Papa Francisc: Discurs adresat participanţilor la Forumul Internaţional al Tinerilor (22 iunie 2019)

Preaiubiţi tineri,

Sunt foarte fericit să vă întâlnesc la sfârşitul celui de-al XI-lea Forum Internaţional al Tinerilor, organizat de Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă cu obiectivul de a promova punerea în practică a Sinodului 2018 despre tema Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional. Îl felicit pe cardinalul Farrell şi pe toţi colaboratorii săi pentru această iniţiativă, care recunoaşte în voi, tinerii, pe primii protagonişti ai convertirii pastorale atât de dorite de părinţii sinodali. Acest cuvânt "protagonist" nu este un gest de diplomaţie şi de bunăvoinţă, ori sunt protagonişti ori nu sunt nimic; ori sau în faţa trenului ori vor ajunge în ultimul vagon, târâţi de maree. Protagonişti. Voi sunteţi tineri în acţiune într-o Biserică sinodală şi pentru aceasta aţi meditat şi aţi reflectat în ultimele zile.

Îi mulţumesc cardinalului Farrell pentru cuvintele sale, îţi mulţumesc ţie pentru lectura proclamaţiei finale şi îi mulţumesc cardinalului Baldisseri, care a condus Sinodul, pentru prezenţa sa. Mulţumesc.

Documentul final al ultimei Adunări sinodale recunoaşte "în episodul discipolilor din Emaus (cf. Lc 24,13-35) un text paradigmatic pentru a înţelege misiunea eclezială în raport cu generaţiile tinere" (nr. 4). Când cei doi discipoli s-au aşezat la masă cu Isus, el "a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut" (Lc 24,30 şu). Este o întâmplare că aţi putut celebra solemnitatea Corpus Domini chiar în zilele în care v-aţi reunit pentru această întâlnire? Oare nu vrea Domnul să deschidă inimile voastre încă o dată şi să vă vorbească prin acest text din Evanghelie?

Experienţa pe care discipolii din Emaus au trăit-o i-a determinat în mod irezistibil să pornească din nou la drum, cu toate că parcurseseră deja unsprezece kilometri. Se întuneca, dar lor nu le mai este frică să meargă noaptea, pentru că este Cristos cel care le luminează viaţa. Şi noi, într-o zi, l-am întâlnit pe Domnul pe drumul vieţii noastre. Şi, ca discipolii din Emaus, suntem chemaţi să ducem lumina lui Cristos în noaptea lumii. Voi, dragi tineri, sunteţi chemaţi să fiţi lumina în noaptea atâtor tineri de vârsta voastră care încă nu cunosc bucuria vieţii noi în Isus.

Cleopa şi celălalt discipol, după ce l-au întâlnit pe Isus, au simţit nevoia vitală de a fi cu comunitatea lor. Nu este adevărată bucurie dacă n-o împărtăşim cu alţii. "Cât de frumos şi cât de plăcut este ca fraţii să trăiască împreună!" (Ps 133,1). Îmi imaginez că sunteţi bucuroşi că aţi participat la acest Forum. Şi acum când se apropie momentul de a vă saluta, poate că deja simţiţi o anumită nostalgie... Şi Roma va fi mai liniştită. Este normal ca să fie aşa. Face parte din experienţa umană. Şi discipolii din Emaus nu voiau ca "oaspetele misterios" al lor să plece... "Rămâi cu noi", spuneau ei, încercând să-l convingă să rămână cu ei. În alte episoade din Evanghelie apare tot acest sentiment. De exemplu, ne amintim de schimbarea la faţă, când Petru, Iacob şi Ioan voiau să facă nişte corturi şi să rămână pe munte. Sau atunci când Maria Magdalena l-a întâlnit pe Cel Înviat şi voia să-l reţină. Însă "Trupul său înviat nu este o comoară de închis, ci un Mister de împărtăşit" (Documentul final al Sinodului, 115). Pe Isus îl întâlnim, mai ales, în comunitate şi pe străzile lumii. Cu cât îl ducem mai mult altora, cu atât îl vom simţi mai prezent în vieţile noastre. Şi sunt sigur că voi veţi face asta, când vă veţi întoarce în locurile voastre de origine. Textul despre Emaus spune că Isus a aprins un foc în inimile discipolilor (cf. Lc 24,32). Aşa cum ştiţi, focul, pentru a nu se stinge, trebuie să se extindă, pentru a nu deveni cenuşă, trebuie să se propage. De aceea alimentaţi şi răspândiţi focul lui Cristos care este în voi!

Dragi tineri, repet încă o dată: voi sunteţi astăzi-ul lui Dumnezeu, astăzi-ul Bisericii! Nu numai viitorul, nu, astăzi-ul. Ori vi-l jucaţi astăzi, ori veţi pierde meciul. Astăzi. Biserica are nevoie de voi pentru a fi pe deplin ea înseşi. Ca Biserică, voi sunteţi Trupul Domnului Înviat prezent în lume. Vă cer să vă amintiţi mereu că sunteţi membre al unui singur trup, ale acestei comunităţi. Sunteţi legaţi unii cu alţii şi singuri nu veţi supravieţui. Aveţi nevoie unii de alţii pentru a marca într-adevăr diferenţa într-o lume tot mai tentată de diviziuni. Luaţi în considerare asta: într-o lume în care sunt tot mai mult diviziunile şi diviziunile aduc cu sine conflicte şi duşmănii, voi trebuie să fiţi mesajul de unitate, că merită de urmat acest drum. Numai mergând împreună vom fi cu adevărat puternici. Cu Cristos, Pâinea vieţii care ne dă forţă pentru drum, să ducem lumina focului său în nopţile din această lume!

Aş vrea să profit de ocazie pentru a vă da un anunţ important. Aşa cum ştiţi, drumul de pregătire a Sinodului din 2018 a coincis în mare parte cu parcursul spre ZMT din Panama, care a avut loc după numai trei luni. În mesajul meu din 2017 adresat tinerilor am exprimat dorinţa ca să fie o mare sintonie între aceste două căi, încredinţând această intenţie mijlocirii puternice a Mariei (cf. şi Document pregătitor, III, 5). Ei bine! Următoarea ediţie internaţională a ZMT va fi la Lisabona în 2022. Pentru această etapă a pelerinajului intercontinental al tinerilor am ales ca temă: "Ridicându-se, Maria s-a dus în grabă" (Lc 1,39). Pentru cei doi ani precedenţi vă invit să meditaţi asupra textelor: Tinere, îţi zic, scoală-te! (cf. Lc 7,14 şi Christus vivit, 20) şi Ridică-te! Te constitui martor al lucrurilor pe care le-ai văzut! (cf. Fap 26,16). Cu asta, doresc şi de această dată ca să fie o mare sintonie între parcursul spre ZMT din Lisabona şi drumul post-sinodal. Nu ignoraţi glasul lui Dumnezeu care vă determină să vă ridicaţi şi să urmaţi căile pe care El le-a pregătit pentru voi. Ca şi Maria şi împreună cu ea, fiţi în fiecare zi purtători ai bucuriei sale şi ai iubirii sale. Ridicându-se, Maria a plecat în grabă şi în grabă a mers să o viziteze pe verişoara sa. Mereu gata, mereu în grabă, dar nu neliniştiţi. Vă cer să vă rugaţi pentru mine şi acum vă binecuvântez. Toţi împreună, fiecare în limba sa, dar toţi împreună să ne rugăm "Bucură-te, Marie": "Bucură-te, Marie...".

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 418.