O slujire generoasă

Cardinalul nord-american William Joseph Levada, prefect emerit al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei şi preşedinte emerit al Comisiei Pontificale Biblice, al Comisiei Teologice Internaţionale şi al Comisiei Pontificale "Ecclesia Dei", a murit în noaptea dintre 25 şi 26 septembrie 2019 la Roma, la vârsta de 83 de ani. Succesor direct al lui Joseph Ratzinger la conducerea Sfântului Oficiu, s-a născut la Long Beach, în Arhidieceza de Los Angeles, la 15 iunie 1936. Hirotonit preot la 20 decembrie 1961, a fost ales de Ioan Paul al II-lea la Biserica titulară de Capri şi în acelaşi timp a fost numit episcop auxiliar de Los Angeles la 25 martie 1983. A primit hirotonirea episcopală la 12 mai şi a fost promovat la scaunul arhiepiscopal de Portland în Oregon la 1 iulie 1986. Numit coadiutor de San Francisco la 17 august 1995, a urmat în funcţie la 27 decembrie acelaşi an. La 13 mai 2005 a renunţat la conducerea pastorală a arhidiecezei pentru că a fost chemat în Vatican ca prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, devenind prin statut şi preşedinte al Comisiilor Biblice şi Teologice Internaţionale. În consistoriul din 24 martie 2006, a fost creat cardinal diacon de "Santa Maria in Domnica", şi la 8 iulie a fost numit şi preşedinte al "Ecclesia Dei". La 2 iulie 2012 a renunţat la funcţiile de prefect al Congregaţiei şi de preşedinte al celor trei Comisii, iar în 2016 diaconia sa a fost ridicată "pro hac vice" la titlu prezbiteral.

Californian de a patra generaţie, William Joseph Levada s-a născut la Long Beach, în Arhidieceza de Los Angeles, la 15 iunie 1936. Exceptând un interval de trei ani, când familia sa s-a mutat în Texas, a frecventat şcolile elementare şi medii superioare în oraşul natal, pentru a intra după aceea în seminarul arhidiecezei. Ca seminarist, în 1958, a fost trimis la Roma, la Colegiul Pontifical American de Nord, pentru studiile de teologie la Universitatea Pontificală Gregoriana, încheiate cu doctoratul în teologie dogmatică magna cum laude.

După ce a primit hirotonirea sacerdotală în 1961 de arhiepiscopul Martin John O'Connor în bazilica "Sfântul Petru", timp de cinci ani a desfăşurat activitate parohială la Los Angeles, lucrând şi ca prim director al Educaţiei permanente pentru cler şi predând teologie la "Saint John's Seminary - School of Theology".

În 1976 a fost chemat în slujba Sfântului Scaun ca oficial al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei şi în timpul celor şase ani în care a ocupat această funcţie a predat şi teologie la Gregoriana.

În 1982, s-a întors în Statele Unite ca director executiv al Conferinţei Episcopale din California (cu sediu la Sacramento). Anul următor, Ioan Paul al II-lea, acordându-i Biserica titulară de Capri, l-a numit episcop auxiliar de Los Angeles. După două luni a primit hirotonirea episcopală de la cardinalul Timothy Manning.

Vicar episcopal al provinciei Santa Barbara şi apoi cancelar şi moderator al curiei, în 1986 a fost promovat arhiepiscop de Portland, în statul Oregon. Acolo a luat în posesie canonică la 21 septembrie ca al optulea păstor, dedicându-se în cei nouă ani de slujire vocaţiilor sacerdotale şi relansării seminarului de la Mount Angel, unde a predat ecleziologie.

Numit arhiepiscop coadiutor de San Francisco în 1995, a luat în posesie canonică la 24 octombrie din acel an şi la 27 decembrie a urmat arhiepiscopului John Quinn.

Activ în numeroase comitete ale Conferinţei Episcopale din Statele Unite şi la consiliile administrative al Catholic University of America, al National Shrine of the Immaculate Conception şi al National Catholic Bioethics Center, din 1986 până în 1993 a fost unicul prelat nord-american în Comitetul editorial al Comisiei pentru Catehismul Bisericii Catolice. Este autorul Glosarului publicat în ediţia a doua în limba engleză a Catehismului.

În 1997, a participat la Adunarea Specială pentru America a Sinodului Episcopilor şi după aceea a fost numit membru al Consiliului post-sinodal. Din iulie 1999 până în mai 2000 a desfăşurat îndatoriri instituţionale, între care aceea de administrator apostolic al diecezei de Santa Rosa. În cursul anului Marelui Jubileu convocat de papa Wojtyła, a fost numit episcop co-preşedinte al Dialogului anglicani-catolici din Statele Unite ale Americii (ARC-USA) şi în luna noiembrie a fost numărat printre membrii Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei.

În 2003 a organizat celebrarea celor 150 de ani ai arhidiecezei de San Francisco, culminată cu liturghia jubiliară din 27 iunie la Sant Mary's Cathedral. În noiembrie acelaşi an a început, în cadrul Conferinţei Episcopale din Statele Unite, trieniul de preşedinţie a Comitetului despre doctrină. A fost şi mare prior la locotenenţei nord-occidentale nord-americane a Ordinului ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim şi capelan conventual al Asociaţiei occidentale (USA) al Ordinului Militar Suveran de Malta.

Membru al delegaţiei Conferinţei Episcopale din Statele Unite la Comisia mixtă pentru Carta şi Normele esenţiale pentru tutelarea copiilor şi a tinerilor, şi al unităţii operative pentru catolicii din viaţa politică, în 2005 a fost numit prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, urmând în funcţie cardinalului Ratzinger - care a ocupat-o timp de douăzeci şi patru de ani - şi devenind, prin statut, şi preşedinte al Comisiei Pontificale Biblice şi al Comisiei Teologice Internaţionale. În 2009 avea să fie chemat să prezideze şi Comisia Pontificală "Ecclesia Dei", instituită de Ioan Paul al II-lea în 1988 - după actul schismatic făcut de monseniorul Lefebvre cu hirotonirea episcopală fără mandat pontifical a patru preoţi la Ecône în Elveţia - cu scopul de a colabora cu episcopi şi dicastere din Curia Romană pentru a facilita comuniunea eclezială deplină cu aceia care erau legaţi cu Fraternitatea sacerdotală "Sfântul Pius al X-lea" dar erau doritori să rămână uniţi cu succesorul lui Petru în Biserica catolică, chiar păstrând propriile tradiţii spirituale şi liturgice.

Benedict al XVI-lea, în consistoriul din 24 martie 2006, a fost creat cardinal diacon de "Santa Maria in Domnica". În mai 2007 a participat la a cincea Conferinţă Generală a Episcopatului Latinoamerican şi din Caraibe ca membru desemnat de pontif şi apoi a fost preşedinte delegat al celei de-a douăsprezecea adunări generale ordinare a Sinodului Episcopilor, desfăşurată în Vatican în octombrie 2008.

În timpul anilor petrecuţi la conducerea Congregaţiei a promovat şi însoţit procesul de reformă al motu proprio Sacramentorul sanctitatis tutela, promulgat în 2001 de Ioan Paul al II-lea şi referitor la "normele cu privire la delictele mai grave" rezervate dicasterului, între care abuzurile sexuale asupra minorilor comise de clerici. Noua normativă dată în 2010 integra şi actualiza dispoziţiile precedente, cu obiectivul de a iuţi şi simplifica procedurile pentru a le face mai eficace, ţinând cont şi de noile problematici apărute în cursul anilor. În această direcţie, în 2011 a solicitat tuturor Conferinţelor Episcopale să pregătească "linii conducătoare cu intenţia de a-i asista pe episcopii membri ai aceleiaşi Conferinţă în urmarea de proceduri clare şi coordonate când trebuie să se trateze cazurile de abuz sexual de minori".

Ca prefect al Congregaţiei a urmărit şi aplicarea constituţiei apostolice Anglicanorum coetibus (2009), îngrijindu-se de înfiinţarea ordinariatelor personale "Stăpâna Noastră" din Walsingham în Anglia (2011), "Catedra Sfântului Petru" în Statele Unite ale Americii (2012) şi "Stăpâna Noastră a Crucii Sudului" în Australia (2012) pentru credincioşii anglicani care cereau să fie primiţi în comuniunea deplină cu Biserica catolică.

După renunţarea la funcţia de prefect al fostului Sfânt Oficiu şi de preşedinte al celor trei Comisii, în 2012, a participat la conclavul care în martie 2013 l-a ales pe papa Francisc şi în mai 2015 era printre concelebranţii de la liturghia prezidată de pontif aflat în vizită la Colegiul Pontifical American de Nord care se ridică pe colina romană Gianicolo. În sfârşit, în 2016, diaconia sa a fost ridicată pro hac vice la titlu prezbiteral.

(După L'Osservatore Romano, 28 septembrie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 845.