisano (cum îi ziceam cu toţii) cu zâmbetul lui "şmecher" mereu prezent pe chipul lui? Sau cine va uita silueta lui de om "tras prin inel" şi ochelarii lui proeminenţi care venea la oră cu un drag enorm, deşi ştia că materia lui principală era aridă şi plină de tehnicisme?

L-am cunoscut foarte de aproape şi-i mulţumesc lui Dumnezeu că am avut ocazia să cunosc un om aşa de frumos. Mă refer mai degrabă la dimensiunea interioară: un om de o căldură, de o gingăşie şi de o atenţie ieşite din comun. Aş putea veni cu multe astfel de exemple, pentru a contura câtuşi de puţin imaginea frumuseţii acestui om extrem de critic faţă de orice, dar care te făcea să simţi că critica sa era mereu îndreptată spre descoperirea frumosului şi spre amplificarea bunătăţii interioare. Vorbim, aşadar, de un om critic în căutarea aproape obsesivă a frumuseţii. Două scurte exemple. În anul 2007 mă apropiam de terminarea lucrării de final pe care mi-o coordona - evident, în critică textuală. Era luna iulie. Într-o seară mă sună şi-mi spune: "Ştii, la simpozionul de la Stuttgart de zilele trecute, cineva a venit cu un articol - scurt, ce-i drept - pe care trebuie neapărat să-l vezi. Are legătură directă cu lucrarea ta". I-am zis: "Bun, mulţumesc că mi-aţi zis, dar cum intru în posesia acestui articol, de vreme ce - bănuiesc - nu este încă publicat?". După ce a stat un pic pe gânduri, îmi zice: "Am să-l sun eu şi-l voi ruga să-mi dea textul". Aşa a şi făcut: a doua zi, m-a căutat la şcoală să-mi dea textul.

Dar părintelui Pisano îi suntem recunoscători îndeosebi pentru tot ajutorul pe care ni l-a dat la traducerea Bibliei pe care am publicat-o în anul 2013. De altfel, a şi ţinut să fie prezent la lansarea oficială care a avut loc la Iaşi, pregătind un text de conferinţă mai mult decât interesant (text care poate fi citit în cartea "In verbo tuo salvi", publicată de Editura "Sapientia" în anul 2014). Am apelat foarte des la el - cel puţin săptămânal, dar uneori chiar şi zilnic - pe tot parcursul celor 5 ani cât am lucrat la traducerea Bibliei. A fost un om de o competenţă ştiinţifică în materie apreciată de lumea întreagă, indiferent de confesiune. Ne-a răspuns de fiecare dată cu drag şi ne-a ajutat cu adevărat foarte, foarte mult. Practic, a fost "omul din umbră" (ce norocoşi am fost să avem un astfel de om în ajutor!), dar care a avut o influenţă incontestabilă în alegerile terminologice făcute. S-a interesat permanent fie de noi - de pr. Alois Bulai şi de mine -, fie de mersul lucrării de traducere. Dumnezeu să-l răsplătească pentru toate! Împreună cu pr. Alois şi cu cei care doresc, înălţăm lui Dumnezeu rugăciuni şi sfânta Liturghie pentru odihna sufletului pr. Stephen Pisano pentru ca el să poată să se bucure pentru totdeauna de frumuseţea lui Dumnezeu, el care a fost aşa de însetat încă de pe pământ de frumuseţea adevărată. Dumnezeu să-l fericească acum, copleşindu-l cu frumuseţea sa veşnică!

Cu recunoştinţă şi admiraţie, pr. Eduard Patraşcu

lecturi: 1157.