Papa Francisc: Discurs adresat participanţilor la al XVII-lea Seminar Internaţional al Capelanilor din Aviaţia Civilă (10 iunie 2019)

Eminenţă, Excelenţă,
Iubiţi fraţi şi surori,

Vă primesc la începutul acestui Seminar Mondial cu tema: "Capelanii catolici şi lucrătorii pastorali din Aviaţia Civilă în slujba dezvoltării umane integrale". Îl salut pe cardinalul Turkson şi îi mulţumesc pentru cuvintele sale respectuoase.

Cu ocazia călătoriilor mele apostolice am avut oportunitatea de a trece prin multe aeroporturi, unde voi, dragi capelani şi lucrători prezenţi aici, prestaţi slujirea pastorală în situaţii complexe şi specifice. Dezvoltarea tehnologică, frenezia muncii, tranzitul continuu de oameni favorizează în aerogări o atmosferă de anonimat şi de indiferenţă, făcându-le mari periferii umane. Milioane de persoane de diferite naţionalităţi, culturi, religii şi limbi se intersectează acolo în fiecare zi; fiecare este o istorie, pe care numai Dumnezeu o cunoaşte: bucurii, dureri, aşteptări, preocupări... În aceste locuri voi sunteţi chemaţi să duceţi cuvântul şi prezenţa lui Cristos, Singurul care cunoaşte ceea ce este în inima fiecărui om; să duceţi tuturor, credincioşi şi "neamuri păgâne", Evanghelia duioşiei, a speranţei şi a păcii. Se poate semăna atâta pace cu un gest, cu un cuvânt, cu o privire.

În aeroporturi voi sunteţi înainte de toate o prezenţă de gratuitate: reprezentaţi gratuitatea iubirii lui Dumnezeu într-un ambient în care toţi se află fie pentru muncă fie călătoresc pentru cele mai diferite interese. Este adevărat, cultura aeroporturilor nu este, din păcate, o cultură de gratuitate. Nu este. Este contrariul, mereu. Şi voi deschideţi uşile pentru spaţii precum şi pentru dialoguri de gratuitate. În acel context, voi oferiţi - în mod foarte respectuos şi discret - posibilitatea de a intersecta "acum-ul lui Dumnezeu". Pentru că acea zi, acea oră de trecere, este în realitate irepetabilă şi voi sunteţi buni să percepeţi oportunităţile care vi se prezintă pentru a vă apropia de persoane cu fantezia carităţii pastorale: fie de conducători, fie de angajaţi şi de diferiţii lucrători, precum şi de pasageri. Mărturia voastră şi mesajul pe care-l daţi, "aici şi acum", poate să lase un semn care durează toată viaţa, tocmai cu forţa gratuităţii.

Şi îmi permit să vă povestesc o istorie pe care am auzit-o de la o persoană. Un om de afaceri, mereu preocupat de afacerile sale, era în aeroport. A mers în capelă şi căuta o priză pentru computerul său. A găsit-o şi s-a conectat. Şi era acolo, aşteptând un pic încărcarea computerului, odihnindu-se..., când un capelan laic s-a apropia spunându-i: "Aveţi nevoie de ceva?" - "Nu" - "Ah... Aţi făcut bine, pentru că energia este ca energia lui Dumnezeu este a tuturor". A început aşa şi apoi un cuvânt după altul... şi acel om a simţit că în inima sa ceva s-a schimbat. Acel om mi-a spus: "În acel moment l-am întâlnit pe Isus". Imediat a mers să cumpere o Evanghelie şi din acel moment - asta, cu ani în urmă - până astăzi, în fiecare zi citeşte Evanghelia, pentru a-l întâlni din nou pe acel Isus pe care l-a întâlnit în aeroport. Aceasta este o istorie adevărată, relatată de persoana însăşi.

Îmi face plăcere să constat că dezvoltarea umană integrală este în centrul lucrărilor voastre din aceste zile. De aceea aş vrea să împărtăşesc cu voi câteva reflecţii în această privinţă.

În contextul muncii voastre pastorale, dezvoltarea umană integrală cuprinde diferitele elemente care o fac într-adevăr aşa: persoana în totalitatea sa, munca, viaţa familială, cultura, religia, economia, politica... Vă îndemn să desfăşuraţi slujirea voastră cu dăruire şi pasiune, privind miile de chipuri care trec prin faţa voastră cu inima lui Cristos, pentru ca fiecare să poată simţi apropierea lui Dumnezeu. Cu această privire, aeroporturile devin "porţi" şi "punţi" pentru întâlnirea cu Dumnezeu şi cu fraţii, fii ai unicului Tată. Pot să devină chiar locuri privilegiate unde oaia pierdută se poate întâlni din nou cu adevăratul său Păstor. De fapt, în aceste locuri de plecare şi de sosire se creează adesea un soi de "zonă sinceră", unde persoana în anonimat reuşeşte să deschidă propria inimă, începând un proces de vindecare şi de întoarcere la casa Tatălui, eventual părăsită de mult timp datorită diferitelor circumstanţe ale vieţii.

Apoi ştim că pentru echipaje, piloţi şi asistenţi de zbor, gestionarea propriei vieţi personale şi familiale nu este uşoară: şi pentru ei este importantă prezenţa voastră, ascultarea voastră! Prietenia, apropierea şi timpul pe care-l dedicaţi lor şi, direct sau indirect, familiilor lor sunt de mare ajutor.

În afară de asta, cunosc grija voastră pentru ca în aeroporturi să nu lipsească posibilitatea de a-l întâlni pe Dumnezeu în rugăciune şi în sacramente. Împărtăşesc cu voi dorinţa, "visul" pastoral ca să se poată forma şi în aeroport o comunitate de credincioşi, ca să poată fi plămadă, sare şi lumină în acel ambient uman deosebit.

Şi nu pot să nu menţionez aici pe migranţii şi refugiaţii care ajung în cele mai mari aeroporturi cu speranţa de a putea cere azil sau de a găsi un refugiu, sau care sunt blocaţi în tranzit. Invit mereu Bisericile locale la corespunzătoarea primire şi grijă faţă de ei, deşi este vorba despre o responsabilitate directă a autorităţilor civile. Face parte din îngrijirea voastră pastorală şi să vegheaţi ca să fie mereu respectată demnitatea lor umană şi să fie salvgardate drepturile lor, respectând demnitatea şi credinţele fiecăruia. Faptele de caritate faţă de ei constituie o mărturie a apropierii lui Dumnezeu de toţi fiii săi.

Unii dintre voi, poate că toţi, sunteţi chemaţi să desfăşuraţi mai multe servicii în realitatea voastră eclezială. Asta poate aduce oboseală fizică şi spirituală, şi eventual şi descurajare, insatisfacţie sau dezamăgire. De aceea, este bine ca, în acord cu episcopii voştri, să puteţi implica în misiunea voastră vreo persoană, sau din personalul aeroportuar sau al comunităţii ecleziale locale, preocupându-vă şi de formarea lor. Deci sunt foarte bucuros să văd printre voi atâţia laici şi călugări cu care deja colaboraţi: vă încurajez să căutaţi împreună noi căi de acţiune pastorale, împărtăşind greutăţile şi mai ales bucuria de a evangheliza. Şi asta aş vrea să subliniez. Îmi place să sunt atâţia laici implicaţi în asta. Şi, vă rog, să nu cădem în ispita de "a-i clericaliza" pe laici. Laicii sunt mesageri, sunt misionari cu drept deplin.

Calitatea slujirii voastre pastorale - ca şi a mea! - este proporţională cu calitatea vieţii spirituale şi a rugăciunii; dar şi cu faptul de a vă simţi părtaşi de misiunea Bisericii universale. Misionaritatea este atitudinea fundamentală a slujirii noastre. Domnul Înviat să vă dăruiască să o ţineţi mereu trează şi reînnoită, cu forţa Duhului Sfânt.

Iubiţi fraţi şi surori, tocmai am celebrat sărbătoarea Rusaliilor. Duhul Sfânt să vă lumineze şi să vă umple cu darurile sale, pentru ca să puteţi relua slujirea voastră cu nou elan şi vigoare. Vă încredinţez pe toţi Mariei, Maica Bisericii, a cărei sărbătoare o celebrăm astăzi. Îndeosebi, o invocăm ca Fecioară de la Loreto, patroană a aviaţiei, pentru ca să vă ajute să oferiţi flacăra credinţei fiecărei persoane pe care o întâlniţi în locurile voastre de muncă, pentru ca mântuirea să poată ajunge într-adevăr până la marginile pământului. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 350.