Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei (1 septembrie 2019)

"Şi Dumnezeu a văzut că era bun" (Gen 1,25). Privirea lui Dumnezeu, la începutul Bibliei, se aşterne cu delicateţe asupra creaţiei. De la pământul de locuit la apele care alimentează viaţa, de la pomii care aduc rod la animalele care populează casa comună, totul este îndrăgit în ochii lui Dumnezeu, care oferă omului creaţie ca dar preţios de păzit.

În mod tragic, răspunsul uman la dar a fost marcat de păcat, de închiderea în propria autonomie, de lăcomia de a poseda şi de a exploata. Egoisme şi interese au făcut din creaţie, loc de întâlnire şi de împărtăşire, un teatru de rivalităţi şi de ciocniri. Aşa s-a pus în pericol însuşi mediul, lucru bun în ochii lui Dumnezeu devenit lucru exploatabil în mâinile omului. Degradarea s-a accentuat în ultimele decenii: poluarea constantă, folosirea neîncetată a combustibililor fosili, exploatarea agricolă intensivă, practica de a rade la pământ pădurile ridică temperaturile globale la niveluri de alarmă. Creşterea intensităţii şi a frecvenţei fenomenelor meteorologice extreme şi deşertificarea solului pun la grea încercare pe cei mai vulnerabili dintre noi. Topirea gheţarilor, lipsa apei, neglijarea bazinelor hidrologice şi prezenţa considerabilă a plasticelor şi microplasticelor în oceane sunt fapte la fel de îngrijorătoare, care confirmă urgenţa unor intervenţii care nu mai pot fi amânate. Am creat o urgenţă climatică, ce ameninţă grav natura şi viaţa, inclusiv a noastră.

La rădăcină, am uitat cine suntem: creaturi după chipul lui Dumnezeu (cf. Gen 1,27), chemate să locuiască în aceeaşi casă comună ca fraţi şi surori. Nu am fost creaţi pentru a fi indivizi care patronează, am fost gândiţi şi voiţi în centrul unei reţele a vieţii constituite din milioane de specii unite pentru noi cu iubire de Creatorul nostru. Este ora de a redescoperi vocaţia noastră de fii ai lui Dumnezeu, de fraţi între noi, de păzitori ai creaţiei. Este timpul de a ne căi şi a ne converti, de a ne întoarce la rădăcini: suntem creaturile predilecte ale lui Dumnezeu, care în bunătatea sa ne cheamă să iubim viaţa şi s-o trăim în comuniune, conectaţi cu creaţia.

De aceea îi invit cu putere pe credincioşi să se dedice rugăciunii în acest timp, care dintr-o iniţiativă oportună născută în ambient ecumenic s-a configurat ca Timp al creaţiei: o perioadă de rugăciune şi acţiune mai intensă în folosul casei comune care se deschide astăzi, 1 septembrie, Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei, şi se va încheia la 4 octombrie, în amintirea sfântului Francisc de Assisi. Este ocazia pentru a ne simţi şi mai uniţi cu fraţii şi surorile din diferitele confesiuni creştine. Mă gândesc, îndeosebi, la credincioşii ortodocşi care deja de treizeci de ani celebrează Ziua de astăzi. Să ne simţim în sintonie profundă şi cu bărbaţii şi femeile de bunăvoinţă, chemaţi împreună să promovăm, în contextul crizei ecologice care ne interesează pe fiecare, păzirea reţelei vieţii din care facem parte.

Acesta este timpul pentru a ne obişnui din nou să ne rugăm cufundaţi în natură, unde se naşte în mod spontan recunoştinţa faţă de Dumnezeu creatorul. Sfântul Bonaventura, cântător al înţelepciunii franciscane, spunea că creaţia este prima "carte" pe care Dumnezeu a deschis-o în faţa ochilor noştri, pentru ca admirându-i varietatea ordonată şi frumoasă să fim conduşi din nou să-l iubim şi să-l lăudăm pe Creator (cf. Breviloquium, II,5.11). În această carte, fiecare creatură ne-a fost dăruită ca un "cuvânt al lui Dumnezeu" (cf. Commentarius in librum Ecclesiastes, I,2). În tăcere şi în rugăciune putem asculta vocea simfonică a creaţiei, care ne îndeamnă să ieşim din închiderile noastre autoreferenţiale pentru a ne redescoperi învăluiţi de duioşia Tatălui şi bucuroşi în a împărtăşi darurile primite. În acest sens putem spune că creaţia, reţea a vieţii, loc de întâlnire cu Domnul şi între noi, este "social al lui Dumnezeu" (Audienţă acordată cercetaşilor şi scoutiştilor din Europa, 3 august 2019). Asta ne face să înălţăm o cântare de laudă cosmică Creatorului, aşa cum învaţă Scriptura: "Binecuvântaţi-l, tot ce răsare pe pământ, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!" (Dan 3,76).

Acesta este timpul pentru a reflecta asupra stilurilor noastre de viaţă şi asupra modului în care alegerile noastre zilnice în ceea ce priveşte hrana, consumurile, mutările, folosirea apei, a energiei şi a atâtor bunuri materiale sunt adesea nesăbuite şi dăunătoare. Prea mulţi suntem tirani asupra creaţiei. Să alegem să ne schimbăm, să asumăm stiluri de viaţă mai simple şi respectuoase! Este ora de a abandona dependenţa de combustibilii fosili şi de a întreprinde, în mod rapid şi hotărât, tranziţii spre forme de energie curată şi de economie sustenabilă şi circulară. Şi să nu uităm să ascultăm populaţii indigene, a căror înţelepciune seculară ne poate învăţa să trăim mai bine raportul cu mediul.

Acesta este timpul pentru a întreprinde acţiuni profetice. Mulţi tineri îşi ridică glasul în toată lumea, invocând alegeri curajoase. Sunt dezamăgiţi de prea multe promisiuni nerespectate, de angajamente luate şi neglijate pentru interese şi convenienţe de parte. Tinerii ne amintesc că Pământul nu este un bun de irosit, ci o moştenire de transmis; că a spera în ziua de mâine nu este un sentiment frumos, ci o misiune care cere acţiuni concrete astăzi. Lor le datorăm răspunsuri adevărate, nu cuvinte goale; fapte, nu iluzii.

Rugăciunile noastre şi apelurile noastre sunt menite mai ales să-i sensibilizeze pe responsabilii politici şi civili. Mă gândesc îndeosebi la guvernele care în următoarele luni se vor reuni pentru a reînnoi angajamente decisive pentru a orienta planeta spre viaţă şi nu spre moarte. Îmi vin în minte cuvintele pe care Moise le-a proclama poporului ca un soi de testament spiritual înainte de intrarea în ţara promisă: "Alege viaţa ca să trăieşti tu şi descendenţa ta" (Dt 30,19). Sunt cuvinte profetice pe care le-am putea adapta la noi şi la situaţia Pământului nostru. Să alegem viaţa! Să spunem nu lăcomiei consumurilor şi pretenţiilor de atotputernicie, căi de moarte; să luăm parcursuri clarvăzătoare, făcute din renunţări responsabile astăzi pentru a garanta perspective de viaţă mâine. Să nu cedăm în faţa logicilor perverse ale câştigurilor uşoare, să ne gândim la viitorul tuturor!

În acest sens joacă o importanţă specială iminenta Întâlnire a Naţiunilor Unite pentru acţiunea asupra climei, în timpul căreia guvernele vor avea misiunea de a arăta voinţa politică de a accelera în mod drastic măsurile pentru a ajunge cât mai repede la emisii clare de gaz cu efect de seră egale cu zero şi de a stăvili creşterea temperaturii globale medii la 1,5 ° C comparativ cu nivelurile preindustriale, în linie cu obiectivele Acordului de la Paris. Apoi, luna următoare, Amazonia, a cărei integritate este grav ameninţată, va fi în centrul unei Adunări speciale a Sinodului Episcopilor. Să profităm de aceste oportunităţi pentru a răspunde la strigătul săracilor şi al Pământului!

Fiecare credincios creştin, fiecare membru al familiei umane poate să contribuie la ţeserea, ca un fir subţire, dar unic şi indispensabil, a reţelei vieţii care îi îmbrăţişează pe toţi. Să ne simţim implicaţi şi responsabili în a avea la inimă, cu rugăciunea şi cu angajarea, îngrijirea creaţiei. Dumnezeu, "iubitor al vieţii" (Înţ 11,26), să ne dea curajul de a face binele fără a aştepta ca alţii să înceapă, fără a aştepta ca să fie prea târziu.

Din Vatican, 1 septembrie 2019

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 367.