Gender, Vaticanul: nu ideologiei, "puncte de întâlnire" pentru lupta împotriva discriminărilor

De Salvatore Cernuzio

Nu "ideologiei gender-ului", aceea care se impune ca o "gândire unică" ce determină şi educaţia copiilor. Da - cel puţin în unele cazuri - "cercetărilor despre gender" în care reies elemente pozitive precum lupta împotriva bulismului (bullyiing: bulismul este acţiunea [fizică sau mentală] întreprinsă de o persoană violentă şi arogantă, cu scopul de a înjosi, a umili şi a intimida un individ perceput drept inferior într-un anumit domeniu) şi a discriminărilor nedrepte şi ocrotirea şi valorizarea demnităţii feminine. Pentru prima dată Vaticanul dedică un întreg document temei gender-ului, teorie conform căreia n-ar exista nicio diferenţă între bărbaţi şi femei şi propriul sex se poate alege şi varia după propriul plac. Dar imediat în text, intitulat "I-a creat bărbat şi femeie. Pentru o cale de dialog cu privire la problema gender-ului în educaţie", redactat de Congregaţia pentru Educaţia Catolică, este făcută o distincţie între abordarea ideologică a temei şi cercetările ştiinţifice asupra genului, spre care este posibil de găsit "puncte de întâlnire".

Cu documentul difuzat astăzi, explică de fapt cardinalul prefect, Giuseppe Versaldi - semnatar împreună cu secretarul Congregaţiei, monseniorul Vincenzo Zani - se vrea "depăşirea oricărei contrapoziţii polemice neconcludente". Şi mai bine cardinalul clarifică într-un interviu la Vatican News: "Cu privire la gender trebuie să găsim căi de dialog, fără a cădea în sloganuri şi în extremisme. Dar trebuie să facem asta pornind de la identitatea noastră şi ştiind să traducem în argumente ale raţiunii şi lumina care vine din credinţă, pentru că este multă confuzie şi în şcoli se riscă să se impună ca ştiinţifică o gândire unică. Îi respectăm pe toţi dar cerem să fie respectaţi".

Toate cele 31 de pagini se nasc ca răspuns la numeroasele cereri ale episcopilor europeni - şi nu numai - un pic nesiguri cu privire la modul de a înfrunta această temă care, în ultimii zece ani, a aprins dezbateri la nivel politic şi eclezial.

În detaliu, în cele 31 de pagini ale documentului se reafirmă că teoriile gender, în special acelea "mai radicale", reprezintă "un proces progresiv de denaturalizare sau îndepărtare de natură spre o opţiune totală pentru decizia subiectului emotiv". O atitudine care conduce "identitatea sexuală şi familia" la dimensiunile "lichidităţii" şi "fluidităţii" post-moderne, "întemeiate mai degrabă numai pe o libertate greşit înţeleasă a simţirii şi a voinţei decât pe adevărul fiinţei; pe dorinţa momentană a pulsaţiei emotive şi pe voinţa individuală".

Conform Sfântului Scaun, care s-a folosit pentru studiu de părerea experţilor, "ideile de bază ale acestor teorii pot fi conduse la un dualism antropologic: la separarea dintre trupul redus la materie inertă şi voinţa care devine absolută, manipulând trupul după propriul plac". La bază este un "relativism" pentru care "totul este echivalent şi nediferenţiat, fără ordine şi fără finalitate". Toate aceste teoretizări, de la cele moderate la cele mai radicale, consideră că "gender-ul (genul) se termină cu faptul mai important de a fi al sexului". Şi asta determină, în primul rând, "o revoluţie culturală şi ideologică în orizontul relativist" şi, în al doilea rând, "o revoluţie juridică, pentru că aceste instanţe promovează drepturi individuale şi sociale specifice".

În această contrapoziţie crescândă între natură şi cultură, propunerile gender ajung în acel "queer" (termen care pentru prima dată apare într-un document al Vaticanului), adică într-o dimensiune "fluidă, flexibilă, no-made, până acolo încât să susţină emanciparea completă a individului de orice definiţie sexuală dată a prori, cu respectiva dispariţie a clasificărilor considerate rigide".

Printre consecinţe sunt şi "poli-iubirile", adică relaţiile care includ mai mult de două persoane, şi "rudeniile (kin-ships), întemeiate pe dorinţă sau afect, marcate foarte des de un timp determinat, flexibile din punct de vedere etic sau chiar lipsite consensual de orice proiectare". În această viziune este promovată aşadar "recunoaşterea publică a libertăţii de alegere a genului" precum şi "pluralitatea de uniri", în timp ce căsătoria dintre bărbat şi femeie este "considerată moştenire a societăţii patriarhale". "De aceea, s-ar vrea ca fiecare individ să poată alege propria condiţie şi că societatea trebuie să se limiteze să garanteze acest drept, şi printr-un sprijin material, altminteri s-ar realiza forme de discriminare socială faţă de minorităţi. Revendicarea acestor drepturi a intrat în dezbaterea politică de astăzi, dobândind acceptare în unele documente internaţionale şi inserându-se în unele legislaţii naţionale", afirmă Congregaţia pentru Educaţia Catolică.

Care, totuşi, în cadrul cercetărilor asupra gender, întrevede "posibile puncte de întâlnire pentru a creşte în înţelegerea reciprocă". Înainte de toate, educarea copiilor şi a tinerilor să "respecte fiecare persoană în condiţia sa specială şi diferită", pentru ca nimeni, din cauza propriilor condiţii personale (dezabilităţi, rasă, religie, tendinţe afective), să nu poată deveni "obiect de bulism, violenţe, insulte şi discriminări nedrepte".

Apoi "valorile feminităţii", evidenţiate în cercetările asupra gender, faţă de care este cerut respect egal. "Societatea - se citeşte în text - este în mare parte debitoare femeilor care sunt angajate în cele mai diferite sectoare ale activităţii educative, mult dincolo de familie: azile, şcoli, universităţi, institute de asistenţă, parohii, asociaţii şi mişcări". "Oriunde există exigenţa unei munci formative, se poate constata disponibilitatea imensă a femeilor de a se dedica în raporturile umane, în special în folosul celor mai slabi şi lipsiţi de apărare", afirmă documentul Vaticanului, lăudând valoarea inestimabilă a acestei "forme de maternitate afectivă, culturală şi spirituală" realizată de femei.

În ultimele paragrafe Congregaţia se adresează şcolilor catolice şi apoi educatorilor şi educatoarelor catolice îndemnând să "întreprindă calea dialogului" şi, "dincolo de orice reducţionism ideologic sau relativism omologator", să realizeze parcursuri de însoţire, "discrete şi rezervate", pentru a merge în întâmpinarea celui care trăieşte situaţii complexe şi dureroase. "Formatorii - subliniază dicasterul - au fascinanta misiune educativă de a învăţa un parcurs cu privire la diferitele exprimări ale iubirii, la îngrijirea reciprocă, la duioşia respectuoasă, la comunicarea bogată de sens".

Această cultură a dialogului "nu contrazice aspiraţia legitimă a şcolilor catolice de a menţine propria viziune despre sexualitatea umană în vederea libertăţii familiilor de a putea baza educaţia propriilor copii pe o antropologie integrală, capabilă să armonizeze toate dimensiunile care îi constituie identitatea fizică, psihică şi spirituală".

"Un stat democratic - afirmă documentul Vaticanului - nu poate de fapt să reducă propunerea educativă la o gândire unică în special într-o materie aşa de delicată care atinge viziunea fundamentală a naturii umane şi dreptul natural din partea părinţilor al unei alegeri educative libere, mereu conform demnităţii persoanei umane. Deci fiecare instituţie şcolară trebuie să se doteze cu instrumente de organizare şi programe didactice care să facă real şi concret acest drept al părinţilor. În acest mod, propunerea pedagogică creştină se concretizează ca un răspuns solid la antropologiile fragmentării şi provizoriului".

(După Vatican Insider, 10 iunie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 508.